Memoria jertfei celor doi eroi - pilotul Adrian Iovan şi ofiţerul-student Aurelia Ion - a fost iarăşi batjocorită de politrucii care conduc ţara spre dezastru.

Previzibilul rezultat al şedinţei CSAT - cu un Băsescu apărându-şi securistul împotriva tuturor evidenţelor şi un Ponta bălmăjind timorat şi neconvingător dintr-un raport incomplet şi inutil - se înscrie în lista zecilor de mii de fapte inumane, antinaţionale şi antistatale postdecembriste comise de o clasă politică trădătoare ai cărei membri îşi au originea în mlaştina împuţită a eşaloanelor 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii.

Accidentul aviatic din Munţii Apuseni a produs cunoscuta reacţie în lanţ a incompetenţei şi cinismului, cum se întâmplă în România de fiecare dată când are loc vreo catastrofă ori calamitate. Rezultatul este însă unul paradoxal, neaşteptat: prin moartea lor, Adrian Iovan şi Aurelia Ion au contribuit la finalizarea procesului de cernere, de reorganizare şi de redefinire a găştilor de politruci. Acum este clar pentru toată lumea: lupta politică din România se duce între securişti şi activişti, reprezentaţi arhetipal de Traian Băsescu şi Victor Ponta. Hidra roşie de la începutul anilor 90 a suferit mutaţii scârboase, extrem de periculoase pentru noi şi a dobândit chipul acestor două aberaţii politice - ”neosecuriştii” şi ”neoactiviştii”, două animale apocaliptice care se vor înfrunta pe viaţă şi pe moarte pentru victoria asupra cadavrului în descompunere al naţiunii, în luptele electorale care încep din primăvară.

De fapt, nici nu ştim ce poate fi mai grav: să-l aperi cu tupeu şi cinism pe securistul care se face vinovat, alături de politrucii din guvern, pentru moartea lui Adrian Iovan şi Aureliei Ion sau să-i faci scăpaţi de DNA şi puşcărie pe penalii din partid?

Ce poate fi mai nociv pentru Statul Român: să ai o majoritate parlamentară formată din derbedei al căror interes major este să scape de Justiţie, să rămână liberi şi să-şi mănânce netulburaţi averile imense obţinute din jefuirea averii statului transformat în moşia lor şi a rubedeniilor lor ori să ai o majoritate parlamentară formată din alţi derbedei ale căror ”succesuri” în jefuirea statului sunt posibile doar dacă au primit ”OK”-ul de la camarila blondă a unui ”El Lidero Maximo” obişnuit să-şi sporească puterea politică şi să-şi impună voinţa personală asupra găştii prin intermediul unor mecanisme oculte şi aproape mafiote puse în mişcare de ”motorul” serviciilor secrete politizate şi magistraţilor mercenari?

Există oare grad de comparaţie atunci când vorbim despre cinism şi macabru? Este ”mai” cinic şi ”mai” macabru un Victor Ponta care îşi recunoaşte incompetenţa şi eşecul în acţiunea de salvare a victimelor accidentului aviatic din Munţii Apuseni, dar nu acceptă să-i demită pe miniştrii vinovaţi ori este ”mai” cinic şi ”mai” macabru un Traian Băsescu care se crede ”factotum” - dacă coordonam eu, mergea treaba! - invocând toate argumentele din lume, false, cu urme de adevăruri amestecate cu mari bucăţi de omisiuni şi minciuni, pentru a-şi salva de la demitere securistul care l-a îndatorat cândva cu ajutorul oferit în mizerabila lui carieră politică?

Adrian Iovan şi Aura Ion au murit de trei ori în aceste săptămâni. O dată în Munţii Apuseni, în vreme ce colegul lor medic suna cu disperare şi inutil la 112, de unde aştepta salvarea şi de unde a venit doar moartea, ucişi de incompetenţa şi indolenţa sistemului. A doua oară când trupurile lor încă nu fuseseră băgate în mormânt, ucişi fiind de bătaia de joc a politicianismului şi laşităţii politrucilor din guvernul Victor Ponta. A treia oară au murit la şedinţa CSAT, când Traian Băsescu şi-a apărat securistul de serviciu, îngropând în mizerie, cu rânjetul lui de vaporean traficant de blugi, lacrimile îngheţate pe obrazul Aurei Ion.

Lacrimile unui neam întreg...