Nu vrea să facă nicio operaţie, fiindcă este mulţumită aşa cum este: „Ar putea fi şi mai rău, de unde să ştiu dacă îmi reuşeşte operaţia? Dacă mă nenoroceşte vreun doctor?”

Este foarte inteligentă şi în contact cu viaţa din toate punctele de vedere. După ce a terminat şcoala pentru nevăzători, a făcut un curs de masaj şi de fizioterapie, şi de zece ani lucrează într-un salon, unde am şi cunoscut-o.

Irina este la curent cu absolut tot ce mişcă în jurul nostru. Are o memorie fabuloasă, ţine minte zile de naştere, numere de telefon, nume de străzi, titluri de cărţi, chiar dacă nu le poate citi, e la curent cu toate posturile şi toate emisiunile de televiziune. Ascultă muzică, are cântăreţi şi actori preferaţi, dar şi o mulţime de fini ale căror zile de naştere nu le uită niciodată.

Irina este căsătorită şi soţul ei lucrează într-un spital, la secţia de fizioterapie.... ea nu a vrut să lucreze alături de el „fiindcă e plictisitor să fim amândoi în acelaşi loc, despre ce să mai vorbim seara când ajungem acasă?"

Călătoreşte mult prin ţară, a văzut mânăstirile, a fost pe Transfăgărăşan, în Deltă, pe Omu etc, dar a fost şi în Turcia de vreo trei ori, vara în concediu.

Nu-i place să fie păcălită şi minţită, de aceea speră că într-o zi va fi mai bine şi că românii se vor deştepta şi vor vota pe cine trebuie…

Are câteva cliente pe care le-a întrebat de câteva ori cu cine votează şi, dacă a constatat că sunt nehotărâte, le-a sugerat să se ducă neapărat la vot, fiindcă altfel nu mai avem nicio şansă...

După primul tur de scrutin ne-am văzut. Era foarte agitată şi revoltată.

- Ştiţi că era să nu votez?

- Cum aşa?

- Când am ajuns la secţia de votare, mi-am luat buletinul de vot şi le-am spus că trebuie să intru în cabină cu soţul meu, fiindcă nu văd unde să pun ştampila… Mi-au spus că nu se poate.

- Cum nu se poate? Uitaţi, am la mine certificatul de căsătorie, cel de nevăzător de la Primărie şi de la comisia medicală.

- Nu aveţi voie să intraţi cu nimeni în cabina de vot .

- Doamnă, dar dânsul este soţul meu, ce ar putea să se întâmple, eu trebuie să votez că de-aia am venit.

- Dacă vreti neapărat să votaţi, o să intraţi în cabină cu preşedintele... comisiei.

- Cum să intru cu Preşedintele comisiei, de unde să ştiu eu dacă dânsul îmi pune ştampila pe cine spun eu?

- Vă rog să nu ne jigniţi şi să nu ne faceţi greutăţi.

- Dumneavoastră mă jigniţi, eu am venit să votez, nu să mă cert...

- Atunci, nu am ce să vă fac! Nu o să mai votaţi.

- Deci, dumneavoastră mă împiedicaţi să votez?

De-abia la această replică spusă ameninţător a fost chemat preşedintele comisiei care, într-un final, a aplanat conflictul, dându-i voie soţului să intre cu soţia nevăzătoare să o ajute să-şi exercite dreptul la vot.

Irina a încheiat foarte mândră: „Să ştiţi că nu mă lăsam nici moartă. Femeia aia era o teroristă... Am să aflu cum o cheamă când mă duc să votez în turul doi şi vă spun. Nu poţi să laşi pe mâna unor asemenea oameni soarta unei ţări... Poate că votul meu ar fi fost cel câştigător! Speranţa moare ultima!"

Sunt destui tineri de vârsta Irinei care în ziua votului au preferat să colinde terasele şi să bea o bere cu prietenii decât să-şi exercite dreptul la vot şi să încerce să schimbe lumea.

Întâmplarea a avut loc la o grădiniţă din sectorul 5, de pe strada Iancu Jianu, în ziua primului tur de scrutin.