Acei indivizi cu minţile pline, dar pline!, de prostie. Cu sufletele bolnave de ură. Cu creierele spălate de foamea de bani. Cu toată fiinţa intoxicată de obsesia puterii şi a controlului. Cu slăbiciuni de care tu, omul normal şi de bun-simţ, te înfiori. Cu furăciunea, şi corupţia, şi şmenurile, care le curg prin vene.

Şi, evident, te umpli de nervi când vezi că un astfel de specimen încă îţi mai conduce oraşul sau ţara. Şi, evident, începi să înjuri şi tu, degeaba!, pe cei ştiuţi şi neştiuţi, că l-au votat, pentru a câta oară?, pe baronaş. Că nu mai scapi odată de mafiotul care ţi-a zdrobit, sub pantofii mereu mai buni decât ai tăi, vis după vis. Dar, te calmezi. Că n-are rost, nu?, să-ţi mai omori şi tu vis după vis. Aşa că râzi şi speri că o să-ţi fie bine. Şi c-o să scapi tu, într-o zi, la naiba!, şi de baronaş.

Şi dacă tot vorbim de politruci, dar mai ales de paranoia, zilele trecute am avut o demonstraţie spectaculoasă pe aşa-zisa scenă a politicii româneşti, transformată, deja de multă vreme, într-un soi de coteţ mioritic. Nebunia s-a declanşat după ce tovarăşul Marius Ostaficiuc, vice la municipala PSD Iaşi, a fost dat în gât de un coleg. În presă au apărut înregistrări cu tovarăşul, în timpul unei şedinţe, cum îşi instruia colegii mai tineri să deturneze un miting pentru replantarea teilor din Iaşi. Tei hăcuiţi, prin februarie, la ordinul primarului Gheorghe Nichita, tătuca pesediştilor moldoveni.

Dar nu despre scenariul, în fapt şi el paranoid, al lui Ostaficiuc vreau să vorbesc. Nici despre „Băieţi, nu veţi fi singuri!”. Nici despre „Rolul nostru este să apărăm structura de partid” (în cazul în care vă imaginaţi cumva şi altceva!). Şi nici măcar despre „Politizarea întâlnirii duce la succesul nostru şi insuccesul spiritului civic”. Ci despre ce-a urmat după cuvântarea lui Ostaficiuc.

Din fieful PSD-ului, Gheorghe Nichita, baronul care conduce Iaşiul la fel cum conduce partidul, după metode predate doar în laboratoarele de la Moscova, a declanşat scenariul desprins parcă din filmele în care comedia se confundă cu nebunia. Turbaţi că există, pentru prima oară, trădare în partid, înnebuniţi că nu ştiu cine-i mişelul dintre ei, frustraţi că toată mizeria botezată „strategie politică” le-a scăpat de sub control, minţile pesediştilor de pe malul Bahluiului au produs cel mai jalnic mesaj public din miile pe care le-am citit până acum.

N-am să vă umplu mintea cu aberaţiile prea-roşilor de la Iaşi, doar am să vă spun că de vină pentru planurile murdare ale lui Ostaficiuc ar fi un soi de conspiraţie mondială cum nu s-a mai văzut. Cum ar veni, nişte forţe oculte au adunat la un loc, împotriva pesediştilor „de bună-credinţă”, mafia imobiliară, opoziţia politică (pe cuvânt de onoare că asta a fost chiar cel mai amuzant! În Iaşi, opoziţia e prezentă cam cum era şi pe vremea lui Ceauşescu), „pseudo-jurnaliştii militanţi sau chiar înregistraţi în semi-partide politice”, şantajiştii-securişti. Mai pe scurt, conspiraţia din capul slugoilor lui Nichita, dar şi al lui însuşi, este ceva de genul politico-securistico-jurnalistico-imobiliaro-şantajistă. Şi, aş adăuga eu, tâmpită!