Săptămîna asta pagina 1 a ziarului bruxellez online Politico.eu a fost ţinută de Victor Ponta. Sub genericul de Sponsored Content (adică spaţiu cumpărat de Pro România, că la ora asta presa occidentală o duce aşa bine, că Adamescu şi alţi oameni cu probleme cu justiţia au beneficiat de spaţiu pînă şi în The Times, ziarele anglo-saxone, cîndva modelul nostru, ajung încet-încet Sponsored Content, adesea fără precizări). Ce avea de spus dl. Ponta, candidatul la preşedinţie din anul 2014, care s-a retras cu tact după ce a pierdut? Că Europa trebuie să dea jos guvernul român şi pe Liviu Dragnea pentru că distrug justiţia, că românii, folosind procedeele democratice, nu sunt în stare. Nu e înduioşător cum apără justiţia dl. Ponta, cînd dl. Cazanciuc al lui, la Parlament, luptă de rupe – pe partea cealaltă. Şi să ne amintim un pic cine era PM cînd s-a dat simpatica hotărîre că autorii de cărţi academice în închisoare îşi pot scurta sentinţele de corupţie – aţi ghicit, desigur. Deşi nu e nimic neadevărat în ce scrie el acolo, până la urma e vorba să cumperi spaţiu ca să promovezi o luptă internă de partid în detrimentul ţării, şi la calitatea englezei textului împricinat nici măcar nu te promovezi pe tine însuţi. Eu nu am mai văzut un alt candidat la preşedinţie european să facă aşa ceva, şi nu suntem singurii care au competiţie politică grea.
 
Şeful statului, candidatul cîştigător din anul 2014, nu se lasă mai prejos. El declară, de parcă ar fi Moromete la cîrciuma satului şi nimeni în jur să consemneze ce zice, că România nu e pregătită să aibă preşedinţia UE. E fără precedent la orice diplomat al unei ţări, darămite la şeful statului şi al reprezentării noastre externe. Nu există student la diplomaţie care să nu ştie că asta e o lovitură pentru România, nu pentru PSD, şi dovada vine în cîteva ore, ştirea e preluată în Finlanda şi sună un ziarist ca să afle dacă la rigoare finlandezii sunt pregătiţi să ne sară o tură. Da, sigur! zic ei. Naivitate din partea lui Iohannis? Sau încă mai crede că dacă ia el toată puterea, o să intrăm pe loc în Schengen (ţineţi-vă bine, asta o să promită săptămâna viitoare, promisiune veche de patru ani, pe care o băgasem la fund ca irealizabilă mai demult), fără să-şi dea seama că opoziţia la intrarea noastră în Schengen nu are de a face cu PSD (PSD o merită, dar nu de ei e vorba), e opoziţia tradiţională de dreapta, antimuncitori şi săraci din Est, deci nu ar trebui să îi dăm apă la moară chiar noi, cum facem de doi ani încoace (la asta are dreptate Băsescu). Sau e din dragoste faţă de justiţie? Absolut. Are şi de ce iubi Klaus justiţia. Oamenii de la ANI şi SRI care l-au căutat de incompatibilităţi au zburat demult din funcţii, ba chiar pot intra la puşcărie oricînd, iar dna Iohannis e singurul român care nu se duce la procuratură pentru că e în vizită de stat în Anglia. Care nu mai e de stat că are Teresa May altă treabă şi îl anulează pe Klaus, dar aşa ajunge şi familia Iohannis la marea cină aniversară privată a prinţului Charles. Mare realizare mondenă a familiei Iohannis, ce mai contează că ocazia publicitară unică pentru România, preşedinţia, e făcută praf cînd propriul nostru şef de stat spune că nu suntem în stare (şi la fel toţi scriitorii din servicii din gazete, dacă nu ştiţi de unde să îi luaţi căutaţi zilele astea titlurile cu „România nu trebuie să conducă UE”, etc, etc).
 
Liviu Dragnea a acţionat acasă. El a folosit săptămâna asta ca să promoveze Fondul Suveran, ce dacă CCR şi alte organe abilitate au rezerve, vrea omul să lase ceva în urmă şi să creeze instituţii de parcă ar mai sta zece ani la putere să le vadă şi funcţionînd (asta fiind rata normală de demarare la români). Nu vreau să intre Dragnea în puşcărie din cauză de valize plantate de servicii, dar nici la guvernare pe Vâlcov, care pregăteşte mari tunuri publice-private nu vreau să-l mai văd, cînd spitalele din bani europeni sau autostrada de la Piteşti nu mişcă ioc, iar Comisia Europeană tocmai le-a picat metroul de Otopeni (introdus în ultima şedinţă a guvernului Cioloş pe listă, în ciuda protestelor mele). În schimb circulă parfum de o mie şi una de nopţi de cum vor investi Golful şi chinezii, curat Tanzania, una din ţările mele de lucru, Corina Creţu a ajuns persona non grata că nu vine cu autostrada de la Bruxelles gata făcută să o deruleze precum Răpirea din Şanhai, direct pe sol, iar Florin Iordache o întrece pe Udrea la categoria Omul bate maimuţa (dacă o prinde din urmă).
 
Călin Popescu Tăriceanu, în schimb, a zis că nu se poate ataca MCV că nu e act juridic, e opinia unor oameni (care sunt foşti colegi ai Ralucăi Prună şi compania, nu ai lui, şi au şi ei dreptul la opinia lor). În rest, a fost o săptămână grea pentru el, că DNA şi-a adus iarăşi aminte de un caz mai vechi de zece ani şi care stătea să expire şi, ce să vezi, a încălţat şi pe ultimul candidat cu şanse la preşedinţie, nu ca să iasă ceva din proces, că prescripţia bate la uşă, dar ca să ţină omul ocupat, prea zburda de la achitarea prececentă şi să mai facă o injecţie cu hormoni la debilitatul stat de drept.
 
Dacian Cioloş, care mai ieri viza locul Corinei Creţu, are şanse la o rocadă, dacă le iese planul la unii să o aducă pe Corina prim ministru. A comunicat şi el public, nu regretele că publicitatea negativă făcută ţării de alianţa contra naturii Ponta-Iohannis-Macovei face mai mult rău ţării decît schimbările în justiţie ale PSD, care fie au căzut la CCR, fie sunt o frecţie (de asta preşedinţii îşi pierd casele luate prin fraudă şi şefii de partide iau, şi vor mai lua condamnări, că nu pot afecta nişte schimbări de legi structura profund constituţională a independenţei noastre judiciare), ci faptul că va face totul să dea jos guvernul. Mare noutate.
 
Mai are vreo ţară nişte candidaţi la preşedinţie care să îşi pună diplomaţii în asemenea situaţii?
 
Mai are vreun om de bună credinţă şi curaj să reprezinte România zilele astea?