Sub Iliescu, am scăpat greu din „Moarte lor, moarte lor, moarte lor, studenţilor” şi nu l-am prins la dezbatere decât în opoziţie, dar nu se poate spune că Iliescu nu era capabil să îşi apere punctul de vedere şi să convingă lumea. Era eminamente capabil şi, în fond, când am avut ocazia unică de a vorbi cu el am putut să-i atrag atenţia că nu era adevărat ceea ce spunea şi discuţia a continuat. Emil Constantinescu nu ştia ce e frica de dezbatere – poate nu estima just pericolul sau pericolele, dar era profesor de meserie şi bătuse ţara în campanie pe vremea când era greu pentru partidele istorice la ţară să găsească nu votanţi, ci candidaţi. Băsescu, evident, se hrănea din dezbateri, avea un talent înnăscut – de fapt nu a luat-o la fugă decât după ce a spus iniţial că ne vom confrunta noi doi pe subiectul Roşia Montană (şi altele) şi am bănuiala că din cauza staff-ului paralel, care trăia deja cu teama a ce vine după (aceea e ocazia cînd m-a sunat din senin Moise Guran, crezînd că e vorba de o lansare viitoare la prezidenţiale, cu negarea mea politicoasă, tipic feminină -eu nici gînd, poate tu?- înţeleg că a devenit cu timpul, în imaginarul vedetei masculine, o propunere de la mine să-l “fac preşedinte”…

Klaus a avut de câştigat data trecută din discuţiile cu Ponta (soţul meu mi le-a rezumat la telefon aşa: Ponta l-a călcat în picioare cu aroganţă pe bietul Klaus şi cred că multă lume s-a solidarizat cu el atunci). Ca atare, de ce e el singurul, dintre toţi preşedinţii, care nu are curajul să dea piept cu o femeie, mai ales că nu îl pasc eu la cotitură, ca pe ceilalţi, sau Monica Macovei, sau Muma Pădurii, ci Viorica Dăncilă? Explicaţi-mi şi mie…

Pare a fi parte din demonstraţia că te poţi alege fără a trezi entuziasmul nimănui.

Justitificările puse în circulaţie sunt şi mai jenante ca gestul în sine.

Nu se poate discuta cu candidata PSD pentru că PSD a guvernat trei ani contra românilor? Păi, e vorba de români dintre care mulţi au votat PSD – au dreptul să audă ce a fost rău. Votanţii au considerat de altfel la fel în 2012 cînd au votat USL -tabără de care era apropiat şi Klaus Iohannis- pentru că PDL şi Băsescu guvernaseră contra românilor când tăiaseră 25% din salariile din sectorul public, în loc să îţi taie din pârtiile de schi şi telegondole pe la primarii lor. PDL e azi în PNL-ul lui Iohannis. Acolo sunt şi cei care l-au propus pe Iohannis, camarazii lui Dragnea de la referendumul de suspendare din 2012 contra lui Băsescu, Teodor Atanasiu şi Marius Nicoară, sunt ei duşmanii poporului mai puţin ca Viorica? Sau poate nu e nimeni duşmanul poporului, că nu avea niciun om corect de ce să mai fie cu Băsescu în 2012?

Mă tem ca dacă adversarul politic devine nelegitim, următorul regim e totalitarismul – acolo nu se dezbate, tabăra cealaltă e rea doar pentru că există, vorba lui Ibsen, este duşmana poporului, ceea ce nu trebuie demonstrat, e o vorbă pentru trolli să îşi întindă rahatul prin online.

Desigur, nu se poate vorbi cu Viorica D. pentru că e din Teleorman.

Nu se poate vorbi cu Viorica D. pentru că e femeie (dreapta românească, e cunoscut, nu propune femei, acelea puţine au început ca amante, e adevărat că au coafori mai buni decât Viorica D.). Elena Udrea putea conduce forţele armate dacă ar fi câştigat preşedinţia – cu Siegfried Mureşan, Cristi Preda, Teo Baconschi, etc în spate conduce oricine orice, nu? Viorica D. nu ar putea, că nu îi are decât pe Manda, Panda etc.

Nu se poate vorbi cu Viorica D. pentru că a propus-o Dragnea (dar a acceptat-o Iohannis).

Nu se poate vorbi cu Viorica D. pentru că e de stânga (dar cu Timmermans sau Schulz da).

Nu se poate vorbi cu Viorica D. pentru că nu ştie româneşte (deşi nu sfătuiesc pe nimeni să dea click pe înregistrările despre totalitarism prezidenţiale).

Şi tot aşa. Juncker a stat însă de vorbă cu Viorica D, la fel toţi ceialţi, şi nu am auzit decât lucruri bune despre preşedinţia României la Consiliul UE, aceea de care Klaus J. zicea să ni se ia, că nu suntem în stare.

Nu ştiu, mi se pare cam jenant pentru un bărbat înalt, care se duce pe munte în fiecare weekend, că îi vine greu să dea piept cu o femeie de vârstă mijlocie cu şansa a doua în alegeri.

Sunt momente în care îmi vine să cred că Iohannis şi-a propus să intre în istorie drept cel mai neiubit dintre preşedinţi.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată