Ateneul şi mileul

Fix cum ne e nouă mereu groază, ne-au făcut de râs la străini. Ei, nu noi. Noi n-avem de ce să ne fie ruşine. Din contră, oaspeţii cei răi de la Bruxelles ne-au amintit, unul după altul, câte motive de mândrie avem. Ne vor face de râs şi pe noi doar dacă alegem să ne reprezinte ei, şi nu Enescu sau Tzara sau Halep. Ateneul sau mileul – asta e întrebarea. Până la urmă, vorba poetului, viitorul se află mereu în faţă, nu în spate...
Cultura sau nu, eu sper ca nimeni din nomenclatura de partid si de stat prezenta la eveniment nu este intr-atat de mitocan incat sa-i fi dat prin cap sa-i spuna invitatului polonez: "Uite, ba baiatule, ce-am facut noi acilea, cu o suta de ani inaintea polacilor tai prapaditi!..." Asta pentru ca, desi nu-mi fac iluzii cat ii ptiveste pe guvernantii nostri de azi, in seara de 10 ianuarie 2019 mahalaua nu a fost, totusi, inauntrul Ateneului, ci s-a rupt in figuri afara.
Nu era in niciun caz vorba sa ne laudam ca am fost noi primii, ci sa-i povestim omului ca uite, cum suntem noi si polonezii inca o data frati, avem idei similare. Sunt sigura ca i-ar fi placut. Polonezii (nu doar Tusk) stiu multe despre Romania si sunt interesati de ea. Iar eu n-am vazut mahala afara defel. Am vazut niste oameni cu steagurile UE si care iesisera sa strige ca locul Romaniei e in Europa.
Mahalaua afară? Dan Grigore şi Mihail Şora = mahala, iar ilustrul Vlad Slăvoiu, postac plătit, este fruntea, centrul şi mândreţea! Bleah!