Alina Mungiu-Pippidi: De ce ţinem alegeri?

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi este preşedinta Societăţii Academice din România (SAR)
Alina Mungiu-Pippidi este preşedinta Societăţii Academice din România (SAR)

Ciudată ţară România asta, în care pînă şi tehnocraţii apolitici îşi fac campanie electorală, pe lîngă grosul politicienilor, care nu fac oricum niciodată nimic altceva.

Dar spre deosebire de o ţară normală, spre exemplu Germania, unde tocmai s-au ţinut locale în care lumea a votat partidele pentru programe, bune sau rele, şi ne-am ales pentru prima dată la Berlin şi cu nişte populişti, deocamdată doar cu puţin peste 10 la sută, care sunt contra UE şi vor să ne interzică dubla cetăţenie, de ce se ţin alegeri în România nu e clar. Rezultatele sunt predeterminate, din motivele următoare:

Traseismul de şcoală veche

Principalele partide au schimbat de atîtea ori oamenii între ele încît la nivel local devine un mister cine e cine. PSD, care contează pe mai multe locuri, s-a umflat cu traseiştii de la PP-DD, PDL şi UNPR de dă pe afară. ALDE iarăşi reciclează pe alde Vosganian şi PMP a mîncat UNPR cu oase cu tot. Au trecut 25 de ani şi văd deja o grămadă de progenituri de la primele generaţii de politicieni din 1990, sau ultimele de comunişti pe faţă de dinainte de 1990 pe listele de partid. Oameni care să fi fost constant la un singur partid sunt în minoritate. Ca atare, indiferent ce spune cineva că va face sau nu va face această masă informă nu prezintă nici o garanţie. Mi-a fost semnalat un nou campion local al traseismului politic, unul Ionel Agrigoroaei, ales pe listele PP-DD in 2012, care ar fi schimbat deja cinci partide in acest mandat. Pînă la noi liste negre, e limpede că nu există suficientă dezaprobare locală pentru asemenea creaturi, sau nu ar îndrăzni să se mai prezinte. De la şefii de filiale care îi recrutează la activul de partid şi la presa locală, o enormă complicitate domneşte cu scopul de a oferi alegătorilor aceeaşi poşircă reîncălzită fără nici o formă sau culoare politică.

De veghe în lanul cu partide

Grupurile de interese cu picioruşe prin diferite servicii secrete, care au plasat surprinzător de mulţi oameni în guvernul onestului prim-ministru Cioloş, ca gatekeepers (definiţia termenului, care există, se pare, şi în Ucraina, Rusia şi Republica Moldova, sub numele de smotriaşki este de veghetor asupra intereselor unui grup strategic, pus acolo ca să controleze pe ministru, cînd acesta se întîmplă să nu fi fost numit chiar de grupul respectiv, să nu încurce treburile cu adevărat serioase care merg pe acolo), se pregătesc să şi-i pună şi pe liste, că ar fi păcat după o guvernare tehnocrată bine intenţionată, dar foarte slabă, să scadă afacerile din cauza lăcomiei de partid. Ca să fiu şi mai clară, dl. Truică era un gatekeeper, dacă îi citiţi dosarul, dar nu toţi sunt aşa celebri, tehnocraţii au fost şi ei încălecaţi cu consilieri, şefi de cabinet şi secretari de stat ale căror loialităţi nu erau de partea şefilor lor. Vezi pe dl Biriş, care, cînd a plecat, a încercat să o tragă jos şi pe şefa lui, ministresa, că doar nu pentru ea lucrase şi nu avea de ce să îi fie loial.

Sectoarele cheie precum transporturi, energie sau construcţii, ce să mai spun de fondurile de tot felul, nu ajung aproape niciodată la neaveniţi, oricît încercăm noi să le scoatem de sub obroc, şi aşa se face că în august unicul proiect european contractat de Ministerul Fondurilor era către SRI, celebrul SIL de 25 de milioane, bani daţi pe urma altor bani din anii precedenţi ca să se poată stoca toată informaţia de fapt neautorizată pe megaservere ale unor companii obscure mari cîştigătoare de fonduri publice şi eventual să o şi analizeze careva. Pînă nu a fost pus pe ţeavă proiectul ăsta nu s-a putut remania guvernul. Proba finală o vor da alegerile, adică acei oameni în care partea antreprenorială a servicilor a investit vor fi plasaţi pe liste indiferent ce zice Cioloş, care deja a înghiţit de nu ştiu cum le mai poate duce, indiferent de ce va zice oricine.

Ideal, nu la un partid, că nu se ştie care iese, ci la 2-3 de ambele părţi, ca să fim siguri că avem totul. S-au făcut planuri chiar micul USR să fie capacitat cu băieţi din ăştia, din prima, că 30 la sută a speriat lumea şi e cazul să se intervină rapid, ce atîta spontaneitate. Şi tinerimea entuziastă, dar naivă prea peste poate, a făcut o regulă cum că la USR nu pot candida cei care au fost susţinuţi vreodată pentru o funcţie de vreun partid (deci Mircea Miclea, care a plecat prin demisie de onoare, sau Monica Macovei în 2007, ignorînd ce a mai făcut de atunci, nu ar putea candida pentru USR), dar la asta nu s-au gîndit, aşa că se califică în schimb oricine cu ochi albaştri care a fost pe afară fără să fie clar ce făcea acolo, a ocupat la rînd 2-3 poziţii strategice în guvernul Cioloş pe zone diferite de competenţă, dar fără a avea nici una şi acuma calcă pe cuvîntul premierului şi îşi caută energic loc pe vreo listă de partid. Ăsta e planul, şi ăsta e limanul, că deja au avortat ce mai era în rest, Noua Republică sau M10, şi au creat noi fantoşe, PRU şi Alianţa Noastră, deci viitorul USR a mai rămas de deturnat.

Programe inexistente şi candidaţi obscuri

Fără să mă deranjez, că venisem în Germania de o săptămînă, eu am putut vota informat la Berlin, că ştiam de un car de ani cine candidează ca primar, tot aşa cum şi la alegerile generale de la anul ştiu care sunt premierii partidelor în competiţie, sau principalii miniştri. Nu prea le aveam cu programele, dar prima zi cînd m-am dus la supermarketul de după colţ, activul de partid m-a umplut cu toate programele posibile, că erau toţi în prag, minus populiştii, unele capsate şi cu poze şi toate cu bullet points, fără gargară. Nu am însă nici o idee, deşi de cincisprezece ani conduc în România coaliţia informală pentru profesionalizarea partidelor politice, am ţinut la şcoli de vară, cursuri postuniversitare şi am scris programe de am ameţit, ce anume vor partidele româneşti.

Liberalii m-au pierdut de tot cu ce au făcut în Parlament în ultimul an cu proiectele lor populiste de schimbat contracte retrospectiv sau filtrat produsele la supermarket, la PSD noroc cu dna Andronescu cu programul ei de protejat impostura că mai aud de ce le e lor drag în viaţă, ALDE ultima oară cînd am auzit de ei boceau după locurile prin consiliile de administraţie pierdute, şi tot aşa. Dacă mîine fac un partid cu cine a fost la raportul anual SAR la Delegaţia UE anul acesta, sau anul trecut, mai uşor ştie lumea ce idei avem decît dacă iau orice partid actual, care e inferior ca formulare de politici publice unei adunări din asta ad-hoc, ce să mai spun de un think-tank. Consiliul Investitorilor Străini ne-a făcut, ca atare, proiectul de viitor de ţară, şi nu are rost să îi demascăm că îşi urmăresc interesul, sigur că o fac, dar au măcar capacitatea să urmărească ceva. Proiectul preşedintelui nu a zburat nici o vară, şi mai puţin idioţeniile plasate de servicii cum că sprijinim toţi noua armată europeană care va rezolva nu se ştie ce (în afară de a provoca o partidă de rîs a lui Putin cînd vede de ce ne ţinem) partidele ştiu ele mai bine decît să îşi formuleze puncte de vedere în probleme din astea periculoase, cine ştie, poate nu e punctul autorizat de vedere. Ştiu ei băieţi din ăştia care au făcut şi master la SRI, doar-doar or intra şi ei în sfera de patronaj a cui trebuie, că nebun să fii să ai vreo părere proprie în politica românească, şi de-a dreptul tîmpit să ai vreun program.

Electoratul ştie şi el, dar nu face ce trebuie, adică să ceară mai energic oameni buni şi idei clare despre ce fac partidele, adică:

  • Primele o sută de zile la guvernare, punct cu punct.
  • Planul în linii mari al bugetului pe la anul şi pe viitorii cinci ani, că ne mutăm în filosofia multianuală (sau măcar încercăm)
  • Lista membrilor cabinetului, cu poza, biografie şi ce îşi propun acum, nu după alegeri, cine nu are un cabinet întreg, măcar ce are, de exemplu verzii să ne spună pe cine ar pune ei ministrul Mediului şi director la Romsilva.

În loc de asta, apatie, resemnare, nu ne ducem la vot că nu avem de ce şi cu cine, şi o chestie nouă, democraţia delegativă, nu se poate adică să rămînă tot Dacian şi să ne scape de partide şi alegeri? Dacă aţi ajuns pînă aici, v-aţi prins de ce nu se poate, dar pentru orice eventualitate vă mai explic o dată, Dacian nu are nici o bază de putere şi de asta nu a avut şi nu are control decît parţial pe guvernul lui, un prim-ministru trebuie să fie şeful unui partid ca să aibă cu adevărat mandat şi să încerce să scape de controlorii ăştia pe care îi dai afară pe o uşă şi intră pe alta, deocamdată vezi cît poate guvernul Cioloş în faptul că de la Otopeni coada de taxi a ajuns la Gara de Nord şi cine ştie unde mai ajunge… Dacian a oferit, însă, un model de comportament nou, şi asta e mare lucru, măcar să se măsoare ăştia cu el, dar nu mai căutaţi alte căi decît partidul şi programul, că încă nu s-au inventat, cereţi mai mult de la partide şi programe, că altfel degeaba se ţin alegeri.

Post Scriptum. SAR şi Fundaţia Friederich Ebert vor organiza dezbateri pe teme de educaţie, sănătate şi reforma serviciilor secrete, ca şi un tabel final comparativ cu oferta partidelor politice în aceste alegeri.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite