Avem lideri?!

Mă refer la noi, la români, la România ca ţară. Altfel, e oarecum simplu: în România „care este“ plouă cu şefi, barosani, baroni, „călăreţi de neam“ fără milă şi fără Dumnezeu, traseişti de top, paraşute la dublu, ochelarişti cu pretenţii de meta-sclifoseli, infiltraţi din cele patru puncte cardinale, sforari de doi bani (euro-dolari), populişti de sezon şi desigur, mincinoşi-opt-zile-pe-săptămână...

Toţi se dau conducători! Conducător încotro?! Conducătorii cui?!

La ţinte, interese, slăbiciuni sunt neamuri! O familie de nezdruncinat. Sunt  ei „fruncea” neamului românesc la început de secol?!

Sau, sunt toţi doar o apă şi un pământ la jucat „barbut“ în structurile de putere, pe interesul public, pe reprezentarea externă, pe temele prioritare ale agendei publice. Speculanţi de doi bani...Bani cu sacul, în conturi ascunse. Ce înseamnă să te ascunzi şi totodată să te pretinzi lider?!!

Cât este ascunzeală şi cât e ieşire pe balcoane, cu poalele în cap la cerşit de voturi, la fugit de lege, la vândut de ţară?

Toţi au aceleaşi ţinte?! Dacă da, între cine alegem?! Cum ne păcălim? Ne păcălim singuri? Ne păcălesc alţii? Cât contează păcăleala neamului în istoria noastră recentă?! Un neam de păcăliţi. Suntem dependenţi de păcăleală?! Unde e plăcerea de a fi fraier?! Sunt fraierii, fericiţi?!

Păcăleala la români se face uşor. Sau e pe bani grei, dar daca ţine, ţine mult?!  E adâncă?! Luminaţi pe micile ecrane, prea mari pentru micimea lor, doar nişte mititei picanţi pe grătarele istoriei, într-un can-can fără sfârşit. "Nemuritori" pe termen scurt, iubiţii noştri conducători. Costă această păcăleală?! Costă, pentru că acolo sus, liderii consumă!! Consumă cu ferocitate. Timpul prezent, momente de răspântie în viaţa naţiei. Pentru ei, paginile de istorie sunt doar hârtie igienică.

Se mai pot spune multe! Din cele spuse şi nespuse...Cine spune?! Cine mai spune ceva adevărat, relevant, bun de folosit în viaţa de zi cu zi despre liderii  României?! Are România lideri?!

Sunt, nu puţine întrebări care stau la coadă...Îi vede cineva? Îi recunoaşte cineva?! Îi ia cineva la întrebări? Le pasă lor de întrebări?! De care întrebări le pasă liderilor care sunt, în România de astazi?

Dar românilor? Le pasă de cine îi conduce, de cei care aleg direcţia?! Direcţia în care credem că merge ţara. Ţara merge în direcţia dorită? Dorită de cine?! Cât din ceea ce îşi doresc cetăţenii României intră în frământarea celor care se pretind a fi liderii ţării?! Este asta o frământare a românului în viaţa sa de toate zilele? Sau numai înainte de alegeri? Care alegeri? Alegerile electorale! Sunt alegerile electorale o alegere pentru românul obişnuit? Ce aleg românii? Pentru cine?! Cine pune la chimir rezultatul alegerilor în România?!

Şi dacă, pentru tot mai mulţi români, alegerile nu mai sunt o alegere?! Nu le mai pasă! O nepăsare largă, cuprinzătoare. O nepăsare în a alege (nesilit de nimeni? de ce?!) liderii ţării...E nesimţire, lene, sictir?! Oare ce e?!

Dar dacă e altceva?! Curat masochism naţional. Poate aşezat în mintea lăuntrică de-a lungul veacurilor... Înţelegerea unei fatalităţi locale, o neîmplinire fără sfârşit...românii n-au lideri!

Sau poate întârzierea unei treziri colective menite să limpezească apele. Apele tulburi ale vieţii publice. În care se văd cu ochiul liber cei care merită să fie aleşi. Cei meniţi!!

Ori lenea colectivă, în apele tulburi, cu scurte vârtejuri colective numai bune să scufunde planuri măreţe face istoria? Băltirea călduţă, fără prezent, fără viitor. Viaţa la mal,(sau la mall)....

Deci, cum îi recunoaştem? Aici e prima capcană?

Toţi flăcăii ăştia nu se ascund! Ce ascund e bine ascuns. Ei sunt pe toate gardurile, miorlăind pe toate vocile, pe toate canalele. A fi la vedere, a fi în prim plan, a fi în top, a fi la urne...E cea mai bună mască!!

Percepţia publică, interpretare în fel şi chip, recunoaşterea, sunt praguri critice înainte alegerii. Şi desigur a votului. Aici e a doua capcana! Alegerea de moment, devine ataşament, apoi dependenţă. Iar dependenţa e marfă. Se preschimbă în suport dar, pas cu pas, cade în prostie, în lene, în acoperire idioată pentru cele mai jegoase matraprazlâcuri.

Sau dimpotrivă! A-i privi cu îndoială, cu reţinere, fără iluzii, cu pricină...Fără milă!

Deci, cum facem diferenţa?! Cine aprinde lumina în dormitor?! Pare greu...Este imposibil în România, în următorii 10 ani?!

Am putea încerca un exerciţiu de rutină. Alegem doar trei calităţi pe care cineva dintre noi, români desigur, le pretind, le probează şi le socoate  ca rezultate benefice  pentru lume. Lumea din jur. Din sat, din oraş, din zonă, la nivel naţional, înăuntrul şi în afara ţării, azi, mâine, totdeauna.!!

Cunoaşteţi pe cineva?!

Atunci să vedem. Deci am putea alege trei dimensiuni care definesc în prezenţă, relaţionare şi acţiune

Liderul : Viziune, Integritate, Curaj.

Să vedem ce rezultă în lumea reală, în viaţa continuă şi discontinuă?!

Lider: Viziune, Integritate, Curaj

1.1.1= Deschide calea, pătrunde în necunoscut, îşi asumă riscuri în momente critice, se ţine de cuvânt. Dedicat proiectului.

0.0.1= Mult curaj, dublat de viclenie şi tupeu. În labirintul rutinei trage după el pe cei rătăciţi si nehotărâţi.

1.1.0= Creativ şi onest, dar temător şi timid. Autorul unor viziuni utopice. Inspiră pe alţii.

1.0.0= Vizionar-speculativ, alunecos, vorbe mari, dar evită confruntarea. Primul intre demagogi.

0.1.1= Pune in fapte idei in care crede, înfruntând pericole si adversari de temut.

1.0.1= Obsedat de propria cale, profită de orice ocazie, depăşind obstacole fără sa-i pese de pagube, victime sau consecinţe.

0.1.0= Milos si precaut, urmează calea dar evita înfruntările. Plin de credinţă dar limitat la dogma.

0.0.0 = O nulitate ambiţioasă, ambivalentă, aflata întâmplător pe scaune importante. Carierist limitat, dispare la prima alarmă. 

Deci, cum stăm?! Cât mai stăm ? Dacă ne urnim din loc, încotro?!!