Banii pentru creşterea pensiilor cu 40% se găsesc în restructurarea aparatului bugetar. Implicaţii electorale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Până la urmă este o chestiune de etică socială. Plăteşti un aparat bugetar supradimensionat, de 1,3-1,4 milioane de persoane, cu salarii medii de 4-5000 de lei, sau ridici pensiile, dintre care 2 milioane de pensii sunt sub un milion de lei? În perioada stării de urgenţă, când mare parte dintre bugetari au stat acasă, ţara a funcţionat bine mersi. Fără „aportul” lor. De ce n-ar funcţiona aşa şi în continuare?

Calcule electorale greşite

Din declaraţiile lui Ionel Dancă rezultă că guvernul este conştient că trebuie făcută o restructurare a aparatului bugetar, dar o amână pentru la anul. Probabil din raţiuni electorale. Dar 5,2 milioane de pensionari au fost luaţi în calculele electorale? Şi ei votează peste câteva zile. Exact după declaraţiile belicoase ale premierului şi alţi miniştri, din care rezultă că ţara intră în faliment dacă se măresc pensiile cu 40%. Nu intră în faliment, dacă se iau banii de la cei 30% dintre bugetari care ard gazul degeaba. Plimbă hârtii.

Tot în perioada stării de urgenţă s-au văzut rezervele colosale pe care le are administraţia în zona informatizării. Funcţionarii au fost înlocuiţi, în mare parte, de aplicaţii online, prin care cetăţenii şi-au rezolvat problemele fără să stea la coadă la ghişee. Ştim cu toţii că ne putem plăti facturile online, fără bătaie de cap. Am încercat să-mi plătesc impozitele prin ghişeul.ro şi n-am reuşit.

Cum vor vota părinţii elevilor afectaţi de învăţământul online?

O altă zonă în care se văd hibele şi disfuncţionalităţile administraţiei centrale. Deşi se ştia din martie că se va ajunge şi la învăţământ online, ministerul Educaţiei, Inspectoratele Şcolare, directorii de şcoli, n-au rezolvat problema infrastructurii şi a cadrului normativ necesar acestui tip de învăţământ. Au pasat sarcina primarilor, dintre care unii nu se pricep, n-au bani, sau nu-i mai interesează. „Vrăjeala” ministerului, că învăţământul online funcţionează bine, că „marea majoritate a elevilor” participă la el, este demontată de părinţii care asistă neputincioşi, de când a început şcoala, la o formă fără fond: învăţământul online. Nu există aparatura necesară, profesorii nu sunt pregătiţi sau refuză să se lase filmaţi în clase, copiii se plictisesc şi nu participă la lecţii pe care nu le înţeleg şi nu pot interacţiona cu profesori şi colegi. Ce vor face aceşti elevi la examenele din vară? Cum vor vota aceşti părinţi duminică? Cu actuala guvernare?

Ce se va întâmpla cu legea de mărire a pensiilor cu 40%

Premierul Orban se lăuda că va lupta în parlament ca legea să nu treacă. S-a „luptat” degeaba. Legea a trecut cu 240 de voturi pentru. Acum se amăgeşte cu atacarea la CCR a legii. CCR s-a pronunţat deja, în iunie 2010, că pensia câştigată prin lege este un drept preconstituit, care nu poate fi ciuntit. La reducerea salariilor bugetare cu 25%, din mai 2010, s-a încercat şi reducerea pensiilor cu 15%. CCR a spus nu.

Florin Cîţu, ministrul de Finanţe, o ia şi el pe arătură:

 „Nu-i vom lăsa să arunce ţara în aer. Este garanţia pe care o dăm tuturor românilor.
După votul din Parlament de astăzi prin care vor să destabilizeze economia României în plină criză economică globală, este clar pentru toată lumea că PSD trebuie să dispară”.

Ce miniştri avem dacă nu ştiu că parlamenul dă legi ce trebuie puse în operă de guvern, şi că alegătorii decid când un partid dispare, sau nu. Pretenţia guvernului, sprijinit de preşedinte, că poate guverna singur ţara, ignorând parlamentul şi demonizând PSD, dovedeşte o lipsă de înţelegere elementară a mecanismelor democraţiei. De care s-au lovit şi la provocare alegerilor anticipate, la reglementarea stării de alertă şi în multe alte situaţii.

Va dura o perioadă până se vor epuiza căile de atac ale guvernului şi preşedintelui, dar peste 2-3 luni legea de majorare a pensiilor cu 40% va intra în vigoare. Va trebui promulgată de preşedinte. Exact în pragul alegerilor parlamentare. Cum vor vota pensionarii la alegerile parlamentare, dacă guvernul refuză în continuare să le mărească pensiile cu 40%, pentru că nu are banii necesari?

Până şi Orlando Teodorovici a declarat că 20% dintre bugetari ard gazul, nu fac nimic, plimbă hârtii. FMI e şi mai categoric. Din discuţiile informale rezultă că un împrumut de la FMI ar veni doar cu respectarea următoarelor condiţii, pe care Florin Cîţu le numeşte îngrozitoare:

- reducerea cu 30% a personalului bugetar

 - reducerea cu 20% a cheltuielilor primăriilor şi cheltuielilor judeţene

 - privatizarea CEC şi EXIM BANK, cele două bănci de stat

 - privatizarea companiilor din sectorul energetic

 - privatizarea parţială a sistemului sanitar

 - reducerea arieratelor companiilor de stat

 - aplicarea OUG 109 pentru toate copaniile de stat şi regiile autonome

 - îngheţarea salariilor în sectorul bugetar pentru 2 ani de zile.

Este clar că la un deficit bugetar de 10-12% agenţiile de rating vor trece România la categoria „junk”, iar creditorii interni şi externi vor închide robinetul împrumuturilor. Un apel la FMI pare singura variantă pentru ca România să nu intre în incapacitate de plată. Şi atunci, pentru a evita aceasta situaţie periculoasă, nu este mai bine să anticipăm următorii paşi, şi să trecem la restructurarea aparatului bugetar acum, nu la anul?

Soluţii pentru reducerea aparatului bugetar

Ministerul Educaţiei are 850 de salariaţi, şi alte câteva mii în instituţii subordonate. Ministrul Agriculturii spune că 14.500 de salariaţi „gestionează” o agricultură eminamente privată. Secretariatul General al guvernului are 1500 de salariaţi, în 40 de departamente. Ministerul Tineretului şi Sportului are şi el mii de salariaţi care nu fac mai nimic, sportul se face în şcoli, universităţi, cluburi private. Instituţiile deconcentrate, Agenţii, Inspectorate Şcolare, Direcţii, sunt toate judeţene, deşi ar putea fi regionale. Cu salariaţi mai mulţi, dar pentru 8 regiuni, în loc de 42 de judeţe. Este drept că actualul parlament n-ar accepta asemenea schimbări masive. Dar guvernul poate desfiinţa ordonatori principali, secundari, terţiari de credite, prin HG sau OUG. Poate impune o limită maximă de 250 de salariaţi în toate ministerele şi instituţiile subordonate. Se poate reduce numărul bugetarilor cu 400.000, implicit cheltuielile materiale pentru funcţionarea lor. Dacă nu acum, cel puţin pentru bugetul anului viitor. Astfel încât să nu ne pierdem încrederea instituţiilor de credit, inclusiv a FMI.

Se pot desfiinţa UAT-urile (Unităţi Administrative Teritoriale), care deservesc mai putin de 8-10.000 de cetăţeni. Aşa cum se întâmplă în alte ţări din UE. Sigur că nu este uşor. Dar perspectiva falimentului României ar trebui sa grăbească această acţiune inevitabilă, până la urmă.

Se pot privatiza companii de stat, care lucrează în pierdere şi nu-şi plătesc datoriile la stat.

Informatizarea masivă a finanţelor ar creşte gradul de colectare la bugetul de stat.

Culmea este că bugetarii care-şi pierd locurile de muncă la stat pot merge să muncească în privat, unde există un milion de locuri de muncă disponibile.

Concluzii

În zona restructurării aparatului bugetar trebuie luate decizii acum. Ce se poate face cu actualul parlament, prin HG şi OUG, să se facă. Ce nu, în viitorul exerciţiu bugetar. Dar să ştim planurile şi perspectiva, atât noi, cetăţenii, pensionarii, mediul privat, instituţiile de credit, partenerii din UE şi NATO. Să capete cu toţii siguranţa că România nu este ameninţată de faliment. Între bugetari şi pensionari, guvernul ar trebui să se uite mai întâi la pensionari. Nu de alta, dar sunt 5,2 milioane de alegători!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite