Analiza propunerilor PNL pentru Muncă

Inquam Photos/George Calin

Analiza programului PNL pe Muncă arată o mai bună înţelegere a nevoii de suport în incluziune în muncă, decât are tradiţional partidul, dar din 23.000 de cuvinte nu apare nici o dată nici măcar cuvântul femeie. Au măsuri bune, cum e repararea taxării pe normă parţială, dar unele greu de înţeles, cum e alegerea de a verifica mai mult părinţii adoptivi decât instituţiile de protecţie unde  8 din 10 copii nu reuşesc să aibă statut de adoptabili.

Astăzi este audierea Violetei Alexandru, fostul ministru tehnocrat din Guvernul Cioloş, propusă acum de PNL Ministru al Muncii. Judecând după elementele grosiere şi replicile de birt de la comisia de buget de ieri, va fi o audiere şi un mandat dificil şi va fi nevoie de un parteneriat extins de dezvoltare şi îmbunătăţire şi susţinere a măsurilor care merită.

Programul propus de PNL pe muncă şi social pare bine intenţionat, şi apreciez îndepărtarea de discursul de învinovăţire, nu de soluţii, dar dincolo de bunele intenţii are câteva vulnerabilităţi unde e nevoie de o revizuire.

Focusul declarat de Ministru este corect, şi trebuie recunoscut ca atare, este de altfel public ca fiind focusul liniei noastre de lucru pe muncă şi tema primei conferinţe Renew în România: susţinerea integrării în muncă a celor peste 1 milion de persoane din afara economiei formale, cea mai importantă problemă semnalată de antreprenori. Apreciez depăşirea de PNL a discursului limitativ că  ”nu muncesc că nu vor” şi asumarea unui rol activ de suport în activare, dincolo de măsuri populist propuse în alţi ani de partide, al căror eşec se vede în deficitul celor 300.000 de locuri de muncă neacoperite azi. În program însă acest obiectiv nu se regăseşte formal iar măsurile propuse îi ating în prea mică măsură pentru a avea efecte. 

• Venitul Minim de Incluziune: propunerea PNL de a monitoriza eficienţa lui, fie că vom avea anticipate sau nu, nu poate fi pusă în practică nici o zi, pentru că el a fost amânat de trei ori, şi acum e amânat până în 2021, practic nu au cum monitoriza o lege care nu se aplică, nu este prinsă în bugetul 2019 şi nu are norme de aplicare. VMI a fost susţinut de guvern în 2016 şi promulgat în Parlament, poate fi parte din soluţie dar nu cum e scris acum în program. Noi l-am susţinut şi pentru că păstrează 50% din beneficiile de ajutor la primele săptămâni de angajare (practic banii de haine şi sandviş până la primul salariu).

Ce pot face de fapt: Pot decide aplicarea legii de acum şi pot da un HG cu normele de aplicare. Cel mai probabil vor fi puse piedici legate de platforma IT şi de faptul că nu a fost prins în bugetul pe 2019, aşa că se pot asigura de includerea în bugetul pe 2020 şi de fluxul necesar spre local şi în baza de date de transferuri. 

Ce sper să nu facă: Să decidă aplicarea imediată fără norme testate şi să rămână oamenii fără ajutorul de încălzire pentru că nu e gata formularul, baza de date online etc.. s-a mai întâmplat.

• Monitorizarea refuzului unui loc de muncă şi pierderea ajutorului la acest refuz. E o măsură PNL populară, aşa că înţeleg de ce au inclus-o, dar e utilă în discurs, nu şi în practică. În practică, din cei 167.000 de beneficiari de venit minim garantatl, sub 2% au refuzat vreodată un loc de muncă de la AJOFM, pentru că nu li s-a propus, nici măcar acum când avem 300.000 de locuri de muncă libere. Lipseşte critica şi răspunderea AJOFMului, admiterea că majoritatea acestor oameni nici nu sunt pregătiţi pentru locurile de muncă unde e nevoie de ei. Lipseşte complet din program a doua şansă, susţinerea întreprinderilor sociale de inserţie, iar învăţământul dual e o soluţie bună dar de termen lung.  

Sunt măsuri demne de atenţie, dar nici una nu vizează oamenii inactivi, aceia nu sunt nici măcar în evidenţele de sprijin financiar şi nici în cele de şomaj, statul nu ştie mai nimic de ei.

Ce pot face: pentru ei pot relansa pachetele de mobilitate care sunt menite să deconteze naveta de la satele vulnerabile la oraş, pot verifica şi corecta aplicarea contractelor de solidaritate, unde angajatorii fie au depus dosare şi nu au primit banii pentru tinerii angajaţi, fie nici nu îndrăznesc să folosească asta pentru că ştiu că funcţionează doar pe hârtie,

• Participare ONGurilor ca furnizori de servicii sociale şi parteneri: principiul este corect şi de salutat . Programul vorbeşte însă despre încurajare, ori ele sunt cât se poate de motivate deja să facă asta, ce au nevoie este de piaţă reală de servicii, achiziţii funcţionale la nivel de judeţ şi local prin standardizare ANAP, astfel încât primarii să nu se mai ferească de aceste achiziţii, finanţare adecvată şi adaptarea standardelor de calitate.
• Copii şi adopţia: da, e nevoie de flexibilizarea legii, e o măsură bună, în continuarea a ce am făcut în 2016, dar în loc de prioritizarea prelungirii monitorizării post-adopţie, pentru că părinţii adoptivi sunt deja, de departe, cei mai verificaţi părinţi din România, e nevoie ca un copil părăsit să devină mai uşor adoptabili, acum mai puţin de 1 din 15  copii din sistem sunt adoptabili, iar majoritatea greu adoptabili (lista copiilor greu adoptabili a fost introdusă în 2016). Să ne asigurăm că numărul copiilor care intra anual în sistem devine mult mai mic prin măsuri de prevenţie iar cei care intră capătă statutul de adoptabil în timp util.

• Dizabilităţi: aici recunosc că mi-e neclar, pentru că într-un paragraf e abrogată ordonanţa şi în altul intenţia e de adaptare, dar oricare ar fi, OUG 60/2017 a făcut ravagii printre unităţile protejate şi a distrus locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi. Sper că intenţia e însă cea de modificare şi nu de abrogare, e nevoie de reluarea facilităţilor fiscale pentru unităţi protejate dar nu cum erau, cu portiţe pentru abuzuri. O soluţie rapidă este forma pregătită de noi în 2016, cu acces proporţional cu numărul de angajaţi cu dizabilităţi şi preluarea principiilor din legea economiei sociale (raport maximal între salarii, calcul la norme nu la posturi, transparenta). Ce aş sugera este includerea monitorizării active a achiziţiilor de mijloace de transport în comun astfel încât să respecte legea cotelor de accesibilizare şi sper ca Violeta Alexandru să reuşească şi unde eu nu am reuşit până la capăt în cele 6 luni de mandat: să scoată din ilegalitate pe normele de accesibilizare chiar instituţiile ministerului.

• Servicii integrate, care şi pentru noi stau la baza abordării sociale, sunt reprezentate şi în programul PNL. Diferenţa esenţială este că e prevăzută o integrare a ANES, ANPDCA etc..ori serviciile integrate funcţionează pentru beneficiar dacă integrarea este şi cu serviciile de ocupare, cu educaţia şi sănătatea şi proiecte pilot sunt deja în derulare.

Ce apreciez din program: discursul echilibrat, principiul contributivităţii la pensii şi realismul faţă de evoluţia demografică.

Nu ajută să ceri fără să contribui, aşa că aş vrea să semnalez şi câteva oportunităţi imediate din fonduri europene, lăsate în 2016 şi blocate de PSD în sertare sau folosite doar în declaraţii. Sunt proiecte care  pot fi puse în practică până la sfârşitul unui mandat tranzitoriu: kitul pentru nou născuţi negociat cu Comisia în 2016, când am securizat bani ca 75.000 de mame pe an sa plece din maternitate cu ce au nevoie pentru bebeluşi, banii sunt încă acolo nefolosiţi; programul prima camera depus în 2016 care sa asigure tinerilor care ies din sistemul de protecţie o camera doi ani că suport pentru integrare pe piaţa muncii, liniile de finanţare pentru bunicii comunităţii şi servicii integrate. Ce lipseşte cu desăvârşire sunt măsurile pentru femei, adăposturi de urgenţă pentru victimele violenţei domestice de exemplu. De fapt un fost coleg de guvern a observat că lipseşte cu totul cuvântul ”femei”. Nu l-am crezut, dar verificarea confirmă că din cele 67 de pagini şi 23.000 de cuvinte, femeie sau femei nu se regăseşte nici măcar o dată.

Cred că avem nevoie de mai mult curaj şi sper că mandatul va depăşi în asta programul. Programul e ferm în ambiţia declarată şi moale în obiectivele concrete. Se discută, se evaluează, se încurajează, se analizează. E drept că timpul e scurt dar şi aşa e nevoie de acţiuni imediate în transparentizare (de exemplu a utilizării sutelor de milioane colectate de la angajatori ca taxă pentru neangajarea persoanelor cu dizabilităţi), în semnalarea lipsurilor crunte (de exemplu a judeţelor unde nu exista nici un adăpost de primire a victimelor violenţei domestice, care pot fi făcute repede prin programe de interes naţional), în indicatori care să asigure că banii urmăresc soluţii şi nu doar probleme. Va fi un mandat greu, dar deschiderea la dialog şi practica transparentizării din mandatul tehnocrat, mă fac încrezătoare că alături de partenerii sociali, câteva măsuri necesare pot fi implementate cu succes şi sper ca audierile să ne valideze un viitor ministru cu bune intenţii şi rezultate viitoare.