Din 1990, am fost prezent de fiecare dată la urne şi am considerat că este datoria mea de cetăţean să particip la procesul electoral. Mi-am exprimat opţiunea politică, chiar dacă nu am fost pe deplin convins de vreun partid sau prezidenţiabil că merită votul meu. CDR, PNL, Alianţa DA, USR, Constantinescu, Băsescu, Iohannis... Am votat tot timpul „răul mai mic“. Aşa au fost vremurile! Am votat împotriva cripto-comuniştilor, împotriva lui Iliescu, împotriva lui Năstase, împotriva lui Geoană, împotriva lui Ponta. N-am votat ce mi-aş fi dorit cu adevărat pentru că n-am avut ofertă. Principiul „răul mai mic“ a determinat, de fiecare dată, alegerea mea.

După 27 de ani de exerciţiu democratic, sunt în situaţia să mă întreb dacă mai pot continua aşa. E oare „răul mai mic“ o soluţie? Mă întreb de ce tot timpul trebuie să las de la mine, să accept, să închid ochii şi să spun „ăilalţi erau mai răi“. E de ajuns să evaluez opţiunile politice şi să dau votul meu unor partide sau prezidenţiabili doar pentru că au un discurs anticorupţie? Pentru că au colegi care fură mai puţin? Pentru că sunt noi în politică şi merită o şansă?

Din nefericire, trecerea timpului îmi demonstrează că opţiunea „răul mai mic“ nu mai este o alternativă. „Răul mai mic“ este la fel de mare şi periculos ca „răul cel mare“. Cel puţin pentru mine. Vremurile s-au schimbat, la fel şi percepţia mea despre „rău“.

În aceste condiţii, mi-am impus ca la viitoarele alegeri să nu mai votez după clişeul prezentat mai sus. În mod cert n-am să votez corupţi, incompetenţi sau demagogi, dar nici „răul cel mai mic“, doar pentru că n-am altă opţiune. O să fiu mult mai intransigent. O să am trei principii pe care nu le voi mai negocia cu „răul cel mic“. Iată-le:

  1. N-am să votez cu niciun partid sau candidat la prezidenţiale care nu susţine căsătoria între persoanele de acelaşi sex.
     
  2. N-am să votez cu niciun partid sau candidat la prezidenţiale care nu susţine laicizarea învăţământului de stat din România, prin eliminarea orelor de religie din şcoli.
     
  3. N-am să votez cu niciun partid sau candidat la prezidenţiale care nu susţine eliminarea pensiilor speciale şi a scutirii de la plata impozitului pe proprietate a imobilelor şi terenurilor deţinute de cultele religioase din România.

Dacă nu le voi regăsi în niciun program politic, nu voi merge la vot. Dureros, dar necesar pentru liniştea mea. M-am săturat de „răul cel mic“, care nu este atât de corupt, dar este homofob, care susţine lupta anticorupţie, dar nu şi echitatea socială pentru concetăţenii care au altă orientare sexuală. M-am săturat de puritanul care vrea ca la şcoală copiii să înveţe că musulmanii, ateii şi homosexualii sunt clienţii iadului. M-am săturat să trăiesc într-o ţară ancorată fiscal în Evul Mediu, cu tot felul de categorii sociale sau instituţii scutite de la plata taxelor sau categorii care au rente (pensii) speciale. „Răul cel mic“ nu mai e deloc mic, iar eu nu-i mai dau votul meu.