La prima vedere, opţiunea scăderii cvorumului de validare a referendumului la 30% pare o măsură pragmatică. Cvorumul de 50% nu prea se mai regăseşte în Europa, coborârea pragului fiind justificată pentru a evita blocarea oricărei schimbări politice.

Cu toate acestea, într-o Românie complet dezamăgită de politicieni, în care participarea politică şi electorală se află într-un declin accentuat, tocmai pe fondul ineficienţei sistemului politic, scăderea cvorumului seamănă cu o fugă de popor. La 23 de ani de la schimbarea de regim din 1989 asistăm la restauraţia teatrului absurd. Eticheta modelului economic şi social comunist – noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc – este înlocuită cu una nouă, mortală pentru democraţie:  noi ne facem că votăm, ei se fac că ne ascultă.

Partea tragi-comică este însă alta. Şmecheria fugii de popor poate va salva nişte cariere politice.  Dar dacă în fuga lor de popor, politicienii se vor trezi că poporul începe să fugă de ei? Imposibil? Deloc. Să ne uităm pe nişte cifre.

Cvorumul de 30% din populaţia cu drept de vot înscrisă pe listele electorale înseamnă în jur de 5,5 milioane de alegători (raportat la cei 18,4 înscrişi pe listele electorale la alegerile parlamentare din 2012).

La sfârşitul anului trecut, au venit la vot, în condiţii de competiţie politică, vreo 7,6 milioane de alegători. Din cei 7,6 milioane, cam 4,3 au votat USL. Restul, alte partide. Aşadar, pentru validarea referendumului cu cvorum de 30% trebuie să vină 5,5 milioane. Adică USL trebuie să mai găsească cel puţin 1,2 milioane de alegători entuziaşti. Asta presupunând că va veni la vot tot electoratul USL, ceea ce este improbabil după un an de guvernare.

Cred că este clar pentru toată lumea că aceia care au stat acasă la alegerile parlamentare, nu vor bate drumul referendumului constituţional.

Deci, trebuie mobilizat electoratul activ al opoziţiei. Numai că, opoziţia, atâta câtă este, trâmbiţează boicotul. Vasile Blaga a declarat public că PDL va boicota referendumul dacă pragul este coborât la 30%. PPDD, ambasadorul oficial şi plenipotenţiar al poporului, va proceda probabil la fel. UDMR, supărat pe articolul 1 din Constituţie, nu va îndemna maghiarimea să iasă la vot. Partidele mici nu au nici ele mize. Traian Băsescu a declarat că va solicita boicotarea referendumului constituţional dacă nu se va adopta formula parlamentului unicameral cu 300 de parlamentari (şi nu se va adopta). În plus, toţi actorii politici, inclusiv social-democraţii, vor simţi miros de sânge în condiţiile în care modificarea Constituţiei este o temă politică asumată, total neinspirat, - am vorbit aici despre acest subiect - de candidatul prezidenţial, Crin Antonescu, preşedintele Comisiei de revizuire.  

La toată matematica votului, mai putem adăuga o cifră. Măsurătorile sociologice efectuate de INSCOP, 3 luni consecutiv, arată că doar 40% dintre români declară că vor merge sigur la vot. Numai că, ştim bine, a spus-o şi profesorul Cristian Pîrvulescu, coordonatorul Forumului Constituţional, una declară oamenii şi cu totul altfel este comportamentul efectiv de vot. Şi va fi altfel, în condiţiile în care se vor găsi mulţi să-i pârască poporului pe politicienii care vor să fugă de el. Mai mult, în ultimul sondaj realizat de INSCOP în parteneriat cu Forumul Constituţional, marea majoritate a românilor declară că preferă modificarea în Constituţie a unor prevederi care ţin de domeniul economico-social (garantarea unor drepturi, sănătate, mediu etc) şi mai puţin de cel politico-administrativ (raporturi de putere între instituţii, regionalizare). Adică, oamenii preferă modificarea tocmai a acelor subiecte despre care politicienii nu vorbesc deloc şi nu prea sunt interesaţi de temele favorite ale clasei politice.

Şi atunci, întreb din nou? De ce am crede că românii, chiar şi “numai” 5,5 milioane,  vor participa la un referendum constituţional? În condiţii de apatie populară, în lipsa unor motivaţii solide şi a unui proiect de revizuire a Constituţiei care să conţină modificări aflate în topul agendei populaţiei, referendumul constituţional ar putea fi un eşec. Cu implicaţii care vor provoca multe dureri de cap la cele două momente electorale ale anului 2014.