Subiectul e important, aşa de important încît o să rog pe toată lumea să ignore cine sunt cei doi, să lăsăm de unde vin, ce trust le plăteşte salariul şi ce conexiuni bănuite de unii au fiecare cu ce servicii. Argumentele lor sunt serioase, să presupunem integral buna lor credinţă, că au dat dovezi destule în trecut, şi să discutăm ca la clasa de democraţie ce e în regulă şi ce nu e în regulă cu cazul amintit şi alte lucruri care se petrec în aceste zile. Cel puţin două investigaţii DNA, cea de la DIPI, ridiculizată de Ion Cristoiu după ce a citit rechizitoriul, şi povestea iubirii pe bani dintre Victor Ponta şi Sebi Ghiţă de la DNA Ploieşti rezumată într-un comunicat, sunt controversate pe bună dreptate.

În comunicatul despre Ghiţă care e pus pe liste pentru că donează bani fundaţiei lui Bogdan Teodorescu şi alte oficine de partid, DNA spune că „Acest mecanism fraudulos este de natură a aduce grave prejudicii democraţiei, care presupune ab initio ca persoanele care acced în funcţii de demnitate publică să fie alese de către popor potrivit principiului reprezentativităţii pe criterii de competenţă profesională si probitate“. Cătălin Tolontan critică acest amestec al DNA în afacerile democraţiei. Eu nu cred că în principiu asta e rău. Există un caz celebru în New South Wales (Australia) în secolul trecut când agenţia anticorupţie de acolo a pornit o acţiune contra unei legi decise în Parlament considerînd-o cheltuială clientelară. Politicienii au protestat îndignaţi că, dacă nu mai e la discreţia lor, a celor aleşi, să cheltuiască banii cum vor pentru a fi realeşi, este o radicală schimbare a înţelegerii politicii. Şi aşa a fost – politica s-a schimbat fundamental şi Australia a devenit una dintre cele mai curate şi înţelept guvernate ţări din lume. Procurorii pot ajunge la concluzia că acest tîrg – favoruri contra locuri pe listă – e o sursă de corupţie şi pot deveni mai severi cu aceste comportamente.

Dar în limita legii. Dacă acesta este un caz de corupţie electorală, de ce nu e încadrat la corupţie electorală, ci la: „folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi complicitate la infracţiunea de spălare de bani“ (Ponta ), şi „săvârşirea infracţiunii de spălare de bani“ (Ghiţă). Nu e clar care sunt bunurile necuvenite (evenimentul cu Blair a fost public, şi eu am fost invitată, nu m-am dus, nu era în campanie, nu a fost vreun folos direct pentru nimeni), şi de ce, dacă Ponta şi-a vîndut influenţa, Ghiţă nu a cumpărat-o (nu e acuzat decît de spălare de bani). Blair însuşi, obiectul acestui transfer de credibilitate, a fost între timp demascat că a recompensat sponsorii partidului cu locuri în Camera Lorzilor, fără să se fi reuşit condamnarea cuiva. Nu e clar nici unde e spălarea de bani. M-aş bucura dacă banii proveneau din vreun contract public corupt, atunci e mai clar, dar, deşi eu sunt cea care a anunţat onor guvernul Cioloş prin aprilie că Ghiţă are n fonduri europene în curs la care i se plătesc tranşele şi azi, fără mari urmări, pentru că e greu să dovedeşti că acele contracte au fost căpătate corupt, am oarecari temeri şi la acest punct. În principiu, e rău ca firme asociate serviciilor să treacă bani la partide, dar pe legile actuale nu e clar că asta e ilegal. În sfîrşit, sprijinul financiar al unui partid nu e ilegal, iar al unei fundaţii şi mai puţin. Agenţia Hotnews ne spunea, chiar zilele astea, că Vasile Blaga, preşedintele PNL, anunţă obligaţia candidaţilor PNL de a susţine financiar partidul, şi DNA nu se autosesizează să prevină ceea ce înţeleg că e considerată corupţie electorală (vezi aici).

Justiţia bună e universală. Nu doar că articolele de lege pe baza căreia se acţionează în cazul Ghiţă-Ponta nu sunt clare, dar nu e clar de ce aşa de pe faţă sunt două măsuri, una la PSD, alta la PNL, una la cine e la putere, alta la cine nu mai e, ca Ponta şi Oprea. La fel cum e absurd să dai de pămînt cu cheltuielile discreţionare ale spionilor de la DIPI, care se dovedesc a fi fost protocol sau o maşină ceva mai scumpă pentru Oprea, lăsînd pe cei de la SRI sau SIE să zburde în voie. De ce e mai imorală maşina scumpă a lui Oprea, în fond rămasă la Minister, decît noul avion prezidenţial, care nu poate servi, judecînd după experinţa trecutului, decît la cumpărarea presei luată în deplasări de şefii de stat şi guvern, cum făceau Năstase şi Udrea, la sume discountate? Ăsta nu e folos necuvenit şi cheltuială care ar trebui atacată de DNA ? Va fi, cînd vor veni alţii la putere, vă asigur.

Publicul din România e de partea anticorupţiei şi susţine DNA. Dar acest dezmăţ al luptei dintre grupuri de interese camuflate prin servicii pe care îl vedem nu e bun pentru democraţie, nu trimite semnalele juste de imparţialitate, proporţionalitate (în rechizitoriul DIPI e o coroană funerară imputată, pe lîngă maşină) şi lipsă de arbitrar în aplicarea legii. Pînă la nişte propuneri serioase de reformă a serviciilor, aş vrea să îndemn la mai multă reţinere în a acţiona a organelor legii, şi la mai multă reţinere în a aplauda sau huidui a publicului. Sunteţi siguri că înţelegeţi ce vedeţi? Cei care manevraţi zilele astea, sunteţi siguri că nu veţi ajunge chiar voi sub valul pe care îl provocaţi? Că, în afară de principiile enunţate mai sus, nu există altă apărare şi ca mîine parcă văd că trebuie să vă iau partea, aşa cum azi trebuie să o fac pentru Oprea, pe care l-am denunţat acum un an, şi Ghiţă, despre care am aflat în SUA că ar fi spus că sunt Fetullah Gulen al României că am dat de pămînt cu proiectul lui de partid (vezi aici).

Ce să mai vorbim…

Puteţi comenta acest text pe România Curată