Bugetarea participativă: între deturnare şi emancipare

E mult de muncit pentru a îmbunătăţi ce se face sub numele de buget participativ (BP) în România pentru a nu deturna acest proces strict într-un instrument de PR al Primăriilor. Bugetul participativ e important pentru că noi, ca cetăţeni, dincolo de proteste anticorupţie, trebuie să prevenim corupţia prin astfel de instrumente care fac mult mai transparente alocările de fonduri.

Am o viziune asupra democraţiei, în care cea reprezentativă, se îmbină cu cea participativă. O democraţie electorală, odată la câţiva ani sau mobilizarea doar pentru proteste, e un nivel prea scăzut pentru o democraţie funcţională. În rândurile de mai jos, am acordat un interviu lui Dobrai Zsolt Levente de la portalul de limbă maghiară Transindex din Ardeal în care arăt ce nu merge bine cu bugetul participativ în România, dar şi ce poate fi îmbunătăţit.

Dobrai Zsolt Levente: Tu ai participat la discuţiile cu primăria cu privire la implementarea bugetării participative din 2013. Locaţia iniţială pentru faza de experiment atunci era doar cartierul Mănăştur. Cum apreciezi discuţiile de atunci având în vedere raportul între ideile iniţial propuse şi realizările administraţiei locale în faza de experiment?

Adrian Dohotaru: Bugetul participativ este un proces care permite implicarea cetăţenilor în a lua decizii, nu în a fi doar consultaţi, cu privire la modul în care se redistribuie resursele oraşului. Realizat la un standard înalt este un bun instrument anti-corupţie prin transparentizarea activităţii locale. Dar pentru a fi aşa trebuie să crească atât procentul alocat pentru BP, dar şi ca cetăţenii să fie informaţi în cadrul procesului cu privire la modul în care se cheltuie banii în oraş, adică resursele care nu intră în categoria bugetării participative. Gândit astfel, bugetul participativ devine un instrument de emancipare cetăţenească de sub tutela democraţiei electorale, care cere o implicare sporadică şi superficială, odată la câţiva ani.

Implementarea bugetului participativ este la un nivel scăzut în Cluj. Sumele sunt mici. Pentru Mănăştur, în 2013, s-a făcut chiar fără buget. Cinema Dacia a fost anunţat ca principal rezultat al procesului, dar atât intenţia de a investi în cinematograful lăsat de izbelişte, cât şi procedura de licitaţie, şi alocările bugetare s-au făcut înainte de desfăşurarea BP. Oamenii au propus şi diverse activităţi acolo, dar nu se fac pentru că angajaţii sunt angajaţi pe pile, nu pe merit, căci vin din garnitura de partid şi au un interes scăzut să transforme locul într-un centru comunitar vibrant.

Încă din 2013, grupul de civici care a propus procesul s-a detaşat de Primărie pentru că ne-am dat seama de deturnare, că e folosit mai mult ca instrument de PR, fără să fie respectate principiile BP. Chiar dacă trăiesc în Mănăştur, cred că proiectul-pilot trebuie realizat, cu fonduri, bineînţeles, în cartiere noi, fără infrastructură publică, de la trotuare şi parcuri la grădiniţe, aşa cum sunt Bună Ziua, Europa, porţiuni noi din Gheorgheni.

După proiectul pilot s-a renunţat, dar nu ştim din ce motive pentru că primăria nu a explicat. Nu s-a ţinut în 2014, dar s-a ţinut complet alt model în 2015, care a fost denumit buget participativ, deşi nu era asta. Cu ocazia desemnării Clujului, Capitală Europeană de Tineret, s-au dat sume tinerilor din asociaţii sau grupuri informale de maxim 1.000 de euro pentru a face mici evenimente. În 2016, s-a făcut din nou pauză, nu ştim de ce.

DZL: În 2017, primăria municipiului Cluj-Napoca a extins programul bugetării participative pe raza întregului oraş. După câteva luni de incertitudini programul s-a lansat şi anul acesta. Cum evaluezi rezultatele programului din anul trecut?

AD: Primăria a realizat în 2017 un BP care ţine cont mai mult de ce înseamnă acest proces. Dar e un BP online, criticat de funcţionari care îl implementează în ţările pe care le-am vizitat şi unde am studiat BP, dar şi de literatura academică de specialitate. Este criticat pentru că nu presupune dezbateri în profunzime, iar sumele sunt mici, mult sub experimentele de la Porto Alegre şi alte oraşe din spaţiul extraeuropean. Am propus alt model, care ţine cont de experimentele originale care au dat cele mai bune rezultate, dar Primăria nu mi-a răspuns.  Până la a evalua rezultatele, nivelul la care trebuie lucrat e cel al principiilor, trebuie modificat astfel:

• Este necesară specificarea distribuirii teritoriale a proiectelor, adică un raport al numărului de locuitori dintr-un cartier şi suma distribuită.  
• Este important ca distribuirea resurselor să se facă invers proporţional în raport cu calitatea vieţii. Cartierele cu mai puţine bunuri şi spaţii publice să aibă alocări mai mari.  
• Este relevantă organizarea unor dezbateri publice privind proiectele care se vor implementa pentru ca deciziile finale să genereze mai mult consens şi mai puţină competiţie între proiecte gândite individual. În designul bugetelor participative adoptate de Primăria Capitalei, la Cluj şi Oradea există o asimetrie informaţională între cetăţeanul pus de unul singur în faţa comisiei tehnice a Primăriei care validează sau nu proiectul depus, fără să existe o dezbatere în spaţiul public şi o motivaţie clară a respingerii proiectului.  
• Este relevantă încurajarea coagulării unor micro-comunităţi în jurul proiectelor propuse.

DZL: Ce crezi despre forma actuală a bugetării, în ce măsură se realizează informarea şi participarea cetăţenilor în momentul de faţă?

AD: Participarea e încă scăzută. Participarea va creşte dacă se regândeşte designul BP şi se face o armonizare între partea de vot online şi dezbatere publică. Primăria Cluj a început să îşi dea seama că trebuie şi întâlniri în spaţiul public, dar nu sunt corelate clar la designul online, iar participarea e scăzută. La Oraşul digital, o masă rotundă la care am participat, era un singur cetăţean, restul erau din Primărie sau voluntari la Departamentul de marketing al primăriei. Propun 7 cicluri pentru a încuraja nu doar o participare mai largă, ci şi o participare în profunzime:

Ciclul 0 - planificarea şi pregătirea procesului

• Încheierea unor parteneriate relevante
• Stabilirea şi instruirea echipei, inclusiv facilitatori
• Cartografierea câtorva probleme la nivel de cartier

Ciclul 1 Întâlniri la nivel de cartiere

- informare cu privire la buget defalcat pe domenii

- proiecte în derulare ale Primăriei

- propuneri de investiţii din partea cetăţenilor într-o formă schiţată (oral, dar şi prin distribuirea fişelor de proiect pentru completări individuale sau de grup)

- informare cu privire la procesul de bugetare participativa

Ciclul 2 Propunerea proiectelor - prima fază, incurajarea muncii în echipă şi a propunerilor colective (un proiect trebuie să aibă adeziunea a minim 30 de participanţi în cadrul procesului sau a 30 de vecini / locatari).

Ciclul 3 Înscrierea online a proiectelor (persoanele care nu au posibilitatea de a înscrie proiectele pe platforma digitală, o fac la Primărie)

Ciclul 4 Discutarea proiectelor atât online cât şi la nivel de cartiere

• alegerea delegaţilor în cadrul întâlnirilor de cartier care fac parte din Consiliul Bugetar Participativ, alături de aparatul tehnic al Primăriei şi consilieri locali. Numărul de delegaţi din Consiliul Bugetar Participativ este de cel puţin 50% din consiliu. În cadrul Consiliului, aparatul tehnic al Primăriei, delegaţii şi consilierii local fac evaluarea tehnică a proiectelor pentru a stabili eligibilitatea.

Ciclul 5 Votul online final al proiectelor avizate de Consiliul Bugetar participativ

Ciclul 6 Implementarea din partea administraţiei şi monitorizare din partea Consiliului bugetar participativ

DZL: Crezi că s-ar putea îmbunătăţi programul? Dacă da, care ar fi condiţiile modificării sau direcţia în care ar trebui extinsă?

AD: Toate primăriile din România, care au început să implementeze procesul, la Bucureşti, Oradea, Sibiu, au copiat această formă mai slabă a BP din Cluj. Spre ca noile partide ca DEMOS, USR sau Platforma România Împreună, POL, Pentru Iaşi etc. să înveţe din aceste greşeli şi să facă presiuni pe vechile administraţii să vină cu un buget participativ la un nivel mai ridicat.

E clar că trebuie să existe o promovare mai agresivă a procesului: de la primar, la afişe stradale, la implicarea mai serioasă a consilierilor locali, a asociaţilor de locatari, a ONG-urilor, a expertizei din universităţi din Cluj şi din alte oraşe din afară. Apoi, trebuie modificat şi regulamentul şi condiţiile de eligibilitate pentru a îmbunătăţi procesul:

• 10% din bugetul de dezvoltare al oraşului este distribuit prin mecanismele bugetării participative
• În procesul de votare se pot înscrie persoane cu vârsta de 16 ani
• Întâlnirile au loc în sălile de sport ale şcolilor, în centre comunitare, în aer liber, sau în oricare spaţii din micro-comunităţi (cartiere).
• Crearea unei platforme on-line care asigură feedback pentru propuneri sub forma comentariilor
• Un delegat nu poate fi ales mai mult de doi ani la rând, după care poate fi reales după o pauză de doi ani
• Informarea cu privire la procesul de bugetare participativă se face prin poştă şi email înaintea fiecărui ciclu sub forma unei scrisori din partea Primarului, Consiliului Local şi din partea Consiliului Bugetar Participativ. Pe lângă transmiterea acestor scrisori, au loc adunări publice în cartiere pentru discuţii directe cu cetăţenii. În cadrul informărilor (scrise şi directe) se ofera informatii inclusiv privind competentele Primăriei în raport cu alte instituţii, pentru a asigura o buna înţelegere a eligibilităţii proiectelor.
• Se votează la cel mult două proiecte dintr-o secţiune
• Investiţiile publice trebuie să garanteze accesul la bunul public (ex: în cazul modernizării curţii unei şcoli, şcoala trebuie să garanteze accesul atât pentru elevi, cât şi pentru rezidenţi, în curtea unei şcoli în timpul după-amiezilor, weekendurilor şi vacanţelor)
• Fiecare respingere de proiect va fi justificată, prin publicarea motivelor descalificării pe site-ul aplicaţiei, într-o secţiune special dedicată proiectelor respinse, declarate neeligiblile.
• Fişa de proiect elaborată de solicitant este consolidată de către Consiliul Bugetar Participativ. Pentru a fi fezabile, propunerile pot necesita ajustări tehnice precum şi o estimare mai eficientă a costurilor, dar fără a aduce modificări la nivelul scopului şi a amplasamentului proiectului. Se va asigura astfel că investiţiile propuse să răspundă mai eficient nevoilor semnalate.
• Delegaţii Consiliului Bugetar Participativ sunt în proporţie de 50% femei pentru a asigura echilibrul reprezentării ca gen (şi pentru a corecta parţial dezechilibrele din rândul instituţiilor publice unde femeile sunt net subreprezentate)
• În cazul în care o propunere integrează practic mai multe propuneri, în urma analizei tehnice şi juridice urmează să fie făcute modificările necesare pentru ca propunerea să se încadreze în cerinţele enunţate.
• În cazul situaţiei de similitudine între conţinutul diferitelor propuneri, Consiliul bugetar consultativ, notifică solicitanţii şi propune căderea de acord pentru integrarea diferitelor propuneri într-un singur proiect.
• Propunerile depuse în cadrul bugetării participative devin proprietatea Primăriei, deponenţii proiectelor nu pot invoca legislaţia în materia drepturilor de autor.
• Proiectele care contravin prevederilor legale în vigoare nu vor fi incluse în procesul de bugetare participativă şi vor fi incluse în secţiunea proiectelor neeligibile cu motivarea descalificării)
• Vor fi implementate proiectele cu cel mai mare număr de voturi (cu respectarea prevederilor prezentului regulament şi a reglementărilor legale în vigoare). Aceste proiecte urmează să fie implementate începând cu anul 2018.
• Validitatea proiectelor va fi realizată de către Consiliul de bugetare consultativă, constituit la nivelul primăriei
• Pentru a fi validate în cadrul procesului de bugetare participativă trebuie să fie de competenţa Primăriei, să nu contravină reglementărilor prezentului regulament sau a alor prevederi legale în vigoare şi să îndeplinească următoarele criterii de eligibilitate
• Este necesară o mapare a cartierelor (pentru a asigura distribuţia teritorială a resurselor şi distribuţia invers proporţională cu situaţia fiecărui cartier. 
• Este necesară implicarea unor facilitatori care sa sprijine comunităţile, în special pe cele mai puţin obişnuite să participe la procesul decizional, să dezvolte şi propună proiecte pentru cartierele lor.