Se poate discuta mult despre acest eşec, cel mai mare cu care s-a confruntat partidul în istoria de 30 de ani de după Revoluţie. Dar problema esenţială pentru acest partid nu este eşecul electoral. PSD a mai pierdut alegeri şi a mai plecat de la guvernare. Problema este dacă PSD mai poate fi reformat sau măcar dacă merită efortul să se încerce o reformare a partidului.

De ce? Pentru că, dincolo de cele patru crize, PSD se confruntă cu o catastrofală lipsă de înţelegere a societăţii şi a rolului pe care l-ar mai avea în politica românească. Partidul a abdicat de la toate valorile şi a îmbrăţişat cu oportunism calea spre prăpastie pe care l-au dus Liviu Dragnea şi cercul său de apropiaţi.

Atunci când un lider autoritar deturnează un partid şi încearcă să captureze întreaga societate pentru a-şi atinge scopurile personale, este datoria celor care gândesc altfel să reacţioneze, să se opună, să se bată pentru valorile în care cred. Într-o dictatură asta înseamnă asumarea unor serioase riscuri personale. Dar într-o democraţie, fiecare este liber să-şi afirme valorile. S-a întâmplat asta în PSD?

 „Laşitatea colectivă a cuprins nu doar conducerea centrală a PSD, ci s-a întins ca o molimă până în organizaţiile locale“, zice Adrian Năstase. Foarte adevărat.

Dar unde a fost Adrian Năstase când PSD a devenit un partid anti-european, cu unul dintre cele mai grosiere mesaje la adresa Uniunii Europene? Unde a fost premierul care a finalizat negocierile de aderarea la UE, în timpul mandatului său realizându-se şi intrarea României în NATO? Nu sunt aceste două obiective cele mai mari realizări ale societăţii româneşti de la căderea comunismului?

De ce nu le-a apărat nimeni în faţa asaltului lui Dragnea? Unde au fost pesediştii europeni? Unde a fost Ioan Mircea Paşcu, vicepreşedinte al Parlamentului European? Ne spune el însuşi pe Facebook cum a fost umilit de Dragnea care îl ţinea cu orele pe la uşi, minţindu-l că-l pune pe listă. Unde a fost Victor Boştinaru, un veteran al europarlamentarilor PSD, eliminat şi el de pe liste de Liviu Dragnea? De ce aţi girat parcursul catastrofal în care v-a antrenat „odioasa conducere“? Cum de nu aţi zis nimic când deciziile de la Bucureşti, atacurile împotriva Comisiei Europene, împotriva Comisiei de la Veneţia, împotriva lui Frans Timmermans, propriul vostru candidat la Preşedinţia Comisiei Europene, împotriva Partidului Socialiştilor Europeni au dus, practic, la excluderea PSD din familia europeană? Ce puteaţi pierde? Aţi acceptat şi cu ce v-aţi ales? Puteaţi să vă bateţi cu onoare. Nu aţi vrut.

Un partid în care oportunismul şi laşitatea sunt valorile constitutive nu se poate reforma. Va rămâne un grup de interese, o gaşcă mereu pregătită să se pună în slujba celui mai puternic, dar mereu gata să-l înjunghie pe la spate, mereu gata să se dezică de el atunci când pierde puterea. Adrian Năstase o ştie foarte bine. Iar votul din Parlament privindu-l pe Tăriceanu vine doar să confirme ce înseamnă ideea de reformă în PSD.