Gestul în sine este revoltător şi păgubos atât pentru cei ce nu sunt „beneficiarii” acestei măsuri, cât şi pentru beneficiarii declaraţi. Dar, care sunt cu adevărat beneficiarii?

S-a spus despre această măsură că este una menită să atragă voturi din partea celor ce au primit bani necuveniţi de la stat (nu din vina lor) şi care nu mai trebuie să-i returneze. Mă îndoiesc că se va întâmpla acest lucru. Greşeala funcţionarilor nu a ales după criteriul simpatiilor politice. Cu siguranţă, în categoria celor „scutiţi” de discutata şi discutabila măsură se înscriu şi militanţi ai partidelor de dreapta, care nu ar vota cu actualul partid de guvernământ nici picuraţi cu lumânarea. Cred că cei mai mulţi dintre cei vizaţi de această măsură şi-au consumat revolta atunci când au aflat că trebuie să returneze banii pe care nu i-au furat, dar nu au fost cuprinşi de sentimente de recunoştinţă faţă de partid şi de stat atunci când li s-a spus că nu mai trebuie să dea nimic înapoi. Aceşti beneficiari fără voie vor trăi, probabil, o mică satisfacţie şi se vor întoarce la treburile lor cotidiene. Ba, mai mult, cei de alte simpatii politice îşi vor consolida convingerea că guvernanţii au mai încercat să le mai cumpere voturile încă o dată. De aceea spun că de această măsură nu vor beneficia imediat guvernanţii – mai exact, candidatul lor la alegerile prezidenţiale.

Adevăraţii beneficiari sunt alţii: funcţionarii publici ce au greşit calculele. Nu sunt mulţi. Nu trebuie să ne gândim la fiecare om de la ghişeu, care nu face altceva decât să aplice dispoziţiile venite „de sus”.  E vorba de funcţionarii publici „de sus”, de cei ce au dat drumul erorii în sistem, de cei ce se află în zona contactului direct între politic şi administrativ. Ei au creat un prejudiciu de care acum Guvernul îi iartă. Câţi astfel de funcţionari aţi văzut plătind în România pentru erori care ne-au costat şi ne costă milioane de euro? Ne revoltăm, pe bună dreptate, împotriva erorilor judiciare ce ne costă milioane de euro şi cerem tragerea la răspundere a judecătorilor ce le-au comis. Aceeaşi atitudine este necesară şi faţă de funcţionarii publici ce comit erori atât de păguboase.

De fapt, Guvernul a amnistiat o mână de funcţionari publici ce a produs grave prejudicii statului român.

La următoarea măsură abuzivă propusă de către politicieni, mai pot aministiaţii să spună „nu, domnule ministru, aşa ceva e ilegal, eu nu pot să-mi pun semnătura pe aşa ceva”? Nu cred. Se stabileşte între cele două părţi (iertătorul şi iertatul pe banii noştri) o complicitate şi o solidaritate precum cea ce apare între participanţii la aceeaşi crimă. Politicienii au înţeles că nu e nevoie neapărat de voturi, ci de un sistem bun care să scoată ceea ce trebuie când trebuie. Iar acest sistem e format din oameni, dintre care puţini sunt importanţi: mai ales cei ce greşesc şi urmează să primească iertarea.

Măsura despre care vorbim şi pe care guvernanţii o numesc „amnistie fiscală” este încă una dată în favoarea incompetenţilor utili de prin ministere, cărora li se transmite pe această cale că, în tagma lor, omul din greşeli promovează. Şi, cu această ocazie, este zădărnicită munca încă a unie instituţii a statului antipatică oricărei guvernări: Curtea de Conturi. Iar totul se petrece pe banii noştri, inclusiv ai „beneficiarilor” declaraţi ai aşa-zisei amnistii fiscale.