Membri ai familiei lui, ca şi prieteni sau parteneri personali, ca Ghiţă sau Şova, au în sfârşit probleme serioase cu justiţia. Dar pe undeva par să fie nişte factori nevăzuţi care eternizează situaţia actuală. Iată-i, pe scurt.

Primul factor care îl menţine pe Victor Ponta este că guvernarea lui este discutabilă, dar nu mai catastrofală ca precedentele, fapt ignorat în subestimarea constantă de care s-a bucurat de la duşmanii lui. Sigur, Ponta a numit oameni ca Şova în guvern, dar într-un stil general de guvernare oportunist şi haotic oameni ca Voinea, Ioana Petrescu, Vâlcov sau Eugen Teodorovici au ţinut şi cursul, prin asta înţelegându-se o oarecare austeritate, călcată de alegeri dar nu în restul timpului şi o realizare graduală a unor idealuri de centru dreapta ca reducerea CAS, simplificarea fiscală (vedeţi raportul anual SAR 2015 pe www.sar.org.ro), noul Cod fiscal (dragă Ministerule de Finanţe, nu mai îmi trimite scrisori cum că impactul acestuia e pe undeva în vreo patru volume, dacă există o estimare pe bune vă rog pagina şi tabelul, altfel o să vă spun şi eu să citiţi tot raportul pe semestrul european şi pe cel al dezvoltării umane ca să găsiţi dovada că sunteţi neprofesionişti). La câteva zile după discuţiile despre open data de la Reprezentanţa CE avem în sfârşit un proiect în dezbatere pe open data. Desigur, ce se întâmplă la cercetare sau prin companii publice e jalnic, dar nu e nimic acut, de natură să provoace căderea iminentă a guvernului. Iar a aduce contra guvernului Ponta moţiuni de cenzură pe fonduri europene din partea unora care au performat chiar mai prost când au fost la guvernare (vedeţi în raportul SAR din 2014 aici) nu are cum să producă altceva decât scoruri în favoarea lui Ponta. Care se bate numai pe electoratul informat şi de centru, conştient că doar acela schimbă regimuri, şi că pe acela sărac îl are oricum, că nimeni altcineva nu îl revendică.

Al doilea factor care îl menţine pe Victor Ponta este lipsa de iniţiativă a opoziţiei parlamentare şi incapacitatea ei de a-şi face aliaţi în societatea mai largă. Cum a fost cu putinţă ca în loc de o comisie de anchetă a problemelor din diaspora să sfârşim cu o comisie de cod electoral controlată de dl. Zgonea, din care numai prin condamnare definitivă s-a retras Miron Mitrea? De ce rezolvăm tot felul de probleme electorale care nu deranjau pe nimeni, sau nu se pot rezolva prin noi legi (ca finanţarea partidelor), ci doar prin implementarea celor vechi, în loc să ne concentrăm pe problema de bază, evidenţa votanţilor (continuă întrecerea populistă cine propune mai multe voturi virtuale în loc de rezolvat problema reală cum ştii cât votanţi ai şi cum simplifici evidenţa populaţiei să nu mai ai milioane fantomă, ci oameni care pot vota) şi votul din diaspora. De ce facem ”consultări” pe un program PNL modest şi compilat în grabă, în loc de consultări reale, în interiorul fiecărei profesiuni, din care să se degaje soluţii reale, sprijinite de grupuri reale? Partidele noastre, chiar cele două mari, sunt mici şi nereprezentative, nu au, nici măcar din grupuri ţintă de interes, aproape deloc membri, deci nu există un proces natural în care baza îţi transmite dorinţele ei. Asta putem compensa fie lărgind baza reprezentativă prin recrutare (singurul recrut recent al PNL a fost şeful de la barou şi asta imediat după ce a declarat că e OK ca dl Ponta să rămînă în baroul unde a intrat fără examen, echivalându-şi acel doctorat la care a vrut să renunţe. Ce semnal e ăsta?), fie discutând organizat cu fiecare grup profesional sau social. Prin ianuarie auzeam deputaţi PNL la TV spunînd că va ieşi lumea în stradă ca la alegeri să-l dea jos pe Victor Ponta. Cine spune asta nu ştie cît de greu a ieşit lumea şi la alegeri, şi ce puţini oameni au scos-o în stradă. În ianuarie societatea civilă de la alegeri era deja dezamăgită din cauza lui MRU la Cotroceni şi a Certejului şi greu se ţinea moralul la oameni. Uniţi, salvăm s-a desfăcut în mai multe grupuri, acuma dreapta care e cu Macovei nu va ieşi în stradă să ajute PNL, iar stînga, deşi nu e cu Ponta, nu o să iasă nici ea să ajute dreapta, aşa că nu prea văd de unde va veni marea revoluţie populară dacă dl. Ponta nu mai face el vreo declaraţie nesăbuită cu Roşia Montană.

Al treilea factor, şi cel mai serios, este că principiul dominoului e suveran zilele astea pe ambele părţi ale spectrului politic. Şi e normal să fie aşa. Dacă ai două partide mari care s-au purtat la guvernare ca nişte piramide de extracţie a resurselor publice şi dirijare a lor către companii favorite care reciprocau prin comisioane pentru partid atunci şansele ca oricine e numit ministru în guvernul real sau în cel fantomă să fie imediat antrenat în procesul de cădere al pieselor de domino sunt aproape de sută la sută. Ce ministru sau primar a putut spune ”Nu, eu fac excepţie, la mine nu telefonaţi, eu nu plătesc, etc”? Îmi place să cred că aceia de la justiţie, precum Macovei  sau Predoiu, deşi cazurile Chiuariu sau Pivniceru arată că nu e obligatoriu. Unde s-a opus cineva au urmat excluderi, scandal, despărţiri. Altfel, uite ce se întîmplă cu un băiat de succes ca Vâlcov, e turnat de foştii săi parteneri pentru perioada cînd erau împreună. Or, cazurile Udrea, David, Bica, Horia Georgescu (curtat de ambele tabere, era un potenţial ministru de justiţie pentru PDL şi un comisar european pentru PSD) au lovit dreapta la fel de rău cum cazurile Herţanu-Şova-Vâlcov au lovit stînga. În clipa în care guvernul Tăriceanu singur are nouă corupţi dovediţi, Boc plus MRU şapte, iar Ponta a trecut de zece, care sunt şansele ca toţi membrii acestor guverne şi tot establishmentul politic să ajungă după gratii? Avem deja mai mult de jumătate din şefii de consilii judeţene la pămînt. Cum promite o nouă majoritate formată din asemenea ingrediente o lege electorală sau o Constituţie mai bună, ce să mai spun de guvernare?

Iată deci explicaţia pentru care barca dezumflată a lui Ponta nu s-a dus la fund, că în paralel apa din iaz s-a scurs şi ea şi în cel mai rău caz ajunge la nămol.

De asta eforturile de a schimba majoritatea (cu ajutorul lui Vanghelie sau a oamenilor lui Oprea, unul cîte unul) nu au potenţial să umple nici un lac, şi chiar dacă epava e luată de alţii în stăpînire sunt mari şanse să rămînă doar ce e, o epavă.

Nu sunt semne vizibile la ora asta că partidele sau şeful statului înţeleg cât de radical trebuie să se schimbe totul. Şi PSD, şi PNL, propun doar suspendarea din funcţii de partid până la pronunţarea justiţiei, în loc de excluderea totală, nu există nici un mecanism propus în anticiparea justiţiei, deşi în decursul timpului le-am propus destule, nici un fel de departament de resurse umane nu e pe cale de creare, ce să mai vorbim de vreo strategie de a ne muta de la partidul-clan la partidul reprezentativ, deşi de la sindicate la organizaţii studenţeşti şi stînga, şi dreapta ar avea de unde începe.

Măcar instituţiile ca preşedinţia sau guvernul ar trebui să ne anunţe azi ce fac ca pe viitor să nu se mai ia mită prin birourile lor, poate punem aici camere video, nu la şcoli, şi poate introducem registre la intrare cu cine la cine merge şi în ce scop, care să poată fi consultate public, ca la Bruxelles.  Asta nu necesită nici legi, nici cine ştie ce resurse, aşa că aştept anunţ neîntîrziat, fie şi pe Facebook, că suntem în executare. Mai bine Facebook azi decît jurnalul de la cinci mâine.

În rest, poate şi cu avantajul distanţei, mie mi se pare că partidele astea au nevoie de o pauză de refacere. În care timp să facem un guvern de specialişti care să gestioneze ţara pînă la alegeri. Nu vor fi ei specialişti de Nobel, dar sigur nu pot fi mai răi decît alde Chiţoiu, Şova sau Daniela Andreescu.

P.S. Între atâtea lucruri bune, DNA a greşit că a închis plângerea Elenei Udrea la adresa generalului Coldea ca vădită fără temei fără a-l audia măcar pe Traian Băsescu, invocat în ea de mai multe ori ca martor privilegiat. Şi graba, şi scăparea asta majoră nu sunt de bun augur, şi o spun ca persoană care nu acordă nici o credibilitate Elenei Udrea, şi multă DNA. Dar credibilitatea e o floare rară, nu trebuie scăpată nici o ocazie să o îngrijeşti, că te trezeşti că se usucă peste noapte. Uite în ce situaţie suntem la ANI, instituţia moşită de noi în societatea civilă, pentru că desigur, noi am creat-o, dar partidele şi serviciile au permis unuia ca Georgescu să devină primul ei şef.

Puteti comenta acest text pe Romaniacurata.ro