Atacul „Dictatorului“ faţă de cei care se servesc de România

„Acuzele preşedintelui României sigur vor continua, dar trebuie menţionat că cele despre care a vorbit miercuri, au venit ca urmare a activităţii şi gestionării guvernării puterii actuale.“ FOTO Presidency.ro

Încep să înţeleg tot mai clar de ce adversarii politici ai actualului preşedinte al României, Traian Băsescu, nu mai au răbdare câteva luni, până acesta îşi termină mandatul la Cotroceni şi iese în afara jocului.

M-am întrebat de câte ori, am văzut vehemenţa şi disperarea acestor duşmani declaraţi, de ce nu dau dovadă de maturitate politică, pentru că oricum, peste cel mult nouă luni, „Dictatura Băsesciană“ iese la pensie, iar împricinatul poate ajunge în faţa anchetatorilor, în dosarele în care este acum apărat de imunitatea de care beneficiază ca preşedinte. Pe zi ce trece însă, văd, percep, constat că adversarii acestuia au de suferit tot mai mult, la toate capitolele, fiind atacaţi cu toate armele şi din toate poziţiile de către Preşedintele României, provocându-le mari pierderi în toate planurile de interese, dar cel mai mult în plan electoral, prejudiciindu-le puternic imaginea de guvernanţi pentru popor transformată într-una de guvernanţi pe spatele poporului.

Un slogan al uneia dintre cele mai importante instituţii ale statului, Armata Română, enunţă: „Noi servim România!“ Frumos! Înălţător! Într-adevăr, Armata a servit şi serveşte patria pe toate fronturile unde a fost trimisă, a acţionat şi luptă în prezent. În ţară însă, pe meleagurile natale, acest slogan are altă conotaţie indiferent de partidele şi politicienii perindaţi pe la putere, slogan care în opinia populară ar suna cam aşa: „Noi ne servim de România!“ Acest lucru este valabil şi bine împământenit de când există politică şi putere statală în ţara noastră. Atacurile preşedintelui Băsescu la adresa guvernanţilor actuali sunt tot mai multe mingi la fileu ridicate de aceştia unui adversar de temut, subtil, versatil, cu experienţă, care nu are cum să rateze şi să nu provoace pierderi grele în tabăra duşmană.

Miercuri, 19 februarie 2014, „Dictatorul“, cum a fost botezat acesta de rivalii politici, a atacat din nou, cu toate armele, denunţând relele şi intenţiile celor care, în opinia sa, se servesc de România şi de români. Astfel, au fost luate la rând:

- ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară), a cărei conducere a fost etichetată drept „Cloacă“, ce şi-a atribuit salarii obscene.

- Memorandumul Guvernului semnat cu firma chineză Huawei, catalogat drept atac la adresa siguranţei naţionale.

- Parlamentul care a dat vot negativ privind ridicarea imunităţii parlamentare pentru cercetarea penală a unui deputat.

- Instabilitatea guvernului.

- Matrapazlâcurile unei ministrese în funcţie, acuzată că şi-a pensionat soţul ilegal.

- Plagiatul unui demnitar aflat la conducerea Ministerului Educaţiei.

- Şeful Guvernului actual acuzat de corupţie.

Acuzele preşedintelui României sigur vor continua, dar trebuie menţionat că cele despre care a vorbit miercuri, au venit ca urmare a activităţii şi gestionării guvernării puterii actuale. Multe dintre aceste acuze, dacă se confirmă şi se dovedesc, pot avea fără discuţie caracter penal, fapt ce evident provoacă nu doar iritare, ci şi îngrijorare în rândurile acuzaţilor, care din această cauză nu mai au răbdare să-şi termine Băsescu mandatul la Cotroceni. Replicile acuzaţilor sunt destul de palide şi fără substanţă, ceea ce denotă nu doar bâlbâială, ci ar putea fi, până la dovedirea penală a faptelor în instanţă, incompetenţă, proastă guvernare şi vinovăţie.

ASF-ul de exemplu, conducere a cărei instituţii a fost acuzată grav, a răspuns în aceeaşi seară de miercuri, cu un comunicat făcut parcă pe genunchi, în care se plânge de încălcarea drepturilor constituţionale prin atacarea „onoarei, demnităţii, vieţii particulare şi imaginii“ persoanelor acuzate. De asemenea, ASF-ul pune pe seama acestor acuze anchetele declanşate anul trecut, împotriva unei firme de asigurării descoperită cu mari nereguli în activitate. Numai că, deranjată de eticheta „Cloacă“, conducerea acestei instituţii nu a amintit nimic despre rubedeniile, neamurile, clientela politică, incompetenţa angajaţilor pe bani grei şi plătiţi cu sume de-a dreptul obscene, în comparaţie cu restul angajaţilor la stat.

De altfel, împotriva şefilor acestei instituţii, a matrapazlâcurilor şi incompetenţei din ASF s-a format un curent de negativ în rândul opiniei publice, foarte mulţi români fiind de-a dreptul revoltaţi de banii încasaţi de angajaţii de aici. În spaţiul public, mulţi oameni au cerut ca autorităţile îndrituite şi justiţia să se autosesizeze şi să înceapă cercetarea la ASF. Mai mult, se spune că mare parte din banii salarilor neruşinate ale acestei instituţii sunt direcţionaţi către clientela şi partidele politice de care aparţin. Chiar şi filozoful Gabriel Liiceanu, în urma unei documentări riguroase, o investigaţie jurnalistică, i-a trimis lui Daniel Dăianu o Scrisoare deschisă, pe Contributors.ro, numită generic ‒ „Despre fiara lăcomiei“, în care prezintă salarizarea obscenă de la ASF şi face comparaţie cu alte instituţii oarecum asemănătoare din Marea Britanie, Franţa, Germania.

„Cele 24.4 milioane de euro cât reprezintă masa salarială a ASF pentru 728 de angajaţi, ar putea susţine 5.000 de angajaţi din Sănătate şi Asistenţă Socială, la salariul mediu de 1.800 lei, pe segment de activitate“ ‒ menţionează, printre altele, domnul Liiceanu.

După cum putem constata cu toţii, nu doar preşedintele României se ridică împotriva faptelor ilegale şi imorale ale puterii actuale şi acoliţilor acesteia, ci tot mai multe persoane din rândul opiniei publice, în frunte cu personalităţi marcante ale societăţii, care nu mai suportă corupţia, matrapazlâcurile şi incompetenţa pe faţă, fără perdea, ale multora dintre aleşii aflaţi la putere.