Lupta politică nu mai are de mult de a face cu realitatea din societate şi din economie, dar cel puţin într-o perioadă de criză, ar trebui să revenim cu picioarele pe pământ, mai ales că alegeri nu mai sunt programate în următorii ani.

Deficitul bugetar de aproape 10% din PIB înregistrat anul trecut nu poate fi susţinut şi în 2021 la acelaşi nivel. O reducere la o cotă de 7% este o ţintă esenţială  de care depinde consolidarea sau diminuarea încrederii în România pe pieţele financiare.

Procesul nu este deloc simplu. Zeci de ani, diverse partide aflate la conducere au decis că cea mai simplă metodă de a dobândi popularitate este să „dea”  salarii mărite în sectorul bugetar, sporuri, vouchere de vacanţă şi alte beneficii. Cu timpul, numărul clienţilor a tot crescut, s-au inventat alte şi alte stimulente până când echilibrul social a fost rupt  fără niciun fel de jenă.

Slujbele la stat au devenit mult mai bine plătite şi recompensate ca aceleaşi posturi din mediul privat.  De ce un angajat la stat, de pildă, poate merge într-o vacanţă sponsorizată din bani publici şi un angajat în sectorul privat are doar dreptul să plătească taxe şi impozite pentru a susţine financiar concediul colegului său bugetar? De unde şi până unde, mai ales că bugetarul câştigă mai mult? Adică cei cu venituri mai mici fac protecţie socială pentru cei cu venituri mai mari. Unii spun că este o formă de susţinere a turismului românesc. Dar a susţine o industrie cu bani publici nu este o soluţie pe termen lung. Turismul trebuie să fie competitiv, să ofere servicii de calitate, nu să se bazeze pe banii veniţi de la buget, pe o cale sau pe alta.

În criza financiară din 2008-2010, s-a trecut, e adevărat, la politici de austeritate drastice. Având în faţă intrărea ţării în faliment, Traian Băsescu şi Guvernul Boc au luat măsura tăierii salariilor şi a pensiilor. Prin decizia Curţii Constituţionale, pensiile nu au mai fost reduse, dar salariile publice cu sporuri cu tot, au suferit tăieri dramatice.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în ziua de azi, cel puţin nu din cele anunţate privind proiectul de buget pentru anul 2021. Pensiile nu mai cresc în acest an, dar au fost majorate cu 14%  la sfârşitul anului trecut. Salariile nu se taie, rămân la nivelul anului trecut, când au cunoscut majorări, dar se renunţă la unele categorii de sporuri şi beneficii.

Situaţia nu se poate compara cu ceea ce s-a întâmplat în 2010. Atunci lumea întreagă a adoptat măsuri de austeritate în urma crizei din sectorul financiar. Acum, statele încearcă să injecteze cât mai mulţi bani în economie, pentru a face faţă scăderii provocate de pandemie. Uniunea Europeană pune la dispoziţie sume imense pentru a susţine sectoarele aflate în dificultate şi pentru a relansa, printr-o adevărată revoluţie tehnologică, economiile statelor membre. Nici vorbă de austeritate, când fondul european de relansare economică se ridică la 750 de miliarde de euro.

Marea problemă este că inechităţile din sistemul de salarizare şi din cel de pensii au fost amplificate în anii de creştere economică şi trebuie acum reduse în vremuri dificile. Poate nu întâmplător se zice că nu trebuie să ratezi niciodată o criză.