Are nevoie România de un general în fruntea guvernului?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nicolae Ciucă alături de Ministrul Apărării al SUA, Lloyd Austin, la Bucureşti (20 octombrie)
Nicolae Ciucă alături de Ministrul Apărării al SUA, Lloyd Austin, la Bucureşti (20 octombrie)

În vremuri normale, democraţiile îşi ţin militarii departe de politică. Un general în fruntea guvernului sugerează că politicul e depăşit, că nu mai are resurse şi că doar o mână forte mai poate scoate ţara din criză.

Dar Nicolae Ciucă, din fotoliul lui de ministru al Apărării, a demonstrat deja în ce fel a putut să gestioneze Armata campania de vaccinare. Generalul în rezervă Nicolae Ciucă a arătat lumii întregi că nu a avut nicio strategie pentru a evita vremurile tragice pe care le traversează acum România. Că nu a ştiut cum să pregătească apărarea românilor de valul al patrulea al pandemiei. Cum spunea generalul Ike Eisenhower, eroul debarcării în Normandia, „planurile sunt inutile”, dar „planificarea este totul”. Eisenhower a ajuns preşedinte al SUA după al Doilea Război Mondial într-o conjunctură specială: în primul rând, el şi-a demonstrat calităţile pe front, strategiile lui au funcţionat, într-un fel, el a fost salvatorul Europei, apoi republicanii au apelat la el în 1952 pentru a-l bloca pe senatorul Robert A. Taft, un izolaţionist şi un oponent feroce al NATO. În istoria Statelor Unite, alţi 12 generali au devenit preşedinţi, toţi în circumstanţe speciale şi după ce şi-au dovedit calităţile în luptă, între ei şi George Washington.

Nicolae Ciucă a fost într-adevăr pe front, în Afganistan, în Irak, în Bosnia şi Herţegovina, dar nu există niciun fel de date concrete că ar fi câştigat vreo bătălie, că ar fi pregătit-o şi ar fi ieşit învingător. Totuşi, poveşti despre vitejia lui au fost spuse, dar numai în presa românească. Generalul a avut grijă să-şi creeze propria legendă. El sau altcineva care s-a gândit că ar putea avea un viitor luminos. Aşa a apărut aura sa eroică, de mare ajutor în politică, pentru că oamenilor le plac miturile, adoră defilările şi muzica militarilor. Uniforma înseamnă putere şi credibilitate pentru votantul simplu. De altfel, un sondaj recent arată că Armata e pe primul loc în topul încrederii românilor cu 70% (INSCOP, iunie 2021), urmată de Biserică (64%). În schimb, pe instituţiile care stau la baza oricărui stat democratic, românii nu dau prea mulţi bani, Parlamentul se află în coada clasamentului cu o credibilitate de numai 12%, iar guvernul cu 17%. Tendinţa spre autoritarism e clară. De altfel, o cercetare din 2018 făcută de International Republican Institute preciza că peste jumătate dintre români considerau că ţara ar trebui condusă cu mână forte de un lider care poate face tot ceea ce e nevoie pentru România fără aprobarea parlamentului.

Probabil că generalul Ciucă nu are astfel de intenţii, dar reflexul lui de militar este să asculte comenzile care vin de sus şi să le execute. De unde de sus? De la şeful statului? Din alte zone militarizate?

În plus, ca orice ofiţer e obişnuit să dea ordine, iar ordinele lui să fie puse în practică imediat. Cei care au lucrat cu el în scurta perioadă în care a mai fost premier interimar (7 decembrie  – 23 decembrie 2020) au vorbit în discuţii private despre felul în care ar fi început militarizarea guvernului. Sigur, totul pentru o mai bună eficienţă.

Democraţia nu e, însă, un sistem eficient, tocmai pentru că deciziile se iau prin consultări şi consens. Ca ministru al Apărării, Nicolae Ciucă a avut la dispoziţie jumătate de an să le dea dispoziţii subordonaţilor săi pentru prevenirea crizei în care află azi ţara, dar fie nu a făcut-o, fie planurile lui nu au fost executate. Indiferent de situaţie, generalul a eşuat. Şi atunci, de ce s-ar baza preşedintele Klaus Iohannis pe cineva care nu a ştiut ce să facă pentru a-i apăra pe români? Fiindcă e loial? Fiindcă nu-i iese din cuvânt? Fiindcă în partida de şah pe care a jucat-o pe spezele cetăţenilor ţării, nu a ştiut să gândească mai multe mutări înainte? Fiindcă nu a ştiut să planifice şi a fost înghesuit în colţul tablei, nu mai are soluţii şi a ajuns în situaţia să sacrifice totul?

Klaus Iohannis avea în faţă patru ani cu un guvern format din partide pro-atlantiste şi potenţial reformiste, cu un PSD moderat în opoziţie. Avea şansa istorică să facă schimbări mari. La sfârşitul celor patru ani, urmau alegeri parlamentare şi prezidenţiale în acelaşi timp, deci putea planifica o coaliţie care să susţină un lider integru pentru Cotroceni, care să continue ceea ce începuse el. În schimb, preşedintele a făcut praf mai întâi guvernarea, apoi partidul, în cele din urmă a trebuit să-l sacrifice şi pe Florin Cîţu. Mai rămâne să-şi taie singur craca de sub picioare. Generalul Ciucă s-ar putea să-l ajute.

La Bruxelles mulţi au început să se întrebe, cum e posibil ca Preşedintele României, văzut ca un democrat în adevăratul sens al cuvântului, să aducă în fruntea guvernului un general? Şi mai ales ce intenţii are? Se pregăteşte România de război? Aşteaptă o invazie? Sau Nicolae Ciucă e răsplătit pentru morţile nesfârşite, pe care nu a reuşit să le evite, când a avut pe mână întreaga responsabilitate a campaniei de vaccinare? 

Sabina Fati - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite