Cea mai cruntă bătaie din Parlamentul României. Vadim, către bodyguarzii săi: „Săriţi, mă, şi muiaţi-i oasele!”

Cea mai cruntă bătaie din Parlamentul României. Vadim, către bodyguarzii săi: „Săriţi, mă, şi muiaţi-i oasele!”

În 1993, puternicul Vadim s-a luptat ca un leu cu un deputat de la FSN. FOTO: Arhiva Corneliu Vadim Tudor

În 1993, Corneliu Vadim Tudor şi Aristide Dragomir se umpleau de sânge pe holurile Parlamentului României. Totul a pornit după ce Traian Băsescu l-a acuzat pe „Tribun” de „laşitate tipic bolşevică”.

Bătălia politică din România postcomunistă s-a purtat uneori la propriu. Democraţia începută violent, în decembrie 1989, a continuat violent. La 27 mai 1993, Corneiul Vadim Tudor, pe atunci senator PRM, şi Aristide Dragomir, deputat FSN, s-au tăvălit pe holul Parlamentului, în cea mai dură bătaie corp la corp din politica recentă. Fesenistul a ieşit mai şifonat întrucât adversarul său şi-a chemat în luptă şi gărzile de corp.

Totul a pornit de la un discurs vitriolant al lui Traian Băsescu, pe atunci deputat FSN. „Corneliu Vadim Tudor e un profitor al actualei situaţii din România, cum a fost şi în trecut. De ce n-aţi avut curaj, domnule Vadim, să mă acuzaţi la televiziune că am furat vapoare? N-aţi făcut-o pentru că n-aţi avut curaj şi n-aţi făcut-o din laşitate tipic bolşevică”, spunea Băsescu de la tribună. „Adevărul” şi „Evenimentul zilei” au relatat pe larg ce a urmat.

Nervos, CV Tudor a părăsit sala. În hol a dat peste Aristide Dragomir care fuma o ţigară. Dragomir i-ar fi bătut obrazul lui Vadim. Acesta din urmă i-ar fi răspuns cu o înjurătură de mamă. Mai târziu, Aristide Dragomir (foto jos) avea să declare că în acele momente a reacţionat ca orice bărbat înjurat de mamă: l-a apucat de guler pe rivalul său politic.

O deputată a sărit să-i despartă

A început o bătaie om la om. „Întinşi pe pardoseală, cuprinzându-şi cu bărbăţie unul altuia gâtul, rostogolindu-se, ei au făcut un timp corp comun”, relata „Evenimentul zilei”.  „La locul faptei, în faţa bustului lui Alexandu Ioan Cuza, marmura era stropită de sânge”, continua „Adevărul”. În luptă a intrat şi deputata Paula Ivănescu. Revista „VIP” i-a luat, atunci, declaraţii preţioase. „Am intervenint între cei doi, lovind şi eu cum puteam, la fluierul piciorului, dând cu piciorul în cei doi pentru a-i determina să se opreasca”, declara Paula Ivănescu, “cu rochia plină de sânge”.  Văzând că nu poate birui de unul singur, Vadim şi-ar fi chemat în luptă bodyguazii, rostind vorbele: “Săriţi, mă, şi muiaţi-i oasele!”.

Între timp, în sala de şedinţe ordinea de lucru a camerelor reunite se desfăşura normal. A intrat însă intempestiv deputatul FSN Vasile Bran. Surescitat, acesta şi-a făcut loc la microfon şi a anunţat că deputatul Aristide Dragomir tocmai a fost bătut de senatorul Corneliu Vadim Tudor! În sală au izbucnit râsete generale, apoi toţi senatorii şi deputaţii au dat buzna pe hol să vadă bătaia.

Totul se terminase însă. Un senator mai bătrân potolise conflictul, trăgându-l de păr pe Dragomir şi târându-l din meleul bodyguarzilor. Aristide Dragomir era plin de sânge şi de vânătăi. A fost tratat la punctul de prim ajutor al Palatului din Dealul Mitropoliei (sediul Parlamentului pe atunci) apoi a mers la Institutul Medico Legal pentru a obţine adeverinţa că a fost bătut. La fel a făcut şi Corneliu Vadim Tudor, care a pledat în victimă. După ce a ieşit de la IML, Aristide Dragomir a declarat că scandalul va continua: „Eu unul nu mă las!”. Dar s-a lăsat.

Urmarea: de frică, unii deputaţi au început să poarte arme la ei!

Presa a speculat că bodyguarzii lui Corneliu Vadim Tudor erau chiar gărzile de corp care-l păziseră pe Ceauşescu în ultimii săi ani. Mai apoi s-a aflat că „gorilele” lui Vadim erau de fapt oriţeri de la Brigada Antiteroristă a Serviciului Român de Informaţii.

Politic, scandalul a rămas fără urmări. Cei doi combatanţi au continuat coabiteze la şedinţele reunite ale Parlamentului. Totuşi, teama de bătaie i-a făcut de parlamentarii români să vină, pentru o vreme, înarmaţi la serviciu. „Adevărul” relata că „unii deputaţi au început să poarte arme la ei!”. Întreg scandalul a fost relatat şi de postul de radio BBC cu titlul „Bătaie ca-n filme în Parlamentul românesc”.

"Adevărul" a realizat infografia bătăii dintre Vadim şi Dragomir

CV Tudor: "Ziariştii fac dragoste în Senat, în timpul şedinţelor"

Fără nicio legătură cu bătaia pe care a primit-o în 1993, Aristide Dragomir a murit doi ani mai târziu. Cancer la gât. Corneliu Vadim Tudor a continuat să condimenteze viaţa politică românească. Un an mai târziu el şi-a pus toată presa în cap după ce i-a acuzat pe ziariştii acreditaţi la Senat că „beau alcool, fac dragoste în sala Omnia, în timpul şedinţelor şi fură sulurile cu hârtie igienică din wc-uri”.

"Ruşine, porcilor!"

Cele mai dure declaraţii le-a făcut despre fostul premier Adrian Năstase. În 2004, Corneliu Vadim Tudor publica în revista pe care o conduce, „România Mare”, un text de un grotesc ieşit din comun: „Adrian Năstase - un bolnav periculos, protagonist al mai multor casete video, în care apare participant activ (de fapt, pasiv) la orgii homosexuale. Una e filmată la un club de pederaşti din Anglia, unde Bombonel se hârjoneşte cu mai mulţi hăndrălăi, toţi în pielea goală, dar el consumă şi cocaină. Alta e filmată în România şi îl arată pe prim-ministru într-o partidă de sex oral şi anal cu Eugen Bejenariu, secretarul general al Guvernului. La un moment dat, a telefonat soţia premierului, dar acesta a repezit-o: «Nu pot vorbi acum, sunt în şedinţă de Guvern!". Mai există şi alte dovezi video zdrobitoare. Foarte grav este că aceste casete explozive au început să circule prin Bucureşti, dar şi prin alte oraşe ale lumii şi ele vor fi difuzate atât pe internet, cât şi de unele posturi de televiziune - nu mai vorbim de fotografii, care vor umple prima pagină a ziarelor şi cine ar pretexta că ar fi la mijloc un trucaj, s-ar face de râs, fiindcă expertiza tehnică e imbatabilă. Îşi poate permite România să aibă ca şef de stat un sodomist înrăit şi drogat, care, efectiv, nu se mai poate controla şi s-a prăbuşit în mocirlă, sub pragul cel mai de jos al degradării umane? Iar Ion Iliescu, ca şi serviciile secrete, ştiu toate astea dar le muşamalizează. Până când? Aceste informaţii sunt strict autentice şi, indiferent cât va fura regimul Iliescu-Năstase la 28 noiembrie 2004, ele vor duce fie la alegeri anticipate, fie la o mare revoltă populară, până la Paşte. Vorba muncitorilor la mitingurile de protest: «S-a umplut paharul - Jos cu poponarul!». Ruşine, porcilor!".

Momente violente din politica postdecembristă

În 1990, Gelu Voican Voiculescu a fost capturat în sediul Guvernului de câţiva manifestanţi anti-FSN. A fost bătut şi tras de barbă până în balconul Palatului Victoria unde a fost ameninţat că va fi azvârlit pe caldarâm. A fost cruţat.

În 1998, fostul senatorul şi mai apoi deputatul Dan Iosif a vrut să se mai joace o dată de-a revoluţia în sediul Guvernului. El s-a baricadat alături de 13 revoluţionari în biroul de relaţii cu publicul al Palatului Victoria, cerând privilegii mai mari pentru breasla revoluţionarilor. Dan Iosif şi cei 13 au fost evacuaţi forţat de jandarmi.  Într-o încercare disperată de a impresiona, Dan Iosif s-a tăiat pe mâini cu un ciob.

În 2008, senatorul PC Marius Marinescu (zis „senatorul Bideu”) şi senatoarea PDL Anca Constantinescu (zisă „senatoarea Ciocu’ mic”) s-au întâlnit într-o emisiune de la postul B1 TV.  În toiul unei gâlcevi politice, senatoarea a vărsat intenţionat un pahar cu apă pe foile senatorului. Senatorul i-a răspuns aruncând apa din paharul său direct în faţa senatoarei.

 

Duelurile de la începuturile politicii româneşti

Nicolae Filipescu (1862 - 1916), urmaş al unei vechi familii boiereşti, licenţiat în Drept la Paris, era din 1883 un aparator fervent al Partidului Conservator din care facea parte. Publicist şi proprietar al ziarului Epoca (1885), Nicolae Filipescu se lansează într-o campanie împotriva guvernului liberal.
Gh. Em. Lahovary (1854 - 1897) era, de asemenea, licentat în Drept la Paris. A lucrat în diplomaţie pâna în 1885, când a devenit proprietarul ziarului L'Indépendence Roumaine. În  anul 1897, ziarul său sustinea politica liberală.

În urma unei polemici personale violente cu Nicolae Filipescu şi ziarul Epoca, Lahovary este provocat la duel. Motivul ofensei a fost articolul intitulat "Deux politiques", apărut în ziarul lui Lahovary, prin care acesta îi reproşa lui Filipescu ca e duplicitar. Terenul ales a fost o sala de scrima unde Filipescu mergea deseori, dar care în schimb îi era necunoscută lui Lahovary . În sală, dupa doar 30 de secunde, Lahovary era cu spatele la zid. Adversarii au fost din nou puşi în garda şi la reluarea celei de-a doua reprize, spada lui Filipescu a intrat 20 cm în corpul adversarului. Lahovary a murit în bratele valetului sau Rudet şi ultimele lui cuvinte au fost: "Ils m'ont assasiné".

"Părerea mea este că te porţi ca un mişel"

Un duel care a facut vâlva în timpul Primului Război Mondial, mai exact pe 11 mai 1917, a fost cel dintre Vintilă Brătianu şi doctorul Nicolae Lupu. Conflictul a plecat de la discuţiile purtate pentru înfaptuirea reformelor, la redeschiderea parlamentului. Iritat de atitudinea lui N. Lupu şi somat de acesta să-şi spună părerea, Vintila Bratianu i-a raspuns astfel: "parerea mea este că te porţi ca un mişel". Evident că după aceasta apreciere, dr. Lupu îl provoacă la duel cu pistolul. Vintilă Bratianu, pe lângă faptul că nu avea faima unui bun trăgător, n-ar fi consimţit niciodată să se dueleze, dacă nu l-ar fi convins prietenii de cerinţele aşa-zisului "cod al onoarei". Martori au fost Argetoianu şi Tilică Ioanid, din partea lui Lupu, respectiv Mihail Pherekyde şi George Vasescu, din partea lui Brătianu. Întâlnirea a avut loc la via lui Kilimoglu de la Copou. Din fericire, în acest duel, în care fiecare a tras câte două focuri de pistol, nu a fost nimeni rănit.

O chestiune de bon ton

O polemică în presă constituia încă un motiv de provocare la duel prin anul 1918. Personajul principal era I.G. Duca. El povesteşte în amintirile sale, ca pe un episod comic, despre singurul duel din viaţă, adversar fiindu-i chiar vărul sau Grigore Filipescu care pe atunci făcea politică de partea lui Averescu. O nota aparuta în ziarul liberal Mişcarea îl ironiza pe Filipescu pe care îl îndemna să-şi facă datoria pe front, şi nu să stea la Bacău şi să comande acolo maturătorii de strada (aluzie la slujba pe care i-o încredinţase Averescu). Desi autorul acelei note nu era I.G. Duca, totuşi el primeşte o scrisoare plină de insulte triviale din partea lui Grigore Filipescu. "Cu tot dispreţul pe care mi l-a inspirat întotdeauna institutiunea aceasta anacronică şi perimata a duelului, a trebuit prin urmare - spune Duca - să ridic mănuşa şi să-i trimit martori" . Este ales Pherekyde, considerat "expert în domeniu", fiind un mânuitor de spada temut, şi Mârzescu. Martorii lui Grigore Filipescu erau Costica Hiott şi Zizi Cantacuzino. Locul de desfasurare era via lui Kilimoglu de la Copou, acolo unde avusese loc şi duelul lui Vintilă Brătianu cu dr. Lupu . Arma aleasă de ofensat (I.G. Duca) a fost pistolul. Pe drumul spre Copou, Duca face imprudenţa să-i marturiseasca lui Pherekyde că el era hotărât să tragă în aer, fiindcă nu dorea nici măcar rănirea vărului sau, ceea ce era să ducă la retragerea martorului său care nu considera duelul o parodie, ci un lucru grav şi serios. "Pe teren - povesteşte Duca - ne-a amuzat pe toţi prin gravitatea încruntată cu care a procedat la tot ritualul duelului: măsurătoarea distanţei, verificarea armelor, comandamentul etc" . În sfârşit, cum nimeni nu a fost rănit, duelul respectiv ar putea fi socotit ca o simplă chestiune de "bon ton".

Citiţi mai multe pe site-ul revistei Historia.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: