Personajul în chestiune s-a făcut remarcat în primul rând prin îmbelşugatul, neobositul lui traseism politic. A trecut cu nonşalanţă de la PSD la UNPR, de acolo, după fuziunea rămăşiţelor partidului creat de generalul de carton, plagiatorul Oprea, cu PMP, a ajuns să fie chiar un fel de lider al creaţiei politice a fostului preşedinte Traian Băsescu. Ca pe urmă să se întoarcă la matcă, adică să se reînscrie în PSD, care l-a trecut generos pe lista candidaţilor eligibili şi l-a miluit cu o deputăţie pe acest personaj parcă descins din savuroasa piesă ...Escu. Şi, ce să vezi?, tocmai pe insul cu pricina, condamnat pe viaţă să nu fie decât „un fel de...” şi să nu ajungă niciodată la ipostaza lui “pe de-a dreptul şi pe de-a-ntregul” s-au găsit falşii şi nemaiacceptaţii de nimeni din lumea civilizată a Europei social-democraţi români să îl transforme în vector de imagine al partidului.

Cine a spus că d-na Anca Alexandrescu ar fi expertă în PR mai mult ca sigur că s-a înşelat amarnic.

Dar nu despre acest Akaki Akakievici al politicii româneşti post-decembriste aş dori să scriu în comentariul meu de astăzi. Mi-am amintit de minuscula, dar grotesca lui persoană doar după ce l-am auzit duminică seară la postul de televiziune Digi 24 debitând gugumănia în conformitate cu care PSD ar fi cel mai european partid din România. La auzul acestor vorbe am fost la fel de impresionat precum în clipa în care am citit magnificele versuri proletcultiste Clipă, stai, opreşte-ţi zborul/ Se prăvale compresorul! Fiindcă exact în anii ’50 ne-a întors din 2017 încoace şi mai abitir în actuala campanie electorală partidul în care a făcut o haltă numitul Steriu Valeriu.  

Dovadă felul în care s-a desfăşurat mitingul electoral de duminica trecută al partidului despre care al cărui europenism vrea cu tot dinadinsul să ne convingă respectivul. Fieful electoral al reîntruchipării Anei Pauker care răspunde astăzi la numele de Plumb Rovana a fost ocupat de-a dreptul de mitingiştii pesedişti. Bătrâna localitate a fost închisă accesului public aşa cum nu s-a mai întâmplat din vremea vizitelor de lucru ale lui Ceauşescu. Mitingiştii au fost unii adunaţi din vechea cetate a Târgoviştei, alţii au fost fie aduşi cu de-a sila, fie contra cost cu autocarele a căror închiriere o plătim cu toţii că doar nu degeaba şi-a auto-acordat PSD o masivă alocaţie bugetară.  E drept, în anii ’50 precursorii pesediştilor de astăzi îşi aduceau susţinătorii în camioane. Probabil că înlocuirea lor cu autobuze este unicul semn al europenismului partidului condus de Liviu Dragnea.

Fireşte, partea cea mai importantă a acestei adunări a gloatei pesediste a fost reprezentată de discursul delirant, amestec de stalinism şi de nazism, antieuropean în concepţie şi în exprimare, a lui Liviu Nicolae Dragnea. Nimic, nici cea mai mică referire la poziţia României în Europa. La atragerea de fonduri europene, domeniu în care guvernarea PSD-ALDE este corigentă. Nici un cuvânt despre probleme precum migraţia, schimbările climatice, viitorul buget al UE. Doar repetarea unora şi aceloraşi teme pe care preşedintele PSD le vehiculează ori de câte ori are ocazia. Naţionalismului şi anti-europenismului urât mirositoare care au ieşit pe gura spartă a groparului partidului creat de Iliescu, produse ale unei minţi negânditoare, de mahalagiu de cea mai joasă speţă, că doar nu degeaba se se poate mândri dl. Liviu Dragnea cu un an de repetenţie la Politehnica bucureşteană,  nu i s-au asociat decât atacurile imunde la adresa preşedintelui Iohannis. Indiciu clar că pohta ce pohteşte  dl. Dragnea este candidatura la preşedinţia României.  Plănuieşte să o anunţe duminică seară Depinde de votul nostru să nu o poate face. Şi în loc de candidatură, să fie silit să îşi anunţe demisia. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro şi pe blogurile adevărul.ro