Am avut momente, în 1989 şi după, când securiştii au încuiat uşa camerei din Petroşani în care încercau să mă intimideze, sau când Iliescu, aflat la dreapta mea, a îndemnat o mulţime de ciraci de ai lui să strige Moarte studenţilor!, sau când minerii au înconjurat carul de filmare şi a trebuit să fac promisiuni la telefon liderului lor ca să scape oamenii mei nevătămaţi, sau când un securist afiliat unui partid lipea zilnic pe uşa casei mele blesteme elaborate sau dădea telefoane de ameninţare. Alegerile şi din 1990, şi din 2014 au lăsat urme fizice pe maşina mea, şi am pierdut şirul şefilor de servicii secrete, miniştri de Interne şi de Justiţie care au pornit anchete sau procese contra mea şi a alor mei, pe care din fericire le-au pierdut (Talpeş, Stănoiu, Pascu, Chiuariu sunt doar câteva nume…). Dar cum am prieteni în Coreea de Sud, rude în Argentina şi studenţi din Pakistan, am avut întotdeauna justa proporţie a preţului plătit de noi pentru democraţie, şi mi-am spus că merită să trecem prin ce trecem, că alţii au plătit mult mai scump.

E prima oară în acest an când încep să cred că nu prea mai merită. Efluviile provocate de lupta anticorupţie, ca şi mica societate civilă spontană construită pe tema exploatărilor cu cianură au pus de gânduri establishmentul nostru securistic, care pare reşapat, coalizat şi cu nişte obiective care subminează pe faţă democraţia.

Miza numărul 1 este de a compromite integral anticorupţia judiciară. Eu nu credeam oricum că pe calea ei vom reduce noi corupţia – e semnificativ că România conduce la OLAF şi la anchete pe fraude europene deschise, şi la fraude europene consemnate, şi e codaşă numai la capitolul rezolvarea administrativă, şi nu penală, a fraudelor. Anticorupţia nu poate merge bine când toată lumea e lăsată să fure prin inexistenţa controalelor şi reguli goale de conţinut şi neimparţiale, ca după aia să arestăm doar pe alese, mai ales în ani electorali. Felicit pe judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care a invalidat probele procedural greşit obţinute contra Olguţei Vasilescu şi vă atrag atenţia că scopul nostru este statul de drept, nu câştigarea alegerilor. DNA şi alegerile trebuie să aibă cât mai puţină legătură, oricât s-ar supăra pe mine d-nul Ghinea, promotorul sloganului „Votez DNA” la alegeri care i-au salvat pe Băsescu şi PDL, ca şi jaful patronat de ei, încă vreo câţiva ani. Aşa limitat cum e potenţialul anticorupţiei judiciare, el a avut marele merit că a lichidat sentimentul impunităţii, şi nu vrem să vedem mai multe dosare bidon, ca ăsta al Olguţei, că pot compromite DNA. Şi deja se cam adună, deşi, slavă Domnului, sunt şi cazuri super serioase, la care ai ce face, nu trebuie nici să pierzi vremea cu Blair. M-am emailat cu nişte judecători zilele astea şi nimeni nu pare să creadă că Oprea l-a omorât pe Bogdan Gigină şi deci condamnarea lui e extrem de improbabilă. Da, ocupaţi-vă de Ghiţă, dar cu ceva beton, please.

Miza numărul 2 este de a influenţa agenda alegerilor astfel încât să nu vorbim deloc despre care e veritabila ofertă electorală şi să o ţinem tot într-un circ existenţial cu pseudo-subiecte, gen arestarea lui Oprea (e impresionat ce mulţi v-aţi adunat contra lui Oprea, cum nimeni din organizatorii cunoscuţi de demonstraţii nu au organizat-o pe asta din Bucureşti, deşi au făcut-o pe cea, mult mai mică, când l-am dat jos pe Oprea acum zece luni, cum gazetele s-au coordonat să dea titluri cu „Ucigaşii şi morţii noştri”, punând la plural şi pe plagiatorul decăzut din funcţii, şi pe victima accidentului, cum site-uri care nu au suflat o vorbă despre demonstraţii sau le-au calificat drept hipstereşti le-au scos de data asta în faţă, etc. Am să vă transmit două lucruri. Unu, că mai ieşiţi vreodată din casă un an după, riscaţi să găsiţi un cu totul alt context, ce să mai vorbim ca dacă ieşea altfel acum un an puteam avea oameni arestaţi şi cu probleme până v-aţi urnit voi (clujenii fac excepţie). Doi, o să vă rog să îmi trimiteţi scanat la contact@romanicurata.ro dacă jandarmeria a dat amenzi tura asta. Mă încearcă presimţirea că manifestaţia asta s-ar putea să fi fost în mod ocult permisă, dar dacă aţi luat amendă ca de obicei, aştept scanul şi o să v-o plătesc eu după contestaţie, cum am mai făcut. Şi în altă ordine de idei, mai cu decenţă, că acuşi produc texte de acum cinci-şase ani, când regimul Băsescu stătea pe umerii lui Oprea şi eram trei oameni care protestam că îşi face partid din armată, iar Gabi Liiceanu, care e folosit acuma din greu, nu vedea vreo problemă, că, vorba aceea, fără Oprea nu era o majoritate ICR. Fără atâta violenţă, şi omor, şi criminali, daţi-vă seama că e o conspiraţie contra lucidităţii voastre, păstraţi-vă calmul şi focusul, avem alegeri, acuma e momentul să puneţi presiune pe partide să obţineţi de la ele ceva, nu întâi le votăm şi pe urmă vedem noi ce facem. Eu o să mă ocup numai de programe pe viitor, şi am început cu dna Andronescu, dar în corul ăsta isteric cam greu. Şi mai grav decât borşul Oprea reîncălzit e povestea cu Rusia, unde se vede că noua generaţie de securişti are toată doctorate copiate şi creier ioc. Ok, ruşii au fost neinspiraţi să doneze ceva (de ce? Nu a fost cutremur sau o ocazie veritabilă când e musai), dar au lipit un mic material cum că am fost veşnic prieteni. Eu, care am strămoşi executaţi de ei pentru loialitate faţă de statul român, başca împrăştiaţi din Siberia, văd în asta o încercare propagandistică grosieră de detensiona atmosfera dintre noi. Se putea face o ironie la adresa lor, dar să iasă un fost ministru, Marius Bostan, unul din naşii programului SIL al SRI să demonstreze pe trotuar şi să spună că ruşii au scuipat pe Brâncuşi e o provocare semioficială. Aşa credeţi voi că se răspunde la propaganda rusească, cu o provocare organizată de servicii, aripa free lancer? Poate nu aţi auzit la summitul NATO când v-au zis americanii să nu-i mai provocaţi pe ruşi?

Miza numărul 3 e compromiterea societăţii civile, atâta puţină câtă e, şi la asta trebuie să felicit pe securiştii de toate persuasiunile şi ideologiile cum şi-au dat mâna. A fost summit pentru refugiaţi la ONU şi George Soros a anunţat că donează jumătate de miliard de dolari, mai mult ca toată Europa de Est la un loc, ca să ajute, au fost titluri pe BBC şi CNN, numai în mediul online securizat românesc Soros e băiat integral rău. Victor Ponta iarăşi a fost genial, zice că nu l-am lăsat să facă Roşia Montană pentru că nu reuşise Soros să aibă exploatarea. Pentru cine nu ştie, mişcarea anti-Gold a fost sprijinită de Soros până s-a consolidat, după aceea el a început să nu mai fie de acord, că i se părea economic fezabil proiectul. Era însă târziu, şi societatea civilă românească a dat dovadă de autonomie, a demonstrat contra părerii lui şi fără bani de la el, a fost un test de maturitate. Mulţi dintre noi i-am făcut şi reproşuri, dar la urma urmei, are şi el, ca şi Ponta, dreptul să îi placă mineritul, cum avem şi noi dreptul, cei care nu câştigăm nimic de pe urma lui, să îl vrem fără cianură. Tot la acest capitol intră şi munca pe Facebook a unor nuclee de diversionişti, şi scrisorile false trimise prin spitale semnate Asociaţia România Curată pentru a întreba de achiziţii (doctori din România, nu suntem noi!, dar degeaba aş face plângere la procuratură, că furtul de identitate la noi nu îl rezolvă nimeni). Ce să mai spun de fostul asistent al Monicăi Macovei şi al meu, azi oploşit în staff-ul de campanie USR şi autointitulat purtător de cuvânt al mişcării de la Colectiv, care circulă pe la diplomaţi explicând că el e responsabil cu listele de integritate ale candidaţilor (nu a dus niciodată nici lada cu fluturaşi), ca să nu mai ştie lumea ce e partid, ce e societate civilă, şi să avem oamenii noştri la butoane peste tot în triplă capacitate. Nici asta nu poţi reclama la Parchet, toată ziua vorbim de plagiat, dar în România nu poţi apăra în nici un fel dreptul de proprietate intelectuală (şi Hrebenciuc a făcut liste negre la concurenţă cu România Curată, nu credeţi alte liste negre decât pe cele de aici – click). Ştirea proastă e însă infiltrarea cvasitotală care se îndreaptă spre fiascoul de culme, adică tehnocraţii buni riscăm să se înapoieze de unde au venit, iar ăia traşi de sfori se vor băga în toate partidele şi guvernele viitoare, ca să nu mai fie nimic spontan.

Vorba aceea, o fi avut Alexandru Lăzescu dreptate şi eu m-am înşelat, nu mai poate ieşi nimic nici la capitolul partide noi pentru că în societate nu mai există potenţial. Nu există vreun cerc privat de oameni care să dezbată educaţia şi problemele ei şi care să producă nişte idei, nu există un cerc la sănătate, apărare, dezvoltare rurală etc. Societatea e vlăguită de impostură şi dezertări, şi victimă uşoară a securiştilor de şcoală veche şi nouă şi a proiectului lor de ţară. Problema e că sunt aşa cretini că până la alegeri pot provoca un război, măcar civil dacă nu regional, în ritmul în care văd că pedalează.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată