Asalt asupra democraţiei

Coadă mare la aşa-zisa “familie tradiţională”, marii oameni de stat ai ţării, cu tot cu partide în spate, se îmbulzesc să-şi declare ataşamentul faţă de iniţiativa de modificare a articolului 48 din Constituţie, interzicerea căsătoriilor gay.

Unii se declară direct fanatici religioşi, alţii se jură că niciodată nu au sprijinit declarativ căsătoriile gay, alţii încearcă un joc de echilibristică. În fapt, ni se arată cât se poate de clar câtă capacitate are clasa politică să gestioneze anumite chestiuni sociale. Lipsiţi de curaj, dar mai ales de viziune, politicienii au ajuns atât de slăbiţi de-a lungul tranziţiei, atât de delegitimati ca parte integrantă şi absolut necesară a unei orânduiri democratice, încât liberul arbitru numai liber nu e. Orice mişcare din partea unei instituţii de forţă, SRI, DNA sau, iată, Biserica, e întâmpinată cu servilism şi o incapacitate din partea sus-numiţilor politicieni să îşi facă treaba ca parte a sistemului constituţional românesc.

E la modă să dai în politicieni. În aceste momente destul de agitate pentru mine şi pentru comunitatea LGBT, ar fi poate cel mai facil lucru. Ar şi merita-o. Dincolo de câteva vorbe furioase, cred că mai importantă e starea democraţiei în România. Mult timp privită, oarecum naiv, ca o oază de pluralism într-o mare de regimuri iliberale (Rusia, Turcia, Ungaria, acum Polonia), România nu avea cum să rămână imună la schimbările din Europa şi din zonă. Astăzi oameni sunt arşi pe străzi, ortodoxismul românesc se radicalizează, apar partide de extremă dreapta ca ciupercile după ploaie, sistemul de supraveghere al cetăţenilor devine din ce în ce mai consolidat şi mai masiv. Iată, s-a ajuns la însăşi modificarea actului fundamental!

Cetăţenii care strigă astăzi împotriva iniţiativei Coaliţiei pentru Familie nu sunt nici cumpăraţi de Soros, nu sunt nici aduşi cu avioanele şi cu autobuzele din ţări străine, sunt de-aici, de pe plaiurile noastre, sunt cam 36% din populaţie (...)

Rolul partidelor, într-un astfel de context, devine crucial. Ele au responsabilitatea şi, mai mult, auto-interesul, de a păzi democraţia din România. Au responsabilitatea să se asigure că există un raport egal între cetăţeni, că fiecăruia dintre noi i se oferă aceleaşi şanse pentru a contribui la bunăstarea generală a întregii societăţi. Cetăţenii care strigă astăzi împotriva iniţiativei Coaliţiei pentru Familie nu sunt nici cumpăraţi de Soros, nu sunt nici aduşi cu avioanele şi cu autobuzele din ţări străine, sunt de-aici, de pe plaiurile noastre, sunt cam 36% din populaţie, conform unui Eurobarometru din 2015 (pg. 32), şi, zic eu, e de aşteptat ca numărul lor să crească. Clasa politică are datoria să vegheze, prin instituţii (CCR, Parlament, executiv) ca democraţia românească să fie una inclusivă, care să acorde drepturi egale minorităţilor.

În schimb, asistăm în această tumultoasă campanie la un spectacol trist, de prost gust, în care rând pe rând, politicienii se leapădă de “Satana” şi-şi declară adeziunea la aşa-zisa “familie tradiţională”. V-o mai amintiţi pe Raluca Turcan, care-a poleit sediul PNL Sibiu cu abţibilduri de la Coaliţia pentru Familie? Cât de departe e astăzi gestul ei şi cât de minor pare acum, contextualizat. I s-au alăturat doamnei Turcan, Alina Gorghiu, Liviu Dragnea, Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu şi chiar Victor Ponta, mai pe ocolite. Poate lui Victor Ponta nu i-a mai rămas muniţie ortodoxă, că a folosit-o pe toată în campania electorală de la prezidenţiale.

(...) această mişcare (referendum pentru modificarea Constituţiei pe 11 decembrie n. red.) nu ar fi nici mai mult nici mai puţin decât un atentat la democraţia românească, un atac la statul de drept, o modificare neruşinată a regimului constituţional din România.

M-am gândit puţin la oportunităţile pe care situaţia de astăzi le deschide. Poate că dacă toate partidele se pun de acord asupra unei teme cu unanimitate, acea temă nu mai devine atât de intensă de-a lungul campaniei. Prea târziu, deja discutăm de 3 săptămâni despre căsătorii gay. Semnalul de “toleranţă” dat de Iohannis i-a făcut pe restul politicienilor să se regrupeze, la fel şi multiplele amânări în cazul Coman ale Curţii Constituţionale. Social-democraţii şi liberal-democraţii au văzut o oportunitate să-şi fidelizeze un electorat pe care deja îl au, liberalii, Cioloş s-au eschivat într-un mod uşor penibil, luând cuvântul “toleranţă” în braţe, alături de dragostea neţărmuită faţă de “familia tradiţională”, Nicuşor Dan parcă nu mai scapă de “homosexuali”, îl urmăresc din campania la locale încoace (fapt care se datorează şi faptului că Dan e depozitarul speranţelor unei părţi importante a societăţii civile mainstream), Băsescu s-a răzgândit din 2013 încoace şi mai face o reevaluare.

Un peisaj dezolant. Şi care totuşi ar putea fi şi mai dezolant. Auzim pe surse că PSD ar lua în considerare o forţare a referendumului concomitent cu alegerile parlamentare. Dincolo de ataşamentul profund faţă de valorile social-democraţiei pe care un astfel de gest l-ar reprezenta, această mişcare nu ar fi nici mai mult nici mai puţin decât un atentat la democraţia românească, un atac la statul de drept, o modificare neruşinată a regimului constituţional din România.

(...) o constituţie nu se modifică accelerând toate procesele parlamentare cu o săptămână înainte de începutul campaniei pentru alegerile parlamentare!

În primul rând o constituţie nu se modifică pe puncte, ci la pachet. Actul fundamental reprezintă valorile de bază care alcătuiesc o societate, cu privire la chestiuni ce ţin de contractul social pe care îl avem între noi, regimul politic pe care ni-l dorim, felul în care înţelegem controlul între instituţii pentru a garanta drepturi egale pentru toţi cetăţenii, viaţa intimă a individului sau felul în care asigurăm acces tuturor la educaţie, la sănătate. În al doilea rând, o constituţie nu se modifică accelerând toate procesele parlamentare cu o săptămână înainte de începutul campaniei pentru alegerile parlamentare! Nu în ultimul rând, nu se modifică o constituţie fără a da dreptul fiecărei părţi implicate să se pronunţe. Opiniile celor 36% din cetăţeni care cred în egalitate pentru persoanele LGBT din România nu pot fi aruncate la coşul de gunoi în numele unei iniţiative care clar nu reprezintă întreaga societate, ci doar o parte din ea.

Aşadar, campania electorală continuă. Tema căsătoriilor gay, exploatată la maximum. Mă alertase cineva acum ceva vreme că aşa va fi. Nu mi-am închipuit că dezbaterea va continua atât de mult. E îmbucurător că numeroase voci publice iau atitudine zilele acestea, apărând comunitatea LGBT. Oarecum surprinzător, vine din partea unor oameni care poate nu prea au avut contact cu persoane LGBT, care poate erau neutri pe subiect, unii cu o istorie homofobă în spate. Parese că strategia Coaliţiei pentru Familie s-a întors împotriva lor. De aici disperarea şi presiunea intensă pe care această organizaţie o pune pe Parlament pentru a grăbi lucrurile. Pierd teren, o ştiu, şi-atunci apasă toate butoanele posibile pe care le au la dispoziţie. Şi se mai zice că noi, gay-îi, avem puterea ocultă. Ce glumă bună!

PS: De dimineaţă aflăm că PSD-ul nu a dat curs "invitaţiilor" Bisericii de a grăbi procesul de modificare a Constituţiei. Cuvintele de mai sus rămân valabile, schimbarea actului fundamental nu se poate face pe genunchi. 

PPS: Astăzi aflăm că PSD-iştii apropiaţi de Coaliţia pentru Familie, în frunte cu Titus Corlăţean, nu se lasă şi depun un proiect de lege la Senat pentru modificarea Constituţiei.