Am fost întotdeauna în război cu ei. Află AICI care este duşmanul nostru

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Să mă scuzaţi pentru referinţa din 1984, dar în perioada aceasta post-adevăr mi se pare chiar adecvată. Nu foarte diferit de ideea romanului, am crezut cu toţii că strada l-a învins pe Victor Ponta în 2015. A fost o minciună.

Există o anumită dreptate a celor care nu susţin protestele din Piaţă. Da, marea majoritate a celor de acolo habar n-au despre ce ordonanţe e vorba, câte sunt, care le este conţinutul, care le sunt consecinţele exacte. Ar fi avut timp să afle, de la acea noapte fantastică în care au lăsat orice făceau şi au mers la Guvern. 

Dar protestele nu sunt despre ordonanţe sau mărşavia celor care le-au trecut, în ceas de noapte. Acela a fost detonatorul, pentru că niciodată în istoria noastră postdecembristă nu s-a ridicat cineva de la masă, înjurând şi luând-o spre Palatul Victoria la picior; niciodată în ultimii 25 de ani. S-au scris tomuri de carte pe tema cărui subiect i-ar face pe români să iasă la scandal şi nu s-a ajuns la un acord. 

Mişcarea Colectiv, acea incredibilă explozie de furie şi ruşine faţă de societatea actuală, nu a picat niciun Guvern. A creat premisele prin care un partid s-a retras in opoziţie, fix prin voinţa domnului Dragnea. O ţară întreagă s-a schimbat prin voinţa celui mai mare partid al său, social-democrat, dar conservator. Confirmarea acestui fapt a venit cu timpul din partea celor implicaţi, prin declaraţii ale domnilor Ponta şi Ghiţă.

Căderea Guvernului Ponta a placat masele şi furia. Ce vedem acum este reluarea unor sentimente similare, la fel de puternice. Churchill spunea la un moment dat că n-au fost, în fapt, două Războaie Mondiale, ci unul singur, în care s-au schimbat pur şi simplu echipele la pauză. Acelaşi lucru poate fi spus astăzi, despre reacţia la ordonanţele Grindeanu, ca şi continuare a protestelor Colectiv. Oamenii s-au prins că partidul domnului Dragnea i-a înşelat, indiferent de câţi au mers sau nu la vot. Sursa este aceeaşi: corupţia din mediul politic.

Morţii noştri de plâns; ai voştri, de corupţi.

Paradoxal, cei din piaţă vor binele comun, în mod primar, nu cel individual, acolo unde susţinătorii guvernului se uită la ceea ce le-a oferit Executivul PSD în mod privat: pensie, salarii, tăieri de taxe. Cei care protestează vor măsuri care mai degrabă s-ar potrivi unui partid de stânga. Aici e paradoxul incredibil şi sursa nemulţumirii pesediştilor: cum să ne spuneţi voi nouă care ne sunt principiile noastre? Şi răspunsul ar veni: păi vă spunem pentru că habar n-aveţi cine sunteţi. 

Domnul Dragnea începe să simtă, oricât de tardiv, faptul ca principalul partid al ţării, susţinut şi de rezultatele de la ultimele alegeri, poate face mai mult. Acolo unde electoratul PSD nu reacţionează mai departe de urne, o altă masă, nu chiar de votanţi, atrage atenţia asupra luptei anticorupţie şi a mârlăniei pe care o pot genera acţiunile politice grăbite. Oferă un pour-vous, hai poate plachează mulţimea, retrage ordonanţele. Fiind jocul lui din 2015, nu vrea să traiască aceeaşi poveste cu „Puie Monta”. Ar fi teribil de jenant să cazi în propria stratagemă, câţiva ani mai târziu. 

Dar nu interesează pe nimeni din piaţă dacă Liviu Dragnea mai conduce PSD-ul mâine. Realist vorbind, pe nimeni! Pe cei de acolo îi interesează nişte principii vagi, dar corecte, înţelese printr-o mie de voci drept anticorupţie şi influenţa nefastă a liderilor partidelor politice asupra unor instituţiilor. Nu controlează un şef de partid politica unui guvern pe care nu-l conduce, nu cu această aroganţă publică. Nu interesează pe nimeni ce datorii are partidul faţă de dânsul, când e vorba de o ţară.

În esenţă, PSD nu e toată România. A fi şef la PSD nu înseamnă să te poţi juca cu soarta tuturor.

Mesajul de astăzi al domnului Dragnea, cu sorosistii si retragerea OUG-urilor, este pentru electoratul intern, pentru membri şi baştanii PSD, nicidecum pentru Piaţă. Este focus group-ul transmis pe calea undelor, ca test de retragere. 

Într-un castel al puterii care începe să se năruie, domnul Dragnea nu doreşte ca pesediştii care chiar îndeplinesc roluri în funcţii ale statului, chiar ale Guvernului, să înţeleagă ca instituţia primează, că partidul e doar un vehicul, într-o democraţie. 

Cine vrea să-l ajute să înţeleagă situaţia e poftit în Piaţă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite