Întreaga lume vorbea atunci de situaţia ce se contura pentru SUA, de a alege între un afro-american şi o femeie. Oricare democrat ar fi câştigat, se rupea tradiţia deţinerii funcţiei de către bărbaţi albi. Ceea ce s-a şi întâmplat.

În prezent, electoratul non-PSD se află într-o situaţie similară celei pomenite mai sus. Potrivit ultimelor sondaje, în preferinţele acestuia se află Klaus Iohannis şi Monica Macovei. Dacă nu se adeveresc zvonurile unei retrageri din cursă, este posibil ca Iohannis să intre în turul doi cu Ponta; dacă se retrage, îi va deschide culoar Monicăi Macovei.

Campania a început neoficial, acum ştim cine sunt candidaţii, şi va începe un proces accelerat de negocieri şi poziţionări strategice. Din datele de până acum, reiese că un mare potenţial de creştere ar avea Monica Macovei, fapt susţinut şi de atacurile pe care i le dă preşedintele Băsescu.

Ce va face electoratul nehotărât? Va ignora îndemnurile neortodoxe ale ortodoxului Ponta, va ignora mesajele românilor verzi, mândri de ei înşişi, Ponta şi Vadim Tudor, pentru a da „scumpa ţărişoară” pe mâna unui neamţ protestant? Va alege o societate patriarhală să pună în prima funcţie în stat o femeie ortodoxă mult hulită de marii bărbaţi politici de toate confesiunile pentru rezultatele ei în lupta cu fenomenul corupţiei?

Cred că marea noutate a acestor alegeri este tocmai această situaţie, ce ar duce, în cazul succesului unuia dintre cei doi candidaţi non-PSD (minoritarul şi femeia), la ruperea scurtei tradiţii româneşti, scursă de la Gheorghe Gheorghiu Dej la Traian Băsescu, a preşedinţilor bărbaţi etnici români, ortodocşi. S-ar putea ca timpul democraţiei româneşti să curgă mai repede decât cel al democraţiei americane şi momentul ruperii tradiţiei să vină înainte de trecerea a două sute  de ani. Normal, e vorba de o democraţie mai tânără, cu sângele mai iute!