Alina Mungiu-Pippidi: Vânatul mic şi vânatul mare. Sau de ce PNL nu trebuie să treacă peste momentul Atanasiu
România urbană şi educată vrea sfârşitul României nepotistice, de asta a plecat Băsescu pe uşa din dos şi e cam groaznic să auzi că tot asta stă să vină. Programul, singurul program de interes de la PNL nu e cel muncit de Cătălin Predoiu şi staff, ci cum evoluezi de la partidul şi statul de clan, nemodern la cel modern.
Încercând să calmeze spriritele într-o filială din Bistriţa, vicepreşedintele PNL Teodor Atanasiu a spus câteva adevăruri. Înregistrat şi demascat, nu se ştie de către cine, nu şi-a cerut cine ştie ce scuze. A spus omul că l-au scos din context. Cu ajutorul dvs, haideţi să reconstituim puţin contextul. Merită.
- De-a ce ne jucăm?
Avem doi parteneri de alianţă, care au luat hotărârea fuziunii pentru că unul tocmai luase plasă de la partenerul precedent, PSD (îi dăduseră pe primul ministru în schimbul unei promisiuni nerespectate de preşedinte), iar altul fusese semi-decimat de fostul lor şef, Traian Băsescu. Ei se aliază să joace jocul alegem împreună un preşedinte de la PNL, pe urmă un prim ministru de la PDL, şi fuzionăm. Ordinea e importantă. De fiecare dată când aceşti actori au jucat acest joc, ambii parteneri au trişat, dar mai ales cine a mutat primul. Băsescu de abia l-a pus pe Tăriceanu că a şi încercat să-l dea jos. Ponta nu şi-a ţinut cuvântul dat lui Crin Antonescu. Alegerile par deja câştigate, pe baza unor sondaje de doi bani şi a iluziei că popularitatea preşedintelui Johannis va aduce peste 40 la sută, şi în rest vedem cu ungurii. Ca atare, odată preşedintele ales, nevoia de a coopera pare mai mică – pe plan local alianţele sunt de la caz la caz. Ca atare, strategia câştigătoare pentru PNL, care e în poziţia de a muta, nu mai depinde de ce face PDL. Ei nu mai au nevoie de PDL, cum plastic şi clar spune dl Anastasiu. Dacă însă le-ar da prim-ministrul, aşa cum au promis, ar avea nevoie de ei, cum spune chiar el, la fel de expresiv, cine are primul ministru are totul (minus dosarele). Ca să încurajeze cooperarea la nivel local, Atanasiu promite că la nivel naţional fostul PNL nu se va ţine de promisiunea faţă de PDL, cum nici PSD nu se ţinuse faţă de ei. Jocul e deci necooperant, nu un tit for tat, adică îmi dai, îţi dau, ci o ţeapă ordinară. De câte ori poţi juca aşa un joc cu partenerul ţepuit? O singură dată. Dacă PNL face asta cu PDL, s-a cam terminat runda, că fiecare a jucat cu fiecare şi nimeni nu mai are de ce să se mai alieze cu nimeni, pentru că promisiunile nu se ţin. Nu există un număr nelimitat de parteneri. E sfîrşitul cooperării între partidele româneşti, fiecare ştie ce fac ceilalţi, dau ţeapă şi nu mai rămâne decât să ajungi la 45 la sută de unul singur şi să guvernezi cu UDMR. Asta se cheamă echilibru în teoria jocului, dar numai echilibru nu e.
- Cine ne mai crede?
E foarte greu însă să iei cu orice program peste treizeci la sută, pentru că nu există un număr nesfârşit de votanţi pe care să îl poţi ţepui la infinit. Dreapta nu a reuşit niciodată la legislative, deşi în sondaje ideologia de dreapta e peste cinzeci la sută. În turul doi votanţii de dreapta s-au unit contra lui Victor Ponta, dar şi pentru că produsul de dreapta era a one time off – german şi primar de succes şi mai ales necunoscut. La legislative nu s-a reuşit niciodată pentru că acolo votanţii care pot fi păcăliţi, că nu au mai jucat cu partidele astea şi nu ştiu că se ard nu sunt în cantităţi nelimitate. Există cei care au legături cu ele de un fel sau altul, electoratele clientelare – dar aceştia nu sunt 51 la sută şi nu au cum să fie, pur şi simplu nu există atâtea resurse. Nu poţi construi 51 la sută decât prin încredere, iar încrederea e un joc în care nu tragi ţepe. Ca în vechiul exemplu al lui Jean-Jacques, cerbul e prins doar de doi vânători care cooperează, dacă fiecare e ocupat doar cu profitul lui se vor alege doar cu un iepure, şi doi iepuri sunt infinit mai puţin decât un cerb.
Or, ştirile cele mari din partida de sinceritate de la Bistriţa sunt că votanţilor iarăşi li se dă ţeapă. Din fericire avem un om cinstit, un vechi liberal care explică pe această stenogramă. El zice aşa: ”Ştiţi cum suntem noi acum? Ca doi oameni care se iau şi tot timpul neamurile mele, neamurile tale, deci neamurile noastre. Cred că doar noi alimentăm diferenţa asta între noi. Trebuie să alegem pe care îi mai bun… şi candidat de primar indiferent că e fostul PD, poate să vină unul de la ţărănişti sau să ne gândim doar că trebuie să câştigăm. Şi toată tevatura asta acum… noi trebuie să ne gândim că în 2016 să ajungem la guvernare şi toţi ne gândim cum să ne aranjăm neamurile în 2016. Păi eu zic cum să alegem să câştigăm alegerile din 2016 şi apoi vedem noi cum ne-om aranja prietenii şi neamurile. Că dacă gândim aşa, eu ca un vechi liberal nu mai votez, nu mă mai duc la vot. Dacă eu de acum aflu că director acolo o să fie ăla pentru că e prieten cu viitorul preşedinte al PNL Bistriţa, director acolo o să fie soţia ăluia că ăla e prieten cu nu ştiu cine. Eu m-am săturat de chestiile astea pentru că de 25 de ani numai asta facem – ori noi ori PSD-ul cum ajungem la guvernare ne aranjăm neamurile. Nu contează că unul e mai bun decât altul – de ce a ajuns acolo director în deconcentrate? Aud că director nu ştiu unde e amanta lui Popescu. (râsete în sală)”. Or, la asta dl Atanasiu nu zice nimic. Nici ieri la şedinţa de mediere nu zice nimeni nimic despre asta. E clar că acest punct de vedere, că pentru a fi competitiv la alegeri şi a avea o guvernare performantă după aceea trebuie să ai altă abordare de cadre, e marginal în fostul PNL, ca şi în fostul PDL. Descrierea, pe care nu e român să nu o recunoască, e opusul societăţii pe bază de merit despre care scriu eu şi pe care a promis-o Klaus Johannis. Şi totuşi asta e ce riscăm să aducem, să nu minţim lumea degeaba, România nepotistică, ţara lui Dorel de dreapta după Dorel de stânga (termenii ideologici sunt aproximativi). Şi e şi normal. Un ţepar e ţepar cu oricine, cu partenerii de aproape şi cu cei de departe, adică cu votanţii. E superfluu să discuţi cu aceşti oameni despre ”convergenţă”, ”dezvoltare” şi ce fantezii am mai pus noi prin program pe la Klaus pe acolo. Acelea sunt cerbul, iar ei procedează ca dihorul care ia ce apucă din coteţul din vecini, doar nu o să iasă să alerge prin pădure după vânatul mare, necesită efort şi e periculos. Deşi decimaţi de DNA, deşi din pornire fără mari competenţe şi vai de capul lor, să nu ne facem nici iluzii şi nici griji, au ei destule neamuri să umple şi pe viitor toate posturile şi să îndestuleze pe toate clanurile lor cu vânat mic.
- Şi care e alternativa la PSD deci?
Cine citeşte sondaje sau vorbeşte cu oamenii pe aici, sau îi vorbesc oamenii (vin aproape fiecare weekend de la Berlin, şi cum sunt un om obişnuit cu o viaţă obişnuită, care merge la piaţă, la cimitir, mulţumeşte oamenilor pentru cum au votat şi se duce la demonstraţii, toată lumea vorbeşte cu mine). Zilnic mă abordează câţiva oameni necunoscuţi direct, pe lângă cine scrie României Curate. Ca atare, în afară de câţiva clienţi, să fie clar că România urbană şi educată vrea sfârşitul României nepotistice, de asta a plecat Băsescu pe uşa din dos şi e cam groaznic să auzi că tot asta stă să vină. Programul, singurul program de interes de la PNL nu e cel muncit de Cătălin Predoiu şi staff, ci cum evoluezi de la partidul şi statul de clan, nemodern la cel modern. Ăsta e unicul program de interes, dar nu pare de actualitate, Cu toate eforturile lui Predoiu, pe care eu le cred reale şi bine intenţionate, incidentul Atanasiu a mai arătat odată ce neserioasă e propunerea de guvernare a PNL. Viitorul prim-ministru trebuie să aibă autoritate reală, nu să fie în poziţia unui manager slab faţă de un consiliu de administraţie care îl poate demite în orice moment, ai cărui membri periodic îl sabotează şi îl trimit la presă tot pe el ca să spună că nu se simte jignit. Vor permite ăştia vreodată cuiva cu autoritate reală să ajungă în vreo poziţie de putere? Avem deja un prim-ministru care a fost numit să fie băiat de mingi al baronilor, mecanismul ne repugnă, vrem altceva. Şi votanţii simt şi nu se mobilizează: inepuizabilul domn Atanasiu ne-a anunţat deja că se va selecta un candidat contra lui Oprescu din el, Petrache şi Anca Boagiu. Mă mir că Oprescu mai e treaz după trei zile de şampanie, că a câştigat deja şi mandatul viitor.
- Leadership wanted
Aceste situaţii elementare explicate de mine aici trebuiau mediate de şeful statului, care are şi puterea, şi autoritatea să se pronunţe clar de partea meritului şi nu a neamurilor, de partea cooperării şi nu a ţepei, de partea cuvântului dat şi nu a ideii că partenerii sunt ca prezervativele de unică folosinţă. Domneşte la ora asta la PDL îndoiala şi teama că Johannis ar gândi altfel decât Atanasiu. Să nu uităm că şeful partidei care l-a adus în politică pe Johannis e Atanasiu, că deja sunt numiri făcute prin influenţa lui (cum ar fi prelungirea mandatului lui Bogdan Olteanu la BNR, Bogdan e băiat deştept, dar nu e economist). În plus, sunt probleme mari de comunicare la Cotroceni, sau nu reuşea PSD să profite aşa de mult din situaţia cu pădurile. Administraţia prezidenţială a greşit grav, întâi folosind o bucată din motivaţia firmei austriece în cererea de reexaminare, abia după o săptămână le-a venit idea să spună că e vina Consiliului Concurenţei (care altfel nu a fost implicat deloc în discuţia despre cvasimonopol), PNL a apărat în comisie acest punct de vedere până la sfârşit, ”preşedintele societăţii civile” nu a dat niciun telefon lui Agent Green să vadă dacă nu i-au rupt ăia oasele cum reieşea din film şi nici un telefon la Greenpeace, o organizaţie cât se poate de nepesedistă să întrebe de ce e lumea aşa supărată, presupunând că cei două sute de mii de oameni supăraţi de pe România Curată erau infiltraţi de PSD şi nu chiar susţinătorii săi din luna noiembrie. Cu asemenea comunicare s-a ajuns la ”Lasă drujba, că-ţi pierzi slujba” şi mii de comentarii negative pe celebrul Facebook unde lumea a ajuns la saturaţie de atâtea mărţişoare şi limbă de lemn, doar în ultima clipă estompate parţial de anunţul cu CSAT. Şi cât a trecut de la alegeri? Cinci luni?
În concluzie, nu suntem pe şine, jocul e tot ţeapa sau, dacă vreţi să-i spuneţi urzeala tronurilor, nu aveţi decât, vânatul mare nu e nici în plan, darămite să îi fi luat careva urma, subzistăm cu vânatul mic, cum ne e tradiţional şi deşi există resurse de putere, leadership deocamdată nu e. Deşi cererea există şi e una enormă.
Comentează acest text pe Romaniacurata.ro!
Se încarcă comentariile...
