Boala lui Ponta: guvernare prin minciună

Dacă minciunile demnitarilor ar fi incriminate penal, Victor Ponta ar sta în puşcărie tot restul vieţii şi o bună parte din Viaţa de Apoi.

Ieri dimineaţă, în şedinţa de Guvern, celebrul mitoman a zis aşa: „Cea mai mare cantitate de demagogie s-a strâns la zona de educaţie. Demagogie există în toate domeniile. Nu mi s-a părut nimic mai penibil decât apelul disperat al doamnei Turcan şi al domnului Preda de la PDL, care m-au rugat să îndrept ticăloşia groaznică, oribilitatea, de a cere educatoarelor şi învăţătoarelor să facă studii superioare. De ce spun asta? Pentru că sunt total de acord cu doamna şi cu domnul de la PDL, având în vedere că această odioşenie este prevăzută în Articolul 247 din Legea Educaţiei, a domnului Funeriu, adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului. Faptul că doi lideri marcanţi ai PDL îmi cer să îndrept ticăloşia făcută de Guvernul PDL şi de domnul Funeriu este exact ceea ce-mi doresc“.

Că Ponta vrea să se răfuiască în şedinţa de Guvern cu Raluca Turcan, cu Cezar Preda sau cu orice altcineva, de la PDL sau de la oricare alt partid, să-i fie de bine. Dar a transforma şedinţa de Guvern în Olimpiada minciunilor, răspândite prin TV la nivelul întregii ţări, este o coţcărie care nu poate fi acceptată.

În realitate, iată cum stau lucrurile. Articolul 247 din Legea 1/2011 (Legea educaţiei naţionale) enumeră şi explicitează funcţiile didactice, neavând vreo legătură cu ce spune Ponta. Este prima minciună (din acest caz, evident) a iresponsabilului vesel. Dar haideţi să fim îngăduitori şi să nu-i spunem minciună, ci greşeală sau neatenţie. Poate că n-a vrut să zică Articolul 247, ci 248. Căci, da, Articolul 248 chiar se ocupă de problema invocată de Ponta. Numai că nu aşa cum o prezintă acesta. La alineatul 3, legea prevede: „Cadrele didactice care ocupă funcţii de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, maistru-instructor, antrenor şi care au dobândit formal, nonformal sau informal competenţe profesionale până la intrarea în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condiţia pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor pentru învăţământul primar, respectiv, profesor antrenor, în baza unei metodologii de recunoaştere şi echivalare elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului“.

Carevasăzică, Legea Funeriu nu prevede obligativitatea educatorilor şi a învăţătorilor de a absolvi o facultate! Ştefan Vlaston, specialist în Educaţie, explică: „Era suficientă o metodologie, aprobată prin Ordin de Ministru, pentru ca situaţia acestor cadre didactice să intre în normal. În locul metodologiei de echivalare, doamna Andronescu alege să pună în Ordonanţa de Urgenţă dată în ultimele zile de mandat:

Articolul VI - Educatorii şi învăţătorii încadraţi în sistemul naţional de învăţământ au dreptul să îşi continue activitatea în funcţiile didactice din învăţământul preşcolar, respectiv învăţământul primar pe care le ocupă, cu condiţia absolvirii studiilor universitare de licenţă, în profilul postului, în cel mult 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“.

Aşadar, obligativitatea învăţătorilor şi a educatorilor de a avea studii superioare nu a fost introdusă de Guvernul Boc prin Legea Funeriu, ci de Guvernul Ponta prin Ordonanţa Andronescu! Evident că măsura este scandaloasă, întrucât înalţă o ştachetă exagerată pentru două categorii didactice: educatorii şi învăţătorii (studiile superioare fiind obligatorii de la profesor în sus). Aberanta prevedere pune în dificultate zeci de mii de educatori şi învăţători, dintre care unii au experienţa a 20-30 de ani de activitate, iar alţii se află în pragul pensionării.

Lui Victor Ponta nu i s-a părut suficient să producă această anomalie legislativă (inatacabilă la Curtea Constituţională, întrucât acelaşi Ponta a anihilat şi instituţia Avocatului Poporului), în spatele căreia putem bănui grija de a aduce „fabricilor de diplome“ încă vreo câteva zeci de mii de plătitori de taxe. Liderul PSD trece şi la nivelul 2 al ticăloşiei: minciuna. Tactica e deja clasică: sub lozinca “trebuie să îndreptăm noi ce a stricat regimul Băsescu”, Ponta face câte-o boacănă şi apoi se laudă că va repara ceea ce, de fapt, el însuşi a stricat!

Întrebarea e: dacă tot a luat o decizie prin Ordonanţă de Urgenţă, de ce nu şi-o asumă? Dacă face o porcărie, de ce ţine morţiş s-o arunce în cârca altora? Cât crede oare Ponta că mai ţine această tactică laşă?

Prostii au mai făcut şi alţi prim-miniştri, dar niciunul – până acum – care să nu-şi asume niciuna din propriile decizii proaste sau nepopulare. Atâta lipsă de bărbăţie, dublată de corul de minciuni care să acopere dandanaua, este o premieră chiar şi pentru şchioapa noastră democraţie.