Balul ipocriţilor

Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi…

Închipuiţi-vă: premierul Victor Ponta se uită la spectacolul PDL şi se declară neinteresat. Brusc, partidul şi omul care i-au creat dureri de cap nu-l mai interesează. Familia e mult mai importantă. Dl Antonescu constată cu seninătate că preşedintele a încălcat (iar) Constituţia, dar îl bate împăciuitor pe umăr pe ministrul revoltat şi răzbunător Radu Stroe. Nu mai ne interesează încă o suspendare. Nu trece mult şi USL deplânge absenţa unei opoziţii puternice şi constructive. Asta în timp ce parlamentarii Puterii au misiuni de racolare precise, pe puncte. Există directive neoficiale şi instrucţiuni precise cum să fie racolaţi membrii Opoziţiei. Victima va fi adusă în faţa şefului şi, printr-o strângere de mână şi un surâs oficial, se parafează trădarea. Dar şi dl preşedinte zicea sâmbătă la prânz că a venit cu dragostea şi cu sufletul la partidul său, pentru ca, la ceas de seară, să-i afurisească pe feseniştii neascultători. În urmă cu două săptămâni, dna Udrea îl atenţiona pe Blaga, cerându-i să nu fugă din partid, în caz că-l va învinge, pentru ca, până deunăzi, să dirijeze corul separării din PDL. Când analiştii le spun revoltaţilor că vor rămâne fără primării ori consilii judeţene, zavera se potoleşte. Vor face opoziţie în partid. Opoziţie la ce? Culmea absurdului, Cristian Diaconescu, teoretician, practician şi fost candidat la preşedinţia unui partid socialist, inaugurează o fundaţie de dreapta în care primul înscris nu e nimeni altul decât Sebastian Lăzăroiu, campionul fonfleurilor. Noua fundaţie coagulează iute mai toţi consilierii prezidenţiali. Măi băieţi, poate voi aveţi treabă şi noi vă plictisim cu fişa postului!

Dl preşedinte cere Parlamentului să se respecte voinţa poporului, exprimată la referendum. USL ripostează că a depus un proiect de lege prin care limita numărul aleşilor la 300 (plus 18 minorităţi), dar PDL l-a respins. PDL deplânge acum numărul enorm (şi, da, e unul nepermis de mare) de parlamentari, numai că, fără acea portiţă de scăpare, prezenţa sa în Parlament ar fi fost nulă. Cine minte? Cine ne abureşte? Dl preşedinte numeşte un procuror la CCR (unul care n-a fost, măcar o zi, în viaţa lui, judecător). Păi de ce judecător? Pentru că numai acela ascultă ambele părţi când ia o decizie. PSD răspunde fulgerător cu Valer Dorneanu, membru de partid, iar PNL tulbură apele la Justiţie cu Mona Pivniceru, în loc s-o lase să-şi termine mandatul. Pesemne Tudor Chiuariu freamătă în blocstartere. Blestemată Curte Constituţională, politică şi politizată ai să rămâi până la sfârşitul zilelor!

Ceea ce am enumerat mai sus nu e decât o exemplificare minusculă a ipocriziei de la acest bal al vampirilor politici. România a fost construită strâmb, de aceea toate încercările de a descâlci nodul gordian legislativ nu fac decât să-l strângă mai tare. Şi poate nu ar fi atât de grav dacă această ipocrizie continuă, nesfârşită nu ar izbuti să acopere prăbuşirea continuă a economiei şi credibilităţii româneşti. Suntem, probabil, ţara cea mai veselă, mai neseriosă şi mai imprevizibilă din Europa. Însă, pentru mine, culmea inegalabilă a ipocriziei a fost atinsă de dl Stănişoară, trecând la liberali. Privindu-l, admirându-l, nu pot decât să-i adresez dlui Antonescu următoarea rugăminte: „Jur să vă înjur şi eu, cel puţin cât Stănişoară, da' mă faceţi, şi pe mine, al treiştreilea vicepreşedinte?“