Poate că PSD are motive de bucurie care îmi scapă mie, dar fără a fi în tagma catastrofiştilor (dimpotrivă, cred că România trebuie dedramatizată), şi estimând că da, e o bună lovitură de imagine (şi asta e tot ce pare să conteze în România), mi-aş permite să remarc următoarele:

Unu. PSD e departe de a fi ajuns la controlul justiţiei la care visează, Klaus Iohannis trage cu succes (şi temei) de timp trimiţînd legile cine ştie pe unde şi se pune întrebarea dacă PSD merita să îşi forfeteze sută la sută creditul european pentru legile astea, în loc să ţipe mai tare şi documentat că e vizat în cîteva procese din motive politice. Nu ştiu ce succes ar fi avut, dar cert sunt lucruri (mandate de siguranţă naţională abuzate pentru folosire în procese de abuz de serviciu, prejudicii ridicol exagerate, cu zerouri în plus- lacul Cutezătorii, Belina) care erau contestabile. În loc de asta, să te agiţi să schimbi tot sistemul, cînd vezi ce reacţie a provocat asta în Polonia a fost o eroare, în care se tot persistă. Spun a n-a oară că nu mă interesează argumentul pe fond, în Danemarca şi Suedia guvernul numeşte membrii CSM, nu există organizare ideală, ce contează e credibilitatea cui e la butoane, o reformă care îşi subminează credibilitatea din start şi te face să pari că vrei să subordonezi justiţia e moartă din plecare.

Doi. La fel şi despre modificarea Codurilor Penale, experţii puteau deja propune ce era indispensabil pentru CEDO, şi să se voteze bloc, repede, în loc de asta ne pregătim de luni de propuneri aberante, o să ne considerăm fericiţi dacă îngropăm 50 la sută din ele şi de propaganda aferentă că totul e făcut ca să scape un singur om sau cîţiva. Alte pierderi de imagine şi vagoane de mici vor trebui să acopere şi asta…

Trei. Între timp, magistraţii au început să profite de conflictul politic ca să îşi voteze singuri imunitate, dovadă achitarea celor de la ÎCCJ de foştii lor colegi. Şi aşa ne putem întoarce la situaţia pe care legile Macovei încercau să o rezolve, imperfect, dar cu intenţii bune.

Patru. Nu mai satisfacem condiţiile de aderare la euro, nici alea formale, că pe fond nu le satisfăceam niciodată, e OK? Vorbim despre asta un pic sau mai mult? Dă careva o bere, şi de ce, că are una în plus? Cum au putut Slovacia şi Letonia, care erau similare cu noi, nu avansate, ca Slovenia, să se descurce, şi de ce noi nu putem?

Cinci. Zilnic proteste pe legea salarizării, eu nu iau partea nimănui care vrea salarii mai mari, e clar, dar inepţii care nu au putut prognoza că brancardierii rămân fără bani mai lucrează acolo? Poate se consacră o şedinţă de luni pentru a pricepe de ce poporul a ajuns să protesteze chiar cînd e mituit cu măriri? Răspuns: pentru că practica de nu consulta grupurile interesate, de a le face, fie şi binele, de sus în jos în mod autoritar, cum e obiceiul PSD, face că nu are cine să corecteze incompetenţa, care trebuie prezumată la noi, din spatele oricărei reforme, şi iată aşa ieşi mai prost vrînd să faci bine decît dacă nu făceai nimic. Să fii partid de stînga şi incapabil să lucrezi cu sindicatele e o performanţă.

Şase. În sfîrşit, chestia cu universităţile mai lipsea ca să se consolideze PSD ca partidul impostorilor, deşi protestele universităţilor de vârf (mă alătur lui Daniel Funeriu de data asta) au arătat şi ele lipsă de orizont. Va să zică, după ce ne abureşte că Banca Mondială o să ne evalueze şcolile doctorale (care practic funcţionează ilegal, nu au fost acreditate niciodată şi multe sunt producătoare industriale de impostură, după cum puteţi afla din clasamentul CUC), şi după ce se dovedeşte că nu e chiar aşa (ar fi prima oară în istoria BM, deşi nu prima oară cînd i se cere să acopere cu numele său corupţia de undeva), după ce urmează o altă perioadă de abureală cum că va face Comisia Europeană chestia asta (alt rând de telefoane, că nici Comisia în istoria ei nu a trebui să vină în ajutorul unei ţări care se îneacă în propria ei impostură), nu se mai pune problema să mai evaluăm/acredităm ceva în viitorul apropiat, şi tăiem cu pixul. Dat fiind că impostura la noi e pe domenii mai mult decît pe universităţi (şi da, cele ştiinţifice sunt oarecum mai puţin impostoare decît cele umaniste sau ”sociale”) discuţia care a urmat a fost curat aberantă, dar lumea a rămas cu impresia că universităţile mari au fost politic vizate, şi impresia că totul a fost discreţionar, indiferent ce explicaţii dă Olguţa, e de nezdruncinat, pentru că aşa şi e.

Şapte. În sfârşit, mai era şi nevoie să apară Dragoş Pătraru, care atât a săpat la imaginea lui Iohannis că ar trebui să îi facă PSD rentă, sau – şi mai bine – să îl lase să îşi facă meseria – ca să ne publice ce ştim cu toţii, adică dovezi de „profesionalism” în managementul TVR, importat din superbul ProTV al lui Sîrbu, alt post unde domnea independenţa editorială, ca PSD să se bucure de marea iubire a profesiunii jurnalistice, ca un protector al independenţei presei.

Dar, în sfârşit, nu lăsaţi fleacurile astea să vă întrerupă din mici şi bere, mai ales că sezonul tocmai s-a deschis şi ţara străluceşte toată ca un Las Fierbinţi. Şi cum asta a fost vârful absolut de audienţă în 2017, fără practic nicio competiţie serioasă, în fruntea fanilor fiind Andrei Pleşu însuşi, vă rămâne să speraţi că în absenţa unei Românii mai competitive (de la universităţi la firme), fie şi minoritară, durează până la alegeri petrecerea asta, şi iarăşi alege lumea micii şi berea. Dar în locul PSD aş fi mai atentă totuşi, că alternativă la oferit mici şi bere se poate găsi, cum s-a mai găsit.

Îi puteţi trimite opiniile dvs. autorului pe România Curată.