Ambasadele Romaniei sunt inca redute ale imposturii si clientelismului

In cateva capitale ale lumii, reforma din MAE a venit in sfarsit sa mai schimbe aerul statut din misiunile diplomatice

Acalmie. Acesta este cuvantul care ar putea caracteriza diplomatia romaneasca a ultimilor 2-3 ani, cel putin in comparatie cu primii 10 ani de asa-zisa democratie. Perioada zguduita de nenumarate scandaluri, apogeul fiind atins in anii '97-'98, cand erau la ordinea zilei disputele politice interne pe tema ambasadorilor trimisi la post pe criterii clientelare. Scandaluri nediplomatice Cel mai elocvent exemplu este plecarea, pe sest, in vara anului 1999, la misiunea din Tunis, a lui Petre Constantin, mult mai cunoscut sub numele de scena, dr. Barbi, autorul "Imnului Golanilor", cantat la balconul de la Universitate. De acelasi "rasunet" intern si international s-a bucurat si Smaranda Enache, binecunoscuta pentru pozitiile sale autonomiste promaghiare, care a fost trimisa sa reprezinte Romania in Finlanda si in Estonia. Tot in acea perioada au iesit la iveala si multe nereguli petrecute in cadrul misiunilor diplomatice romanesti in diverse tari: scandalul pasapoartelor false de la Bonn, in care au fost implicati un consul, un viceconsul si un sofer al misiunii, care colaborau cu infractorii romani de pe teritoriul Germaniei; scandalul pasapoartelor diplomatice acordate de MAE in timpul lui Melescanu unor persoane care nu aveau nimic in comun cu diplomatia - Sever Muresan, Marcel Avram, fratii Paunescu sau numerosi lideri de partide, presedinti si vicepresedinti de banci si, evident, sotiile si copiii acestora; afacerea "Ziduri de tinichea", de peste un milion de franci francezi, care vizeaza imobilul Ambasadei Romaniei din Paris, cladire cu valoare istorica ce apartine patrimoniului european, "restaurata" prin inlocuirea aurului ce acoperea peretii cu un bronz "veritabil"; scandalul vizelor din oficiu date de Ambasada Romaniei in Iordania; delapidarea a mii de dolari, "reusita" in timpul renovarii misiunii diplomatice din Budapesta; numirea la conducerea Clubului Diplomatic a lui Tudor Oltean, patronul unui binecunoscut restaurant din centrul Capitalei. In spatele acestei aparente acalmii - instaurata de la numirea actualului ministru de Externe, Mircea Geoana, cel mai tanar ambasador al Romaniei in '95, cand a plecat in prima sa misiune peste hotare - se dau insa lupte grele. Pentru ca, incet-incet, se apropie de sfarsit mandatele actualilor ambasadori, multi dintre ei ramasi din vremea lui Emil Constantinescu sau numiti imediat dupa revenirea la putere a tandemului Iliescu-Nastase. Posturi calde pentru cei ce stiu prea multe A devenit deja o traditie ca, la final de mandat, sefii serviciilor secrete sa fie trimisi departe de tara, cel putin pentru un timp, ca recompensa pentru serviciile aduse sau pentru a mai "uita" cate ceva. Asa se face ca la ambasada din Nicosia (Cipru) gasim pe nimeni altul decat pe fostul director SRI Costin Georgescu, care a fost propus pentru acest post de Emil Constantinescu, in toamna anului 2000, inainte de pierderea alegerilor. Acordul autoritatilor cipriote a venit insa dupa cateva luni, cand, la Bucuresti, se instalase deja noua Putere. Cu toate acestea, Georgescu a fost trimis la post, Adrian Nastase uitand promisiunea facuta la sfarsitul lui octombrie 2000, de a-l inlocui din functie deoarece - dupa cum spunea chiar actualul premier - misiunea respectiva este "mult prea importanta pentru a fi lasata pe mana unui om care si-a dovedit partizanatul politic". Nastase a "uitat" si de Mircea Criste, fost procuror general al Romaniei, care fusese propus pentru misiunea de la Berlin (Germania), dar care, in final, a ajuns la Skopje, in Macedonia. Un alt sef al serviciilor secrete a ajuns consul la Milano, nimeni altul decat Mircea Gheordunescu, fost profesor de fizica. Prin intermediul PNTCD, el a ajuns director adjunct la SRI, rezistand si in timpul lui Virgil Magureanu, si al lui Costin Georgescu si al succesorului acestuia, Radu Timofte. Acesta din urma a renuntat insa la serviciile lui Gheordunescu, obligandu-l sa ceara eliberarea din functie, pe motive de sanatate. Boala sa nu-l impiedica sa-si desfasoare activitatea de consul, sau, cine stie, nu poate fi tratata decat la Milano. Pentru ca-si bagase nasul in prea multe chestiuni delicate si stia prea multe, primind chiar un "cartonas galben" de la premierul Adrian Nastase, celebrul Ovidiu Grecea, fost sef al Corpului de Control al Guvernului, a ajuns consul la Rio de Janeiro. Loc caldut, dincolo de ocean, de unde ii este aproape imposibil sa obtina "cartonasul rosu" promis de Nastase in cazul scandalului verificarilor efectuate in Vaslui si Neamt, verificari care au scos la lumina diverse conexiuni intre oamenii politici si cei de afaceri din zona. Printre cei carora le sta mai bine departe de casa se numara si Gelu Voican Voiculescu, personalitate marcanta a Revolutiei din decembrie 1989, care s-a remarcat in special prin organizarea procesului sotilor Ceausescu. Dupa un mandat fierbinte la misiunea de la Tunis, in perioada 1992-1996, de unde si-a dat demisia in momentul castigarii alegerilor de catre Emil Constantinescu, el a ajuns acum la Rabat, in Maroc, fiind considerat deja un "specialist" in tarile calde. Ambasadorii-dinozauri O categorie aparte de ambasadori o constituie cei pe care ne-am astepta mai degraba sa-i intalnim in parcuri, plimbandu-si nepotii sau chiar stranepotii. Cel mai bun exemplu este Oliviu Gherman, poreclit "Motaila" pentru atitudinea sa la sedintele Senatului, al carui presedinte a fost in perioada 1990-1996. Sustinut de Ion Iliescu, Gherman a preluat postul de ambasador al Romaniei in una dintre cele mai importante capitale ale Europei, Parisul, in 2001, cand avea deja 71 de ani. In ultimul timp, se lauda tot timpul cat de mult ii prieste la Paris, oras care chiar il intinereste! Dan Martian, varstnic, apropiat presedintelui Iliescu, a fost trimis ambasador la Lisabona, dar a incetat din viata in timp ce se afla la misiune. In capitala portugheza, a fost trimisa o alta "tanara" speranta a diplomatiei romanesti, Theodor Baconsky, care pana in 2001 a fost ambasador la Vatican. Un alt diplomat cu state vechi este academicianul Tudorel Postolache, si el foarte apreciat de seful statului, binecunoscut ca autor al Pactului de la Snagov, care, la cei 71 de ani ai sai, ne reprezinta in Luxemburg, tara in care s-a mai aflat in perioada '92-'96, pentru ca in '96-'97 sa fie ambasadorul Romaniei in Canada. Nici Caius Traian Dragomir, actualul ambasador al Romaniei la Atena, nu poate fi exclus de pe lista "dinozaurilor", dat fiind ca are deja 64 de ani, iar misiunea sa la Paris, in perioada 1994-1997, a fost marcata de scandalul restaurarii Palatului Behague, cladirea care adaposteste misiunea diplomatica si care se afla in proprietatea statului roman inca din 1939. O alta relicva a diplomatiei romanesti, Traian Chebeleu, a ajuns acum ambasador la Viena, iar vechiul sau coleg din MAE, Gheorghe Tinca, si fost ministru al Apararii, reprezinta Romania la Praga. Oportunistii Data fiind varsta sa, 63 de ani, Neagu Udroiu, actualmente ambasador in Finlanda si in Estonia, ar putea fi incadrat si el la categoria "dinozauri". Dar cum este binecunoscuta insistenta sa in obtinerea unui post de ambasador, timp de aproape 10 ani de zile, cat s-a aflat la conducerea Agentiei Nationale de Stiri Rompres, se inscrie mai degraba la oportunism-servilism. Drum pe care a apucat si Claudiu Lucaci, fost purtator de cuvant al Cabinetului condus de Adrian Nastase, scos din carti in urma unui joc de culise practicat de cuplul Dorina Mihailescu-Vasile Dancu, si care a ajuns consul general la Los Angeles, desi la momentul respectiv era inca membru al PSD (contrar noului Statut al Corpului Diplomatic). Cazul lui Lucaci este aproape identic cu cel al predecesorului sau la consulatul din Los Angeles, Eugen Serbanescu, si el fost purtator de cuvant al Guvernului, dar in perioada Victor Ciorbea, "exilat" la consulatul din New York si apoi la cel de pe coasta de Vest, din Los Angeles. Din categoria ziaristi deveniti peste noapte diplomati face parte si Sanda Visan, fost director al canalului 2 al TVR, plecata de curand la Centrul Cultural de la New York. Fost reprezentant special al presedintelui Ion Iliescu la Consiliul Permanent al Francofoniei in 1996, Eugen Mihaescu a ajuns din consilier personal al sefului statului, ambasador al Romaniei la UNESCO (Paris), chiar si cu o intarziere de cateva luni, determinata de scandalul provocat de aparitia sa la lansarea revistei pornografice "Hustler". Nu putem trece cu vederea nici prestatia doamnei Elena Stefoi, fost redactor-sef al revistei "Dilema", ajuns sef de cabinet al fostului ministru de Externe Andrei Plesu. Dupa plecarea lui Plesu de la MAE, ea a ales o destinatie mai placuta: Canada, unde a fost trimisa consul general. Si, cum a fost rechemata in tara inainte de incheierea mandatului, doamna Stefoi a dat in judecata Ministerul de Externe, a castigat procesul, obligand conducerea MAE sa o reangajeze, in prezent fiind director adjunct la Directia Analiza si Planificare Politica, dar probabil ca numai temporar. Viorel Isticioaia-Budura este un caz usor atipic. El este ginerele lui Ioan Romulus Budura, fost ambasador al Romaniei in China la inceputul anilor '90, implicat intr-un mare scandal cu zahar infestat importat de Romania din China prin intermediul unei firme care apartinea fiicei sale, Ana Budura. Intamplator sau nu, Viorel Isticioaia-Budura a ajuns acum ambasador in tara in care s-a "consacrat" socrul sau, al carui nume l-a si adoptat, ca sa nu mai fie nici o indoiala. Sinecuri Daca in urma cu 8-10 ani Romania avea numai 4-5 consulate onorifice, numarul acestora a crescut uimitor de repede, ajungand astazi la 100. Oficial, un consul onorific nu beneficiaza de subventii si nici de facilitati din partea statului roman. Insa o astfel de carte de vizita deschide multe usi pentru acesti consuli onorifici, in marea lor majoritate oameni de afaceri. Consuli onorifici care ar trebui, in principal, sa sprijine dezvoltarea relatiilor economice intre tara respectiva si Romania. E greu de aflat care este activitatea acestora, daca privim lista oraselor in care ne reprezinta: Bangui (Republica Centrafricana) - Virginia Hissein, Bamako (Mali) - Magdalena Konate, Brazzaville (Republica Democratica Congo) - Emile Oiosso, Bujumbura (Burundi) - Stanislas Habonimana, Guayaquil (Ecuador) - Maria Fernanda Parra Gil, Jeddah (Arabia Saudita) - Youssuf Saleh Al Nowaiser, Lattakia (Siria) - Zeheir Joud, Maracaibo (Venezuela) - Margaret Ana Dumitru Barreto, Port Moresby (Papua Noua Guinee) - Saekandar Tjandra, Quezon-City (Filipine) - Luciano Chua Tan, San Pedro Sula (Honduras) - Fuad Elias Canahuati Panayoti. Aceeasi tinta - dezvoltarea relatiilor economice bilaterale - o au si misiunile economice ale Romaniei, in numar de trei, dar persoanele trimise la aceste posturi par a beneficia mai degraba de sinecuri din partea statului, data fiind localizarea acestor misiuni: Colombo (Sri Lanka), Yaounde (Camerun) si Mumbai (India). Sfarsitul imposturii? Noul Statut al Corpului Diplomatic si Consular al Romaniei, promovat recent de Cabinetul Nastase, prevede selectarea prin concurs a viitorilor ambasadori si consuli, care nu vor putea avea mai mult de 60 de ani. In plus, acestia nu au voie sa fie membri de partid. Din pacate, Statutul mai prevede ca, in mod exceptional, vor putea fi numite personalitati din domeniile politic, economic, cultural, universitar si academic, care au varsta pana la 70 de ani. Nu putem decat sa speram ca exceptiile nu vor confirma regula, astfel incat Mircea Geoana sa si realizeze ce si-a propus prin acest nou Statut: formarea unui corp diplomatic de elita.