Oamenii reali închid televizorul pentru că viaţa lor e în altă parte. Spectacolul politic nu are alt scop decât să aducă suporterii celor două tabere, excitaţi de adrenalină, la vot. Binele şi răul, corupţia şi anticorupţia, Estul şi Vestul, acciza şi anti-acciza sunt doar strategii de marketing. După alegeri reflectoarele se sting, iar lumea rămâne neschimbată pentru că spectacolul e virtual, nu are alt efect decât creşterea temporară a intensităţii participării nucleelor dure care se mai lasă furate de mizele falsificate de competitori. Şi, în plus, l-am mai văzut, e transmis in buclă, ca Die Hard pe Pro TV.

Zilele trecută The New York Times publica un articol care a trecut neobservat, deşi concluziile lui sunt, probabil, valabile global. Clasa mijlocie, udă de atâtea lacrimi câte varsă politicienii pe umerii ei, temelia democraţiei liberale, sărăceşte. Băgaţii sunt mai bogaţi şi ridică ziduri legislative în jurul lor cu ajutorul parlamentelor şi guvernelor (vezi RMGC), săracii sunt mai săraci şi numărul lor e din ce în ce mai mare prin precarizarea clasei de mijloc. Bogăţia unora nu se redistribuie, profiturile unui număr mic de indivizi nu produc bunăstare generală, maşina capitalistă s-a defectat.

Consumul celor mai bogaţi 5% reprezintă aproape 38%  din consumul total din SUA fiind aproape egal cu consumul a 80% din cei mai săraci de 39% din consumul total! Cifrele sunt din Statele Unite, dar ar trebui să-i trezească din high şi pe politicienii de la Bucureşti, consumatori de substanţe politice interzise şi cele mai periculoase pentru sănătatea publică precum minciuna sfruntată şi manipularea cinică şi traficanţi ale acestora, prin televiziuni.

Datele sunt confirmate de ancheta NYT în teren. Retailerii de produse de lux prosperă, cei de produse cu preţuri medii se închid iar economiştii confirmă tendinţele din piaţă şi cifrele. Steven Fazzari de la Universitatea Washington din St. Louis avertizează pentru NYT că este greu să ai creştere economică puternică cu o categorie atât de mare de populaţie care rămâne în urmă în privinţa veniturilor

Într-o  analiză recentă Carl Frey şi Michael Osborne de la Universitatea Oxford, citată într-un articol FT, arată că 47% din locurile de muncă din Statele Unite sunt în pericol din cauza automatizării. Avansul tehnologic va adânci inegalităţile sociale, avertizează Martin Wolf în FT, dacă nu sunt luate urgent măsuri de redistribuire, cum ar fi, printre altele, venitul general garantat, educaţia continuă,  impozitul pe proprietatea intelectuală, pe care statele o apără prin represiune,  pe proprietăţi imobiliare şi pe poluare.

În acest context disputele dintre Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu, în combinaţii de doi câte doi, sunt ridicole şi sterile. Doar faceţi un efort şi comparaţi numirea lui Iohannis şi inventarea a noi patru funcţii de ministru, cu cifrele apărute în NYT şi FT.

Din ce în ce mai mulţi oameni reali intră în zona roşie de risc de sărăcie, iar bailouturi pentru bănci ascunse în programe pentru sprijinul creditaţilor cu venituri mici, chiar dacă-i vor ajuta şi pe cei cu venituri mici, nu ştim încă, sunt apă de ploaie electorală. Spectacolul politic cu circ şi agende falsificate, produce pe termen lung pierderi mari pentru oamenii reali care trăiesc în lumea reală acolo unde există şomaj, nesiguranţa locului de muncă, datorii,  creşterea preţurilor la utilităţi şi alimente de bază. În lumea reală mizele sunt altele decât cele din spectacolul politic şi sunt economice. Să-l boicotăm.