Băsescu, Neruda, Reagan, Thatcher

Traian Băsescu s-a îndrăgostit de Pablo Neruda. De poezia lui Pablo Neruda. Şi nu e primul care a fost cucerit de versurile poetului naţional chilian. Şi pe Che Guevara l-au fascinat în tinereţe poeziile acestui intelectual comunist.

Che Guevara este, pentru cei care nu-şi mai aduc aminte, imprimeul favorit de pe tricourile lui Victor Ponta din perioada în care era liderul tineretului social- democrat. Ce arc peste timp! Lăsând gluma la o parte, stau să mă întreb foarte serios de ce a făcut preşedintele această mărturisire. La ce îl ajută ? Să pară mai cult ? Ultima experienţă de acest fel, când a spus că s-a apucat să-l citească pe Mircea Cărtărescu, a fost sursă de bancuri pentru adversarii săi politici. A vrut să câştige bunăvoinţa oamenilor de afaceri chilieni, să-i determine să investească în România ? Nu ştiu cât de fericiţi ar fi nişte capitalişti să le pomeneşti de unul care i-a criticat o viaţă întreagă.

Ar mai rămâne faptul că Traian Băsescu chiar s-a apucat să citescă poeziile lui Pablo Neruda şi i-au plăcut. Dacă e aşa, atunci trebuie neapărat să punem mâna şi să-l citim cu toţii pe Neruda. Să vedem exact ce idei se desprind din versurile sale.  Mai ales că el a fost poet şi politician. Pentru că ultima oară când preşedintele Băsescu s-a mai declarat fascinat de cineva am  suportat cu toţii consecinţele. În vara lui 2011, la şcoala de vară a PDL, Traian Băsescu mărturisea că modelele sale în politică sunt Margaret Thatcher şi Ronald Reagan. Doi lideri de primă mărime, care au marcat puternic evoluţiile economice şi sociale ale Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii. Reagan şi Thatcher au pus în practică ideea de stat minimalist (oare ce politician important de la noi a tot vorbit despre asta ?) şi au contribuit  din plin la dereglementarea pieţelor financiare. La vremea respectivă, politica lor a adus creştere economică, dar şi un val de proteste sindicale, în special în Marea Britanie. Astăzi, economişti importanţi, cum ar fi Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, susţin că modelul de dezvoltare economică implementat de Reagan şi Thatcher stă la baza crizei economice actuale.

Departe de mine gândul de a face acum o analiză economică, în care să critic sau să iau apărarea unui model economic sau altul. Dar menţionez că atracţia lui Traian Băsescu pentru modelul Reagan-Thatcher a influenţat  măsurile legislative ale guvernului Boc, dacă e să ne uităm fie şi numai pe legea salarizării sau pe proiectul de lege a sănătăţii, care a scos lumea în stradă. Spun, aşadar, că trebuie să fim atenţi cu lecturile preşedintelui pentru că e posibil ca de acolo să-şi extragă el viziunea. Sigur, acum, preşedintele nu mai are influenţă asupra guvernului, dar viziunea lui, modelul de dezvoltare pe care îl propune poate naşte dezbateri aprinse şi interesante. Mai ales că pretendentul la scaunul său, Crin Antonescu, n-a vorbit încă despre ce model de dezvoltare visează el pentru România. Şi nu poate fi bănuit, tocmai domnul Antonescu, că n-a visat niciodată.