Cetatea românească a intrat într-un an care, din perspectivă politică, se anunţă a fi extrem de agitat şi de murdar. Dregătorii cetăţii, aceşti boieri fanarioţi organizaţi în partide politice cu adânci rădăcini în mlaştina fostelor eşaloane 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii comuniste, se pregătesc de război. Căci 2014 va fi anul unor dure confruntări între cele Două Turnuri ale camarilei politice româneşti: creatura contra naturii numită USL, o alianţă formată în fapt din baronii locali şi regionali jefuitori de fonduri din bugetul naţional şi din fondurile europene, alături de urmaşii foştilor mari activişti PCR şi dezertorii liberalismului românesc versus Golum, adică încă nedefinita alianţă politică a dreptei pe care Traian Băsescu&Comp. încearcă de aproape doi ani să o formeze din feluritele rămăşiţe ale Securităţii, îmbogăţiţilor din devalizarea de bănci ori fraudarea de fonduri europene şi intelectualilor mercenari cu ifose europene şi apucături fanariote.

Aceste Două Turnuri ale vieţii politice româneşti contemporane concentrează, ca niciodată în istoria democraţiei româneşti, cele mai urâte, nedemne şi trădătoare personaje politice pe care le poate genera o societate bolnavă şi rătăcită. După 24 de ani de la lovitura de stat din Decembrie 1989, Statul Român se prezintă ca o ruină bântuită de stafii nefericite, proprii cetăţeni.

În octombrie 2013, datoria externă a Statului Român se ridica la imensa sumă de 98.986.000.000 euro, valoare pe care nu a atins-o nici măcar în vremea regimului comunist, care cu preţul unor grave nedreptăţi sociale şi al semi-înfometării populaţiei, a reuşit totuşi să achite datoria externă de aproximativ 12 miliarde dolari. În urma regimului comunist - pe care personal nu-l susţin şi îl condamn - au rămas măcar blocurile de apartamente în care locuim cei mai mulţi dintre noi. În urma politicienilor post-decembrişti rămân sărăcia lucie, autostrăzi finalizate pe hârtie, investiţii inutile, gen săli de sport ultramoderne în sate depopulate, oraşe cu străzi mereu îngăurite, dar care se (re)asfaltează din doi în doi ani, o agricultură de subzistenţă, cu marile proprietăţi lucrând în interesul unor venetici dornici doar de îmbogăţire rapidă, o industrie controlată de marile corporaţii transnaţionale, fără vreun folos pentru Statul Român etc.

Altfel spus, trăim într-o butaforie cu pretenţii de ţară europeană de care atârnă agăţată o firmă ruginită pe care sunt mâzgălite două cuvinte: Republica România.

Românii au ales, în faţa acestei cumplite trădări comise de dregătorii cetăţii, fie să devină complici, fie să rabde în tăcere, fie să plece din ţară. Există în toate oraşele şi comunele ţării noastre o elită a arendaşilor şi vătafilor care slujesc boierimea fanariotă a dregătorimii româneşti. Administraţia publică, instituţiile bugetare, feluritele agenţii guvernamentale, marile companii de stat, atâtea cât au scăpat de privatizările făcute în interesul camarilei de partid, dar şi firmele agreate de partid şi abonate la finanţări din bugetul de stat şi din fondurile europene, sunt infestate de indivizi angajaţi nu pentru merite profesionale, ci pentru că sunt membri de partid, rubedenii de primari, consilieri, miniştri, parlamentari etc. Demonul care le călăuzeşte activitatea se numeşte „Corupţia”, cetăţeanul de rând ştie bine chipul hâd al şpăgii pe care trebuie să o dai pentru a primi o fărâmă din drepturile pe care, pe hârtie şi numai pe hârtie, Constituţia le garantează.

Alţi români, cei mai mulţi, acceptă situaţia şi încearcă să supravieţuiască. Uneori, din rândul acestora se ridică vocile protestatarilor anti-sistem, însă rezultatul rămâne doar încetinirea răului şi nu înlăturarea lui.

Mulţi români însă au hotărât să plece din ţară, să muncească şi eventual, să trăiască pentru totdeauna printre străini. Aproximativ 2,5 milioane de români muncesc şi trăiesc în străinătate, dintre ei peste un milion se află în Italia şi aproximativ 920.000 sunt în Spania. Peste 15.000 de medici români se numără în rândul acestor emigranţi, fiind alungaţi de corupţia, deprofesionalizarea, mizeria şi politizarea sistemului de sănătate românesc. Se adaugă la toţi aceştia, deja câteva mii de tineri români care au ales să urmeze studiile la o universitate din vestul Europei, pentru a evita contactul cu învăţământul universitar românesc corupt, politizat şi controlat de clanurile de familie.

Emigrarea economic masivă generează drame teribile în rândul copiilor rămaşi acasă, fără păriniţi. Statisticile oficiale indică peste 80.000 de copii care au cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate, însă ONG-urile de profil afirmă că numărul real este de peste 350.000 de copii. S-au înregistrat inclusiv cazuri de copii care s-au sinucis de dorul părinţilor. De exemplu, la începutul anului 2013, o fetiţă de 13 ani s-a sinucis pentru că nu-şi mai văzuse mama de mai mulţi ani, aceasta fiind plecată la muncă, în străinătate. În 2012, un băieţel de 11 ani s-a sinucis tot de dorul mamei, a fost găsit spânzurat în şura casei rudelor care aveau grijă de el de la plecarea părinţilor în străinătate.

Insensibili la dezastrul naţional pe care l-au provocat, dregătorii cetăţii româneşti se pregătesc de război. Lupta între cele Două Turnuri pentru victoria în alegerile europarlamentare şi prezidenţiale va fi o luptă murdară. Se vor scoate dosare penale, ţinute la secret până la momentul oportun folosirii lor, se vor spune minciuni, se vor exalta cele mai întunecate sentimente ale plebei. Societatea românească se va afla într-un moment de extremă tensiune socială şi politică, iar Statul Român va face încă un pas spre faliment.

În negura acestui dezastru naţional, eu şi mulţi ca mine nădăjduim şi slujim, cu mila lui Dumnezeu, ca întoarcerea la lumină şi salvarea Statului şi Naţiunii Române să vină într-un singur fel, anume prin Întoarcerea Regelui! Trăiască Regele!