Ieşit cu greu de sub conducerea autoritată cu accente dictatoriale a fostului preşedinte, Liviu Dragnea, şi curăţat în interior de toate elementele negative întruchipate de foştii subordonaţi ai liderului de la Teleorman, promovând imaginea unui partid ultra modern, care respiră aer european şi întruchipează responsabilitatea, părea că PSD lucrează din greu pentru a deveni un partid frecventabil pentru mai multe categorii de electorat, astfel încât provocările anului 2024 să nu îi ia prin surprindere.   

Social-democraţii şi-au dat, însă, imediat în petic prin promovarea la şefia Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor a Laurei Vicol, o avocată cunoscută mai ales prin prisma relaţiilor de notorietate cu lumea interlopă şi mai puţin prin prisma unei mape profesionale care să o recomande pentru ocuparea unei funcţii cu o greutate şi o importanţă atâta de mare, dar şi prin propulsarea în funcţia de Secretar General al Guvernului a  fostului deputat Marian Neacşu, condamnat în anul 2016 la şase luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese, după ce şi-a angajat fiica la biroul de parlamentar.

Pentru un ochi obişnuit cu jocurile de putere, Vicol şi Neacşu sunt două numiri extrem de dubioase şi care ridică foarte multe semne de întrebare. Deşi PSD este partidul dominant din cadrul coaliţiei, având o forţă parlamentară net superioară în comparaţie cu cea a liberalilor, mai ales după plecarea din PNL a fostului preşedinte, Ludovic Orban, şi a propulsat în fruntea ministerelor toată spuma partidului, pentru a genera o percepţie cât mai favorabilă în ochii electoratului, pare că cineva lucrează din greu, chiar în interior, pentru a sabota partidul şi a-l vulnerabiliza din punct de vedere al imaginii.

Liderii cu experienţă politică şi administrativă de la vârful  PSD ştiu foarte bine că modul în care un partid debutează la guvernare contează foarte mult pentru parcursul ulterior al acestuia. Or, în acest moment, prin aducerea în prim planul mass-media al Laurei Vicol, o avocată care a devenit un fel de mascotă a crimei organizate, şi a lui Marian Neacşu, posesorul unei condamnări penale, PSD-ul nu numai că nu mai poate să fie superstarul noii coaliţii, ci a devenit chiar oaia neagră a acestei guvernări.

O situaţie mai mult decât ideală şi de care profită din plin nimeni altcineva decât Klaus Iohannis şi Partidul Naţional Liberal. Pe de o parte toate reflectoarele au fost mutate de pe situaţia internă dezastruoasă a liberalilor, unică în istoria ultimilor treizeci de ani, iar pe de altă parte puternica maşinărie a PSD a demarat pe autostrada guvernării de şapte ani cu frâna de mână trasă, astfel încât partidul să nu prindă o viteză foarte mare în comparaţie cu partenerul său de guvernare, iar momentul rotaţiei premierilor să-i găsească pe social democraţi extrem de vulnerabili.

Este greu de crezut că un partid extrem de experimentat cum este PSD-ul îşi permite să ţină în braţe cele două bombe cu ceas numite Vicol şi Neacşu. Cu atât mai mult cu cât, de la data de 1 ianuarie 2021, legislaţia europeană prevede corelarea tuturor fondurilor europene de respectarea statului de drept, iar noul regulament se aplică inclusiv Mecanismului de Redresare şi Rezilienţă (PNRR). Astfel, orice periclitare a statului de drept, a independenţei justiţiei sau a luptei pentru combaterea corupţiei poate duce la pierderea banilor europeni pe care România trebuie să îi primească.

Dacă bomba numită Marian Neacşu este detonată deja şi este puţin probabil ca fostul deputat să mai repete experienţa care i-a adus o condamnare ce i-a prejudiciat imaginea, bomba numită Laura Vicol are potenţialul oricând de a genera adevărate spectacole de artificii, prin prisma trecutului extrem de sulfuros şi de controversat al acesteia. În acest context, social-democraţii vor trebui să decidă cu cine merg mai departe. Cu Marian Neacşu, un vechi coechipier şi om de nădejde pentru aşezarea strategică a PSD la butoanele Guvernului, sau cu Laura Vicol, o copie nereuşită a Elenei Udrea, dar la fel de avidă de putere. Ce va alege PSD?