E un paradox că un subiect care nu există – modificarea unui document practic nemodificabil, Constituţia (2/3 din parlament, majoritate la referendum) pentru a evita un fenomen viitor care oricum nu avea nici o şansă, căsătoria homosexuală – face agenda la parlamentari, la media, şi mai nou la micul USR şi aşa handicapat de atîtea altele. Comparaţia e însă de folos pentru a înţelege avantajul partidelor de tip FSN în România faţă de orice alternative. De ce uniunea din jurul Coaliţiei pentru Familie (CPF de aici înainte) pare perfectă (nimeni nu defectează), iar în toate celelalte formaţiuni, mai ales de centru dreapta, asta e o sursă de mare discordie? Cum ţine Coaliţia pentru familie mobilizaţi trei milioane de oameni, iar USR nu reuşeşte nici 300 să adune într-o cameră fără să fie scindări? La rînd.

Ipoteza numărul 1 este că CPF nu este o asociaţie reală, ci, exact ca marile asociaţii comuniste, o masă de oameni care se alătură din conformism, fără înţelegere, entuziasm sau aderenţă reală. Nimeni nu se adună şi nu dezbate nimic acolo. Mulţi din membri poate nici nu ştiu prea bine ce se întîmplă, cum nu au ştiut nici cînd au dat cu subsemnatul cît e de aiurea ce au semnat, au făcut ce au crezut ei că se cuvine, s-au conformat normelor şi s-au luat după cei din jurul lor. Cert prea atenţi şi prea critici nu sunt, altfel băgau de seamă că textele motivaţionale ale CPF nu sunt deloc corecte. De exemplu, în documentele lor pentru avort a fost avansată cifra uluitoare de 22 milioane de avorturi. Un adevărat popor fantomă, poporul sacrificat care trăieşte lîngă noi. E vina politicilor actuale, în orice caz de după 1989, zice CPF, deci numai să le schimbăm ca să oprim producţia de strigoi. Vezi însă că cele 22 de milioane sunt calculate din anul 1958, pe la jumătatea regimului Gheorghiu Dej, şi include şi anii Ceauşescu de dinainte de 1989, şi anii Iliescu de după, ani în care politicile faţă de avort au fost cît se poate de diferite, deci ce să schimbăm? Pe care, mai exact? Şi de ce anul 1958? Ca să aniversăm delimitarea faţă de regimul stalinist? Ce s-a întîmplat în 1958? Mao Zedong, liderul Republicii Populare Chineze a decretat ca toate vrăbiile să fie omorîte pe motiv că mănâncă foarte multe cereale în anul 1958, poate asta aniversăm? Nu cumva pentru ca dacă se număra din 1957, sau 1959, la fel de arbitrar, nu mai ieşeau 22 de milioane? Staţi liniştiti: oricum nu aţi cuprins avorturile ilegale, neraportate, care sunt cel puţin cu sutele de mii, iar cifra era rostogolită de cîţiva ani, deci oricum nu mai sunt 22 de milioane. Cel mai distractiv e că e comparată cu alte ţări, deşi nimeni nu numără avorturile prin raport cu populaţia totală. Iar dacă te uiţi la ce s-a întîmplat după 1990, cînd eu am remarcat în Revista 22 catastrofa avorturilor septice, rurale, care continuau masiv pentru că populaţia de la ţară nu aflase că avortul s-a liberalizat şi se poate face în condiţii aseptice, vezi că avorturile legale au coborît an după an, o coborîre spectaculoasă, pe măsură ce populaţia s-a educat, alte mijloace contraceptive au fost popularizate sau au devenit accesibile, un mare succes pentru cine lucrează în domeniu, organe sanitare sau ONG-uri, îmi ridic pălăria în faţa lor. Fenomenul a fost controlat, şi dacă nu a fost eliminat este pentru că trăim în ţara cea mai săracă din UE, cu cel mai mare procent de populaţie rurală, cu un număr insuficient de medici la mia de locuitori în zonele defavorizate, unde în ultimii douăzeci de ani s-a întors masiv analfabetismul, funcţional sau altfel. Avem şi cea mai mare rată de copii abandonaţi, dar nu auzim mare lucru despre ei, şi cea mai mare mortalitate infantilă, şi la asta suntem locul întîi din Europa, dar nu am văzut să se facă vreo coaliţie, numai străinii se mobilizează pentru orfanii noştri. De aici reiese implicit şi programul real pentru rezolvarea acestor probleme, un program de dezvoltare, evident, doctori, educaţie, ajutor pentru mame sărace şi cupluri rurale, dispensare bune, etc.

O manipulare, deci, şi una grosolană. Se întîmplă că mă pricep la acest subiect deoarece în anul 1989 am făcut un vast documentar despre cum interdicţia avortului sub Ceauşescu a dus la creşterea avorturilor septice şi explozia ciferelor de mortalitate infantilă, maternă şi abandon de copii, care atunci au scăpat de sub control. Revista care a încercat să publice documentarul, Opinia studenţească, a fost interzisă şi nu a mai apărut până după Revoluţie. Ţin la subiect, pentru că am făcut gărzi în urgenţă şi am văzut femei tinere murind din cauza avorturilor septice- conform legii, trebuie chemată întîi procuratura care să le interogheze, iar noi să ne uităm la ele cum fac septicemie pînă mărturisesc. Spre deosebire de mine şi colegii mei, care ne riscam viitorul călcînd legea şi încercînd să şi raportăm despre aberaţiile aduse de ipocrizie în politica publică, milioanele de oameni care azi semnează cine ştie ce făceau. Ba chiar îşi duceau nevestele la felceri ca ăla din filmul lui frate-meu 4,3,2, premiat pentru a fi raportat ceea ce era realitate cotidiană în 1989.

Dacă aşa stau lucrurile cu veridicitatea şi informaţia CPF, nu prea cred că stau mai bine nici cu homosexualii. Lucrurile sunt evidente, dar iată că nici cei trei mii din USR, care sigur dezbat mai mult, măcar pe grupuri de email, dar nu e sigur că ştiu mult mai mult, nu au băgat de seamă cît e de trucată realitatea şi la falsa dezbatere cu Constituţia. Fiind profesor de ştiinţe politice, îmi permit să vă informez că familia nu are de că să fie reglementată prin Constituţie, care e un contract între cetăţeni, pe de o parte, şi stat, pe de alta. În Constituţia americană, modelul pentru lumea întreagă, nu existau nici un fel de articole despre familie, că nu avea de ce o Constituţie să reglementeze aşa ceva. Constituţia stabilea doar că statul nu se amestecă în libertatea oamenilor de a practica vreo religie (şi a se căsători cum doresc în cadrul ei), şi e perfect neutru faţă de toate religiile existente. Un amendament adăugat în 1868 oferea protecţie cetăţenilor prin procesul judicios (due process), protejînd viaţa, libertatea şi proprietatea, amendament citat adesea în judecăţi privitoare la dreptul familiilor. De asta în ţara libertăţii maxime poţi să-ţi educi copilul acasă, etc.

Constituţia noastră însă a copiat din cea comunistă, cu mici variaţii, trei articole despre familie perfect inutile. Unul (1) stabileşte că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor (odată ce ai stabilit că toţi cetăţenii sunt egali, ceea ce ai făcut în altă parte, restul e redundant), că (2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege (atunci ce mai caută aici), … Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă (comunism, ce spuneam, şi proastă semantică, eşuează în a face o distincţie între cele două, trebuia lăsată legii familiei), plus amendamentul că (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie. Iarăşi comunism, statul se bagă peste oameni, şi reglementează că dacă vreau să îmi las averea unei fundaţii nu pot, trebuie să o dau egal familiei, asta de fapt e neconstituţional, că proprietatea mea e garantată şi îmi ştirbeşti dreptul de proprietate dacă nu o pot lăsa cui vreau, etc.

Propunerea de bun simţ pe care mă aşteptam să o aud este că statul trebuie scos din ecuaţie, sigur că noi copiem modelul napoleonic, nu pe cel anglo-saxon, dar să ne războim pe Constituţia comunistă nu are sens. Contra propunerea mea este să se scoată integral din Constituţie articolele despre familie, să se separe în legea familiei clar căsătoria civilă (la care trebuie să aibă dreptul toată lumea, straight sau gay, perechi cu copii sau perechi fără), cea religioasă să fie liberalizată (nu au decît unii să se unească în faţa bisericii doar, dacă nu au pretenţii de proprietate, iar fiecare biserică hotărăşte ea pe cine căsătoreşte şi pe cine nu, unele vor căsători gay-ii, altele, cele mai multe, nu, dar e treaba lor). Şi cu asta, fără nici o discriminare a cuiva, am încheiat socoteala şi am mai crescut calitatea Constituţiei (cu cît mai scurtă şi aplicabilă, cu atît mai bună).

De ce asociaţia mai mică, şi teoretic formată din oameni mai individualişti şi mai informaţi în USR nu e ajuns ea să declanşeze dezbaterea de mai sus, şi de fapt nici o dezbatere mai de Doamne ajută, ajungînd la scindare?

Un motiv e, desigur, lipsa de informare, pe asta şi pe mai toate. Cînd a fost ultimul text citit sau ultima conferinţă profesionistă organizată la partid despre Constituţia americană, drepturile LGBT, libertatea religioasă şi ce e de fapt căsătoria? Libertatea nu e de mare folos dacă oameni la fel de neinformaţi tot dezbat între ei. Chiar şi aşa, poate că informaţiile noi nu deschid perspective noi pentru toată lumea, oamenii au prejudecăţi, etc. Sigur însă atîta vreme cît dezbaţi nu ai de ce să te cerţi, că înveţi. USR merge mai departe dacă învaţă. Altfel nu.

Dar mai e ceva. Coaliţia pentru familie nu există: nu are liste interne de email şi nimeni nu le poate hack-ui comunicaţiile. Asta îi ajută să stea solidari, de fapt au delegat odată pentru totdeauna reprezentarea. La USR nu au delegat-o, şi zilnic sunt lupte pe ea.

Şi măcar dacă luptele astea ar fi pe valori.

Dacă sunteţi iubitori de Tolkien, ca şi mine, vă amintiţi cînd Gandalf se preface că vorbeşte cu vocile fiecăruia dintre trolli (Bill, Tom, etc), ca să îi facă să se contrazică între ei şi să se încurce. Acesta e proiectul securist în USR, cel mai infiltrat partid, pentru că s-au temut de el, şi asta a fost doar un pretext pentru acapararea sa completă. De asta o mulţime de canale au insuflat din vreme manifestanţilor pe tema cianurii teama de lideri, ca să nu aibă nimeni curaj să îşi asume vocea Pieţei, Nicuşor Dan s-a ascuns în mulţime în spate iar Claudiu Crăciun a fost discreditat constant de trolli, deşi îl scoteau mereu în faţă cînd era vorba să vorbească cu jandarmii. Să ne înţelegem: nu e nevoie de mult ca românul să se arate invidios, suspicios că altul vrea să îi fure ceea ce el nu are şi nici nu ar putea căpăta fără acel altul, şi asta e moartea oricărui leadership. Nicuşor Dan a fost lăsat în faţă eventual că părea evident că e slab şi anticharismatic şi poate fi oricînd dat jos (iată că au reuşit). Au fost destul cîţiva din ăştia, că restul au făcut de la sine, ceilalţi români sunt iadul, nu e nevoie de draci. Pentru controlul releului Uniţi, salvăm de cca 50 000 de persoane, s-au purtat enorme bătălii nocturne, aparent între antifracturişti, macoveişti şi puri anticianurişti, în realitate însă taberele erau la greu infiltrate. Urmarea a fost că nu s-a ridicat nici un lider, iar influenţa canalului s-a stins. Între timp serviciile investeau frenetic în Facebook ca să furnizeze următorul site de mobilizare chiar ei. USB era mic, dar deja infiltrat- dovadă strategul Kivu- dar fiind aşa de mic îl aveam toţi sub ochi, deci nu putea nimeni face cu el ce voia. În schimb ca să se ajungă la USR a trebuit sprijin de presă şi logistic, şi acolo au venit şi infiltraţii, mai serios- cum ar veni, cărînd ajutoare, dar cu preţul să fie luaţi la bord. Nu mai menţionez extraordinara coincidenţă că din miile de manifestanţi spontani de la Colectiv vreo doi au ajuns miraculos pe lista de societate civilă oficial invitată la Cotroceni si aceia sunt azi deputaţi USR.

Şi astfel dezbaterea, mult mai autentică, din USR, degeaba există faţă de cea din CPF, care nu există deloc. Fie lipsa de informare, fie curajul de a discuta pentru a deconstrui ce păreau să fie valori opuse, dar nu erau neapărat, fie infiltraţii care vorbesc cu vocea trollilor cu scopul de a încăiera pe unii cu alţii anulează valoarea unei asocieri de calitate mai bună, şi se ajunge la răsăritul soarelui, cînd totul împietreşte.

CPF merge mai departe, că nu a avut cine s-o oprească, argumentele articulate de mine mai sus nu s-au auzit în dezbatere deloc, politicienii, inclusiv userişti nu au spus niciodată nimic cu sens sau memorabil. Iar USR nu mai merge nicăieri, decît unde vor trolii, şi cît nu va scăpa de trolli, nici nu o să mai găsească vreo cărare spre viitor.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată