Tocmai acum când avem nevoie de tot mai multe judecăţi de valoare, de înţelegere, de toleranţă, de cooperare, de unitate pentru a căuta soluţii şi a trece peste toate problemele pe care le avem, de a lăsa deoparte toate lucrurile care ne divizează, ne înrăiesc şi ne împart în tabere tot mai radicale, lucrurile se întâmplă exact pe invers. Societatea românească se învrăjbeşte şi se extremizează tot mai mult! Se ascute lupta de clasă-politică, socială, economică!

Tocmai acum, în preajma Centenarului, când ar trebui să dovedim unitate, inteligenţă, frăţietate românească, interese comune într-o lume internaţională tot mai viciată de interese şi ideologii diverse, faliile societăţii româneşti se lovesc mai tare ca niciodată! Nocivitatea şi intoleranţa par că pun stăpânire şi guvernează haotic România.

Lupta dintre clasa politică la putere şi restul lumii române trece într-un nivel superior extrem de periculos. Aleşii poporului nu doar că fac lucruri imorale, ilegale, fac ce vor şi le fac semne obscene nu doar adversarilor politici, dar şi celor care i-au ales şi i-au urcat nemeritat în demnităţi înalte! Iresponsabilitatea, ura, nesimţirea, mârlănia, intoleranţa întreţin atenţia opiniei publice şi au consecinţe greu de reparat.

Această stare de lucruri, de fapte nu doar că distrug unitatea românească şi aşa făcută ţăndări de lupta de clasă şi de corupţie, dar ne atrag şi oprobriul lumii occidentale şi al valorilor democratice reale pe care le-au dorit majoritatea românilor după căderea regimului comunist. Dar, se pare că situaţiunea actuală a României nu interesează decât prin păstrarea cu orice preţ a puterii, pe de o parte, şi înlăturarea cât mai rapidă a acestei puteri şi înlocuită cu altă clasă politică, pe de altă parte.

Oare ce drum vor alege românii pentru următoarea sută de ani: vor porni uniţi pe calea unui nou centenar al României sau vor pieri, dezbinaţi şi aruncaţi în negura unor istorii de tristă amintire?

În plin război al claselor politice, nici o tabără nu-şi doreşte dialogul, nu-şi doreşte dezbaterea de idei şi valori, nu-şi doreşte armistiţiul şi cu atât mai puţin pacea. Fiecare tabără vrea doar puterea, fără alte compromisuri. Pe acest fond, falia dintre clasele politice, mai noi sau mai vechi, şi restul românilor votanţi şi nu numai se transformă într-o prăpastie de netrecut.

Tocmai acum când toată suflarea românească, indiferent unde ar trăi pe mapamond, ar trebui să lase orice vrajbă deoparte, să înveţe din trecutul istoric, din greşeli şi mai ales fapte măreţe, al înaintaşilor care au făurit şi întreţinut România celor 100 de ani. Acum, mai mult ca niciodată, ar trebui ca toţi românii să-şi dea mâna, să se unească şi să pornească pe calea unui alt Centenar, care să asigure continuitatea, să perpetueze valorile şi să deschidă calea spre un viitor demn şi prosper pentru toată naţiunea românească.

Lupta de clasă nu mai trebuie să fie nocivă şi distrugătoare. Lupta de clasă trebuie să promoveze valorile, ideile, dialogul, progresul, să unească şi nu să dezbine. Poate se aude şi la tribuna parlamentului, în Victoriei, în Cotroceni, la sediile partidelor politice, în întreaga societate românească şi în diaspora?

Oare ce drum vor alege românii pentru următoarea sută de ani: vor porni uniţi pe calea unui nou centenar al României sau vor pieri, dezbinaţi şi aruncaţi în negura unor istorii de tristă amintire?