Aşteptările mele de la noul Avocat al Poporului – 8 propuneri concrete

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
avocatul poporului

De o săptămână, Renate Weber este Avocatul Poporului, preluând funcţia de la Victor Ciorbea ca urmare a votului dat de Parlament pe 26 iunie. Susţinută de PSD-ALDE, ea a câştigat competiţia în faţa lui Peter Eckstein-Kovacs (sprijinit de PNL, USR şi UDMR) şi a lui Cătălin Voinea Mic din partea PMP.

Va sta 5 ani în fruntea instituţiei, autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, ce are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.

Aşadar, Avocatul Poporului nu are doar rolul de a sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor, cum s-a bătut exclusiv monedă în ultimii 2-3 ani de când cu toate dezbaterile despre justiţie, ci în primul rând acela de apărător al drepturilor cetăţenilor în faţa oricărei autorităţi: primărie, consiliu judeţean, Guvern (cu ministerele sale şi toate agenţiile sale), Parlament, universităţi, şcoli, spitale, iar lista poate continua.

Profesional vorbind, cred că Renate Weber are toate atuurile să facă treabă bună ca Avocat al Poporului dacă busola ei nu va cea politică, desigur: avocat şi vechi activist pentru drepturile omului (preşedinte APADOR-CH în anii 1990-2000, preşedinte al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă până în 2005), judecător ad-hoc la CEDO, observator al alegerilor din diverse colţuri ale lumii din partea UE ca europarlamentar şi bine ancorată în rapoartele de profil. Plus că este împotriva unor idei precum „n-am nimic de ascuns, serviciile n-au decât să mă asculte”, promovate intens de tot felul de (în)stelaţi sub umbrela luptei împotriva terorismului. Acel miraj al agentului 007, cum a spus în interviul acordat zilele trecute.

Renate Weber la Adevarul Live FOTO Florin Şuler

Apropo de acest interviu, nu mi-a plăcut să aud că, referitor la acte normative precum Codul Administrativ, „multe lucruri se pot corecta când ordonanţa de urgenţă merge la Parlament“. Asta sună a sustragere de la atribuţii, chiar cred că e treaba Avocatului Poporului, căci cine ştie când va fi pusă ordonanţa în dezbatere de parlamentari. Avem ordonanţe care stau ani de zile fără legi de aprobare. Aici sigur şi-ar băga baronii coada pentru amânarea luării în discuţie a ordonanţei, ca să nu mai zic că mulţi parlamentari provin din rândul baronilor şi ştiu prea bine ce au de apărat.

Iarăşi, de acord că „Avocatul Poporului nu dă butelii”, dar poate interveni când nişte autorităţi locale lasă fără milă sub cerul liber, în toiul sezonului rece, o familie nevoiaşă – celebrele evacuări cu care se laudă anumiţi primari fără a amenaja nici măcar adăposturi temporare. Toate cazurile individuale care ajung pe masa AvP trebuie tratate cu seriozitate deoarece multe dintre ele scot la iveală probleme sistemice, deci care ţin de proasta arhitectură instituţională sau legislativă. Ori de aplicare a legii, mai ales la nivel local.

Câteva dintre aşteptările pe care le am de la noul Avocat al Poporului

1. Sesizarea la CCR a Ordonanţei de Urgenţă 51/2019 ce lasă elevii dar şi alte categorii sociale fără transport, pentru care s-au strâns deja vreo 3.500 de semnături la iniţiativa Federaţiei Elevilor din România (FER);

2. Sezizarea la CCR a Codului Administrativ, visul baronilor şi şmecheraşilor locali, trecut prin OUG de Guvernul Dăncilă fix înainte de congresul la care a fost aleasă preşedinte al partidului. Ca să recapitulăm câteva dintre chestiunile anapoda din acest cod:

– prevederea de a transforma în majoritate cele două treimi necesare în consiliile locale şi judeţene pentru deciziile ce privesc patrimoniul localităţilor noastre;
– pensiile speciale pentru primari, viceprimari, respectiv preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene;
– relaxarea incompatibilităţilor, astfel încât decidentul, normatorul local, să fie în acelaşi timp actor economic ori reprezentant al unui grup de interese economice.

3. Soluţionarea autosesizării AvP cu privire la nerespectarea drepturilor studenţilor în universităţi, după analiza mea de anul trecut în care am arătat pe înţelesul tuturor care sunt drepturile studenţilor încălcate în universităţile din România, în special în cele de top (Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara), pornind de la raportul ANOSR, organizaţie membră ARC.

4. Demararea unei ample analize pe ţară cu privire la nerespectarea dreptului la învăţătură (art. 32 din Constituţie) atât la nivel naţional, prin subfinanţarea educaţiei mai ales în privinţa comunităţilor dezavantajate, dar şi la nivel local, unde mulţi primari nu bagă bani pentru asigurarea condiţiilor de bază pentru o educaţie de calitate a elevilor (burse, investiţii, consumabile, transport etc);

5. Luarea în vizor a tuturor autorităţilor centrale şi locale care, prin deciziile sau inacţiunea lor, încalcă dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic(art. 35 din Constituţie);

6. Monitorizarea aplicării legislaţiei pentru protecţia persoanelor cu handicap astfel încât acestea să participe activ la viaţa comunităţii (infrastructură accesibilizată, facilităţi asigurate conform legii, conformarea autorităţilor locale etc)

7. Abordarea legislaţiei electorale restrictive, care în prezent încalcă dreptul constituţional de a fi ales: numărul aberant de semnături necesare pentru intrarea în competiţie, pragul electoral, criteriile de radiere a partidelor care restricţioneazǎ dreptul de asociere în partide locale sau judeţene, finanţarea publică acordată doar organizaţiilor puternice etc.

8. Stoparea OUG-urilor heirupiste de modificare a Legii Educaţiei, care vin la pachet cu evitarea consultărilor şi dezbaterilor publice, cum România Curată cere încă din 2014 (remember OUG 49/2014 cu ciuntirea a peste 100 de prevederi din lege).

Sunt, oare, prea optimist?

Voi ce aşteptări concrete, care să vizeze apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, aveţi de la noul Avocat al Poporului?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite