Atenţie la facturile viitoare!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deşi legea prin care a fost instituită starea de urgenţă şi noianul de ordonanţe militare care i-au urmat îmi dau dreptul de a ieşi oricând din casă, netrebuind să completez decât acea declaraţie pe proprie răspundere, nu am mai făcut-o de joi. Nu am avut motive pentru asta.

Carevasăzică, am ieşit cel mai recent din casă chiar a doua zi după ce preşedintele Klaus Werner Iohannis a anunţat că, după data de 15 mai, se poate spera la o relaxare a măsurilor care ne limitează anumite drepturi şi libertăţi. Mulţi i-au reproşat atunci Şefului Statului că s-a grăbit, că a făcut mult prea repede anunţul, că mulţi dintre concetăţenii noştri vor crede că „liberarea” va începe chiar de a doua zi. Din păcate, au avut dreptate.

Joi dimineaţă, cu ceva înainte de ora 11, atunci când am ieşit eu din casă, adică înainte ca cei trecuţi de 65 de ani să aibă dreptul să o facă, pe străzile cartierului în care locuiesc era mai multă animaţie ca de obicei.  Oameni care nu au încă 65 de ani, e drept că cei mai mulţi purtau mască, adoptaseră ţinute de primăvară, credeau ori mimau credinţa că ne-am fi întors peste noapte la normalitate, lăsau impresia unui salt neverosimil înainte în timp, păreau să se comporte de parcă am fi deja cândva, mult după data de 15 mai. Mai multă lume la coada de la farmacie, mai mulţi chiar decât în preajma Sărbătorilor pascale la Carrefour.

Cum spuneam, după experienţa de joia trecută, am dobândit şi eu convingerea că preşedintele României s-a grăbit atunci când ne-a anunţat că vor interveni niscaiva schimbări în bine imediat după a doua jumătate a lunii viitoare. De ce a făcut cu atât de mare anticipaţie respectivul anunţ dl. Iohannis? Din calcule politice, pe de o parte, dar şi din motive de linişte socială.

Apariţia pe piaţă a iresponsabilului plan Vacanţa mare a profesorului Streinu-Cercel a creat serioase îngrijorări nu doar în rândul seniorilor, ci şi printre cei de abia trecuţi de 40-45 de ani care se vedeau şi ei trecuţi într-o anume categorie de risc. Şi cărora dl. Cercel le rezerva un tratament de inspiraţie comunist-fascistoidă. Desigur, cum spuneam şi în comentariul publicat ieri, rămâne o enigmă cine, cum, de ce a dat publicităţii respectivul plan dement al directorului Institut de Boli infecţioase Matei Balş. De ce a făcut-o chiar în zilele Sărbătorilor de Paşti, deşi el datează din februarie. Dincolo de asta, e clar că profesorul a greşit grav punând pe hârtie ceea ce a pus şi că hotărârea îndepărtării domniei-sale  de la şefia Comisiei ştiinţifice anti-COVID se impunea a fi luată cu maximă urgenţă. Făcând abstracţie de protestele etern disproporţionate ale decervelatului PSD şi a comisiei de femei de acolo, în frunte cu vorbăreaţa, cu patetica Gabriela Firea şi, ce să vezi?, cu revenita la viaţa publică Viorica Vasilica Dăncilă. Sau de jălaniile de la Antena 3 şi de la urât mirositoarea emisiune România 9 pe care etern jucătoarea la două capete Doina Gradea o păstrează cu neruşinare în grilă. Că s-au putea să nu se ştie şi PSD să revină iarăşi la butoane.

În ceea ce mă priveşte, privesc cu prudenţă ceea ce s-ar putea întâmpla îndată după 15 mai. Mi-e greu să spun dacă vom putea face sau nu dovada respectării disciplinei necesare şi a dispoziţiilor autorităţilor. Ştiu, trebuie reluate activităţile productive. Trebuie mers şi la şcoală. Nu ştiu însă dacă suntem pregătiţi să o facem. Doamna Monica Anisie, ministrul Educaţiei Naţionale, îmi dă impresia că mai degrabă face planuri din cuţite şi pahare. Şi acelea aproximative, incomplete, şi acelea dând dovadă că doamna ministru este depăşită de situaţie şi are mari probleme de comunicare publică. Bun, adică deloc bun şi rupt de realitate este şi planul prin care Ministerul păstorit de doamna Anisie instituie obligativitatea cursurilor online la toate nivelurile învăţământului preuniversitar. Tot auzim cât e de mare acoperirea cu servicii de internet la nivel naţional, dar se cam tace atunci când vine vorba despre câţi dintre elevii din mediul rural, din familiile defavorizate au acces la el şi câţi posedă device-urile necesare. Părinţii sunt făcuţi direct responsabili de participarea odraslelor lor la aceste cursuri online. Foarte bine. Nici un om cu scaun la cap nu poate nega rolul familiei în procesul de educaţie. Ce facem însă cu acele familii în care sunt mai mulţi copii. Au ele două, trei, patru laptopuri sau tablete, câte un asemenea device pentru fiecare utilizator? Au banii să şi le procure în regim de maximă urgenţă? Dl. Ludovic Orban, premierul României, vorbea vineri despre faptul că şcolile vor urma să le furnizeze obligatoriu elevilor, odată reveniţi la şcoală, măştile de protecţie necesare. Din ce bani, din ce fonduri?

Să sperăm că guvernanţii vor şti să pregătească aşa cum se cuvine ceea ce ar urma să se întâmple după 15 mai. Şi vor lua deciziile nu în funcţie de calcule politice, de voturi, de dorinţa de a face cu orice preţ pe placul electoratului.

Facturile viitoare riscă să fie din cale afară de încărcate dacă nu se va face proba echilibrului, a înţelepciunii şi fermităţii. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite