Au liberalii o a treia variantă sau PSD va fi câştigătorul Congresului PNL?

Premierul Florin Cîţu

Premierul Florin Cîţu şi preşedintele liberalilor Ludovic Orban au pavat deja drumul partidului spre abisul ridicolului, cu mult înainte de Congresul PNL programat pentru 25 septembrie.

Aşa au ajuns mulţi liberali să-l susţină pe acest autoproclamat Superman, care conduce guvernul, iar alţii să spună că „forţe nevăzute s-au speriat că Orban ajunge preşedintele României”. Cei doi contracandidaţi pentru funcţia supremă în PNL au folosit în lupta lor supradimensionată nu doar toate metodele murdare pe care le-au avut la îndemână, ci şi pârghiile statului. Se dovedeşte în fiecare zi că nu e o competiţie care să arate electoratului cine e cel mai bun, cine are cel mai interesant proiect politic, ci e doar un război intern, care scoate la iveală inapetenţa principalului partid de guvernare pentru fair-play, incapacitatea PNL de a pune mai presus de jocurile personale interesul naţional.

În locul unor dezbateri de idei între Cîţu şi Orban, ţara se afundă într-o criză economică şi politică inutilă. Niciunul dintre ei nu explică, nu argumentează, nu demonstrează, ci denunţă, condamnă, împroaşcă.
Cum au ajuns liberalii să arunce ţara în aer? De unde au început greşelile?

1) Ludovic Orban a refuzat să-şi dea demisia din fruntea PNL în decembrie 2020, după alegerile parlamentare în care liberalii s-au clasat cu 25% din voturi după social-democraţi, care au luat 29%. În schimb, Orban a renunţat brusc la funcţia de premier, pare-se la cererea preşedintelui Klaus Iohannis

2) Această situaţie a dus la apariţia celor doi poli de putere în partid şi la urmarea ilogică în care preşedintele principalului partid de guvernământ, care nu era premier, a negociat fotoliile de miniştri cu USR-PLUS şi UDMR. Tratativele duse de Ludovic Orban nu au avut însă ca scop obţinerea celor mai bune poziţii pentru PNL, ci ca el însuşi să-şi asigure un status politic compatibil cu funcţia sa în partid. În istoria postdecembristă, de câte ori premierul nu a fost şi şeful partidului de guvernământ au avut loc crize politice complicate, care s-au terminat dramatic.

3) Implicarea preşedintelui în viaţa PNL a fost nesănătoasă, fiindcă a blocat competiţia din interiorul partidului, aducându-i în faţă pe preferaţii lui Klaus Iohannis, nu pe cei care, eventual, ar fi avut calităţile necesare pentru conducerea liberalilor.

4) Declanşarea luptei pentru şefia PNL cu aproape patru luni înainte de Congresul care va decide cine va fi preşedintele liberalilor a dus la paralizia guvernului şi la un război intern, care decredibilizează partidul înainte să fi apucat să facă vreo reformă.

5) Premierul Cîţu, care îl avea de partea sa pe Klaus Iohannis şi majoritatea filialelor, l-a demis fără consultări cu partenerii de guvernare pe ministrul Justiţiei (USR-PLUS), fără să fi avut un motiv serios, declanşând actuala criză politică.

Înainte de Congresul PNL, ambii candidaţi la funcţia supremă în partid sunt compromişi şi aşa cum arată acum ecuaţia de forţă, doar PSD câştigă din acest război, în care liberalii i-au obligat pe colegii lor de la USR-PLUS să plece din guvern. De altfel, Vasile Dîncu, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, a spus că social-democraţii n-au niciun motiv să se grăbească să-l dea jos pe Florin Cîţu, care „este pentru PSD un foarte bun agent electoral”.

Ce-ar mai putea face PNL pentru a ieşi din capcana în care a fost înghesuit cu ajutorul lui Klaus Iohannis?

Congresul din 25 septembrie ar putea decide redeschiderea listei de candidaţi. Sunt în partid oameni cu rezultate bune care nu s-au aliniat în nicio tabără. Eurodeputatul Mircea Hava, care a făcut în anii trecuţi din Alba Iulia un oraş prosper, a spus, de pildă, că „nu dansează nici cu Orban, nici cu Florin Cîţu” şi l-a acuzat pe primul ministru că l-a întrebat „cât vrea”, să vină în tabăra lui.

Mai e şi Ilie Bolojan, liderul filialei Bihor, care a făcut minuni în Oradea, în timpul mandatelor lui de primar. Bolojan nu s-a poziţionat de partea niciunuia dintre cei doi candidaţi şi s-a dovedit mai echilibrat şi mai tranşant în privinţa principiilor decât mulţi dintre liderii de la centru. Există mulţi alţi oameni în PNL nemulţumiţi de disputele absurde în care s-a adâncit partidul din cauza divizărilor şi certurilor fratricide. O a treia variantă ar putea salva partidul şi ar putea da o nouă şansă unei guvernări care să se ocupe mai mult de reforme şi mai puţin de interese de grup, care să lase deoparte furia şi resentimentele şi să se concentreze asupra urgenţelor ţării.

PSD va fi câştigătorul Congresului PNL de peste două săptămâni, dacă liberalii persistă în raţionamentele perdante de până acum şi nu înţeleg că guvernarea nu trebuie să fie o cursă cu obstacole pe care le plantează chiar ei.  

Sabina Fati - Deutsche Welle