Ieşirea lui Traian Băsescu la o confruntare cu mai mulţi jurnalişti, întâmplată vineri seară, pare să fi animat viaţa celor care stau zilnic cu ochiul la viaţa politică a acestei ţări. De fapt, e mult spus viaţă politică. Ceea ce s-a întâmplat în cei zece ani de mandat ai lui Traian Băsescu este o anomalie în care unii vor să se întoarcă din lipsă de viaţă socială şi de adevărate dezbateri pe teme de politici publice. 

Mandatul de preşedinte al lui Traian Băsescu a deformat grav definiţia ştirii politice. În mod normal, o ştire politică include în miezul ei ceea ce un politician face, vrea să facă sau a făcut pentru cei pe care îi reprezintă. Ori, mai ales în ultimii ani, totul s-a redus la ce a zis un politician despre alt politician. Sau ce declaraţii la rupere a făcut preşedintele despre un mogul, jurnalist, om de afaceri etc. Cu cât mai contondentă şi plină de jigniri a fost declaraţia, cu atât ştirea respectivă a fost mai importantă. Nici n-am mai sesizat că, de fapt, aici era anomalia vieţii noastre politice şi mediatice. În spatele unor declaraţii tari, ajunse ştiri mari şi dezbateri aprinse, n-am mai stat să analizăm aşezat politicile publice din sănătate, şcoală, administraţie etc.

Pseudo-ştirile politice au fost „carnea“ din care s-au hrănit aceste multe televiziuni de ştiri care populează spaţiul audio-vizual românesc şi care azi sunt, cu mici excepţii, într-un faliment încă nedeclarat. Se lua o declaraţie despre cineva făcută la ceas de seară de preşedinte, se smulgea un răspuns de la împricinat, şi din aceste două vorbe se trăia vreo trei zile în dezbateri nesemnificative şi fără relevanţă socială. 

Un model simplu care este din ce în ce mai greu de susţinut azi, când Traian Băsescu nu mai este preşedinte şi a devenit olecuţă cam irelevant.

Dacă s-ar uita în urmă la ce a spus despre adversari în lungile sale conferinţe de presă sau declaraţii din parcările de supermarket, Traian Băsescu şi-ar da seama de ce azi trebuie „să-şi apere mandatele“. Zicerile sale tari, jignirile şi intrarea prin alunecare la adversar au lăsat mai multe urme în memoria colectivă decât faptele îndreptate spre binele public întâmplate în „domnia“ Băsescu.

Din păcate pentru fostul preşedinte, gura a bătut fapta - oricât de bună a fost aceasta din urmă.