Privindu-i spotul electoral, cu el, matematicianul independent în costum albastru navy, iluminat din spate de un fundal alb imaculat, fără cravată (şi cămaşă descheiată relaxat la un nasture), cu ochi sticlos-sclipitori, aproape umezi, de cerb surprins în bătaia farurilor, dar şi aprinşi de o înflăcărare patriotică, vorbind despre valori înalte – onestitate, dreptate, demnitate - aproape că ai dori să îl îmbrăţişezi pe acest Barbilian cu pedigree de olimpic şi preocupări intelectual-algebrice franţuzite.

 “Am vorbit în campania asta despre trafic, am vorbit despre apă caldă, am vorbit despre poluare..., dar campania asta înseamnă mult mai mult. E o campanile despre valori, e o campanie despre onestitate, o campanie despre dreptate, o campanie despre cine sunt cei cărora noi le dăm viitorul în mâini. Fiecare dintre regimurile Iliescu, Năstase, Dragnea şi Dragnea al Bucureştiului, adică Firea, ne-au impus alte valori şi alte ierarhii. Şi de fiecare dată bucureştenii s-au mobilizat şi au învins.

Votul de duminică este un vot împotriva corupţiei, un vot pentru onestitate, pentru dreptate, pentru demnitate, pentru speranţe reale. Votăm duminică pentru victoria mai multor generaţii.”

(Nicuşor Dan, spot electorat candidatură pentru Primăria Bucureşti, sursă Facebook, transcriere Ioana C.)

Iată şi un exemplu de apel la ethos (prestigiu, reputaţie, credibilitate, autoritate într-un anumit domeniu) prin aluzia la faptul că el, candidatul, este înainte de toate matematician/ problem-solver şi, în concluzie, electoratul trebuie să îi acorde încrederea cuvenită:

“Problem-solver cu diplomă, bucureştean profesionist şi, cu încrederea voastră, primar al Capitalei din 27 septembrie. Împreună construim Noul Bucureşti!”

(Nicuşor Dan, sursă Facebook)

Printre discursurile populiste şi denigratoare ale cirezilor agreste (nu m-am putut abţine să nu folosesc expresia asta preţioasă din poezia Joc secund) mai precis, partidele politice care s-au aruncat în cursa pentru Primăria Capitalei, discursul domnului Nicuşor Dan are valenţe biblice.

Sloganul său nu vă trimite cu gândul la Apocalipsa biblică „şi va fi un cer nou şi un pământ nou”, “Noul Ierusalim” – „Noul Bucureşti”? etc.?

Dacă mandatul Gabrielei Firea – percepută drept o “Yahve nemiloasă şi răzbunătoare” – reprezintă Vechiul Testament, potenţialul mandat al lui Nicuşor Dan ar fi Noul Testament, iar candidatul s-ar transforma într-un soi de Mântuitor al tuturor bucureştenilor pe care îi va elibera de Balaurul cel Roşu.

Pentru că, dragă cititorule, politica nu este nimic altceva decât un basm cu cele 3 personaje de când lumea şi pământul: Făt Frumos – Salvatorul, Zmeul cel Rău – Persecutorul şi Ileana Cosânzeana – Victima.

Vorbim, aşadar, de aşa-numitul triunghi dramatic propus de Karpman, triunghi fără de care politica nu ar mai fi politică.

Dacă trebuie să vorbim strict despre zona politică, triunghiul dramatic are următoarea structură: Zmeul cel Rău, Guvernul sau cei care deţin puterea – Persecutor (sau, după caz, Salvator); Făt Frumos, Opoziţia sau cei care doresc să obţină puterea  – Salvator (sau, după caz, Persecutor), Ileana Cosânzeana, Electoratul – Victima/ Salvator/ Persecutor. Ca în orice joc, rolurile se pot schimba pe parcursul jocului politic. Opoziţia poate deveni Persecutorul Guvernului, Electoratul poate deveni Salvatorul uneia dintre cele două părţi care joacă temporar rolul Victimei şi aşa mai departe.

Important este să reuşim să identificăm jocurile psihologice (deosebit de manipulative) din arena politică şi să votăm cerebral. Cunoaşterea triunghiului dramatic şi a efectelor sale “otrăvitoare” ne va ajuta să înţelegem mai bine jocurile politice şi să evităm formele - mai mult sau mai puţin subtile - ale manipulării politice.

slogan Nicusor Dan.jpg

Adverbul împreună – l-am putea numi foarte bine “adverbul solidarităţii” – este o marcă a strategiei persuasive de natură populistă. Împreună nu lipseşte din discursul niciunui politician care se respectă.

 Adverbul de mod împreună implică alegătorii în acţiunile întreprinse pentru „binele poporului/ patriei”. Prin urmare, responsabilitatea acestor acţiuni nu mai aparţine doar celor care deţin puterea, ci este transferată (parţial) populaţiei. Împreună presupune că satisfacţia realizărilor/ victoriilor în plan politic şi socio-economic va aparţine unui grup restrâns (un partid/ o alianţă), pe când eşecurile politicienilor respectivi  vor fi decontate împreună cu electoratul  care i-a votat. În concluzie, utilizarea frecventă a acestui adverb în discursul politic are drept scop manipularea alegătorilor. De cele mai multe ori, alegătorii nu sunt implicaţi în  deciziile politice propuse de cei de la putere. Aşadar, Salvatorul „implică” Victima doar la nivel discursiv. Crevasa noi, cei ce deţinem puterea – voi, cei asupra cărora exercităm puterea, rămâne (de cele mai multe ori) insurmontabilă, în ciuda faptului că se încearcă deghizarea acestei realităţi prin calinul împreună.

Foarte interesantă este şi opţiunea de a folosi un verb în slogan, verbul a construi la indicativ prezent – construim. Aşadar, o bilă albă J Spuneam aici, făcând referire la sloganul domnului Tăriceanu - “De la Micul Paris la Marele Bucureşti!” - că “lipsa verbului din slogan creează impresia de răceală impersonală şi limbaj  abstract, nu transmite emoţie, în concluzie nu convinge”.

Deşi nu am dubii în privinţa bunelor intenţii ale candidatului Nicuşor Dan, sloganul său dezamăgeşte oarecum prin banalitatea mesajului. Cu siguranţă se putea încropi un mesaj mai “impactant” - ca să folosesc un păcătos termen corporatist. :))

Dar să ne întoarcem la Noul Bucureşti propus de Dan Nicuşor. De ce Noul Bucureşti şi nu Bucureştiul cel nou? Pentru că poziţionarea adjectivului în faţa substantivului presupune o accentuare (împrumutată din zona literară) a calităţilor unui obiect/ spaţiu/ etc. Dar şi o aluzie biblică, aşa cum spuneam mai sus, la Noul Ierusalim :))

 “Noul Bucureşti poate deveni realitate peste câteva zile, cu ajutorul vostru. Am prezentat în campania electorală acest proiect, un Bucureşti care poate mai mult şi care merită mai mult, şi vreau să ne apucăm de treabă chiar din prima zi.”

Mesajul de mai jos se străduieşte să se axeze mai mult pe logos şi cât mai puţin pe pathos. Candidatul face apel la elemente concrete, prezintă viitoarele proiecte, logica alegătorilor determinându-i să le considere realizabile. Însă mesajul în sine nu este decât o altă promisiune politică (vă amintiţi de actele ilocuţionare – promisiunea şi cererea - acte pe care este construită întreaga butaforie politic-electorală?) urmată, desigur, de o cerere exprimată musai prin imperativ (Veniţi la vot şi faceţi istorie pentru Capitala României!):

“Vom construi un Bucureşti care să aibă un metrou de suprafaţă, mari parcări la intrările din oraş, un transport public modern şi nepoluant, un sistem de semaforizare inteligent.

Un Bucureşti în care se respiră un aer mai curat, pentru că plantăm pomi, oprim asaltul asupra spaţiilor verzi, strângem gunoaiele şi combatem în mod activ arderile ilegale.

Un Bucureşti în care salariul mediu net poate ajunge la 1.400 de euro în patru ani de zile, fiindcă susţinem tinerii antreprenori, digitalizăm şi debirocratizăm relaţia cu mediul de afaceri, atragem fonduri europene. Un Bucureşti de care să fim mândri şi noi, bucureştenii, dar şi toţi românii.

Acum e momentul pentru un nou început în Bucureşti, pentru un Nou Bucureşti.”

[...]

Cu ajutorul vostru, al celor care cred în aceste valori, votul de duminică poate fi unul istoric.

Veniţi la vot şi faceţi istorie pentru Capitala României!”

(Nicuşor Dan, sursă Facebook)

Evident, ca în cazul oricărui politician hârşit în lupta politică, domnul Nicuşor Dan nu ezită deloc atunci când vine vorba de utilizarea pathosului (în porţii generoase) în discursul său politic-electoral. Pathosul este exprimat prin prezentarea eşecurilor actualei conduceri de la Primăria Capitalei, prin exploatarea lipsei realizărilor adversarei Firea pe parcursul mandatului său, puncte nevralgice pentru mulţi locuitori ai Bucureştiului (poluarea, aglomeraţia, lipsa apei calde, infrastructura deficitară etc.) “Incompetenţei şi corupţiei” actuale, candidatul opune idealurile sale: „corectitudine, eficienţă şi meritocraţie în administraţie”. Aşadar, clasicul apel la emoţie prin utilizarea opoziţiei maniheiste Noi cei buni versus Ei cei răi:

“Acest Nou Bucureşti e posibil dacă spunem STOP administraţiei Firea-PSD, al cărei mandat a fost un şir de eşecuri generate de corupţie şi incompetenţă. Actuala administraţie lasă în urma ei un oraş mai aglomerat, mai murdar şi mai poluat, fără apă caldă, fără locuri de parcare, fără investiţii din fonduri europene şi fără mari proiecte de dezvoltare.

Am fost în această campanie pe străzile Capitalei, am vorbit cu sute de oameni şi am simţit energia oraşului, speranţele oamenilor, nevoia de schimbare în Bucureşti. Am văzut că lupta noastră pentru valori - pentru corectitudine, eficienţă şi meritocraţie în administraţie, pentru bun simţ şi seriozitate - rezonează cu bucureştenii şi cu aşteptările lor.”

 “Dacă v-aţi săturat de oameni ca Firea, care mint la fel ca Antena 3 şi care fură viitorul bucureştenilor, vă rog să veniţi la vot.

E singura şansă să facem curăţenie în primărie şi să scoatem mafia de Voluntari din Capitala României. E singura şansă ca Bucureştiul să scape de incompetenţă, minciună, risipă, trufie şi hoţie.”

 

“Au încercat să acapareze ţara, în vremea lui Iliescu, a lui Năstase, dar mai ales în vremea ordonanţelor pentru justiţie.

Gabriela Firea este unul dintre pesediştii lui Dragnea care încă mai păstrează puterea, iar noi trebuie să eliberăm Bucureştiul din mâna lor.

Vino duminică la vot şi eliberăm împreună Capitala!”

(Nicuşor Dan, sursă Facebook)

Închei, prin acest articol, analiza discursurilor electorale care a vizat cei mai importanţi candidaţi la Primăria Capitalei. Le urez tuturor succes şi vouă, dragi alegători, minte limpede.

La final, nu pot decât să mă declar dezamăgită de lipsa de inventivitate stilistică/retorică a echipelor care s-au ocupat de campaniile electorale ale candidaţilor şi să folosesc şi eu un “haştag”: #platitudinileNUconving sau #clişeeleNUgenereazăVoturi

Ioana C.

(articol primit de la Ioana C. pentru Politoscop, pe care am considerat că-l vor aprecia şi cititorii Adevărul)