Lăsând la o parte antecedentele sale, foarte bine punctate de Pleşu şi Liiceanu, ai putea crede că doar vârsta este vinovată pentru ultimul derapaj al marelui actor. 

Acceptând sau chiar dorindu-şi asocierea cu Ponta, Beligan îşi doreşte să părăseasca această lume făcând pluta într-unul din cele două mari bazine electorale ale PSD-ului: analfabeţii şi pensionarii.

Din păcate, în cazul lui Beligan, nu putem pune acest derapaj doar pe seama vârstei. 

Mulţi ani la rând, maestrul a fost reprezentat de un impresar pe nume Pepino Popescu, un personaj cel puţin dubios, pe care în urmă cu cinci ani, Maia Morgenstern îl acuză de escrocherie. 

Ştim cât de puţin câştigă actorii români însă putem spune că doar foamea l-a făcut pe Beligan să accepte să fie reprezentat de Pepino?

Văzându-l în urmă cu doi ani pe maestru în compania lui Pepino şi auzindu-l pe acesta vorbind despre ce face el pentru maestrul muritor de foame, am avut senzaţia că asist la o secvenţă dintr-un film despre traficanţi de fiinţe umane. Se pare însă că maestrul nu fusese răpit, ci se află în această relaţie dubioasă din plăcere. 

În cele din urmă rămânem cu o singură întrebare: dacă nici profesionişti respectabili nu practică exerciţiul demnităţii, de la cine ar trebui să aşteptăm acest lucru?