Campania este întreţinută cu bună ştiinţă pentru slăbirea sectorului public. Sectorul public este şi aşa grav slăbit de managementul prost din ultimii ani, de externalizările de servicii şi de privatizările mascate, pe fondul ideii că numai piaţa liberă ne salvează şi ne aduce bunăstare.
 
Pretextul campaniei sunt reţelele de cumetrii promovate de PSD în funcţiile publice. Este adevărat că PSD a împânzit administraţia cu propriii oameni, dar soluţiile la problemă pot fi de altă natură, nu ciuntirea administraţiei publice: oamenii numiţi politic oricum vor dispărea când se schimbă guvernarea, iar oamenii puşi pe alte criterii şi prin false concursuri publice, trebuie formaţi şi puşi la treabă. Numai dacă nu-şi fac atribuţiile de serviciu pot fi sancţionaţi, inclusiv cu încheierea contractului de muncă.
 
Ce pierd din vedere cei ce urăsc visceral bugetarii sunt diferenţele uriaşe de resurse umane şi financiare între sectoarele publice. Nu poţi compara mere cu pere. Sunt mulţi angajaţi, cu salarii mari, în serviciile de informaţii (nimeni nu ştie câţi angajaţi are SRI, dar estimările indică o cifră care ne situează, raportat la populaţie, în topul mondial), apărare, ordine şi siguranţă şi sunt prea puţini angajaţi în alte sectoare, de la asistenţă socială, îngrijire, sănătate (spitale cu prea puţini medici, asistente, infirmiere), până la protecţia mediului şi managementul resurselor naturale. Neaccesarea fondurilor europene este şi consecinţa lipsei de personal de la nivelul primăriilor, consiliilor judeţene, inspectoratelor şcolare, ministerelor, agenţiilor guvernamentale, care să se dedice managementului proiectelor europene în mod exclusiv, fără alte atribuţii de serviciu.
 
Dezechilibrele sunt nu numai între instituţii (una este să fii angajat la MAI şi alta să fii la Ministerul Culturii), dar şi în ierarhia din interiorul instituţiilor, de la şef la ultimul angajat. Aici este nevoie de analize serioase, pe grile de salarizare, pentru a vedea cât de drept este sistemul cu cei de la baza piramidei.