Alina Mungiu-Pippidi: Amnistia se discută, dar nu se dă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pare greu de crezut, dar ce desparte PSD de dezastrul total la alegerile viitoare este Viorica Dăncilă, o contra eroină de Teleorman dacă vreodată a fost una, a cărei poveste va fi citită pe viitor în toate coafoarele de provincie în reviste glossy, de la povestea coafurii de Teleorman la preşedinţia Consiliului UE.

Şi pe bună dreptate, fiindcă doamna Dăncilă, despre a cărei inteligenţă se fac atîtea glume crude, cînd nu mai rău la Bucureşti (nimic în presa străină, unde mai sunt totuşi maniere, fără a mai exista integritatea de altădată) e principalul obstacol în calea unei amnistii şi graţieri care ar anula principalul cîştig al societăţii noastre de pe urma anticorupţiei: desfiinţarea culturii de imunitate.

Pentru că dacă e cert că statul de drept a fost încălcat şi de anticorupţie, şi nu o dată (mandate de securitate naţională folosite fără aprobare judecătorească în procese de corupţie, complete ilegale prin încălcarea repartizării aleatorii), asta nu înseamnă că tot ce s-a făcut în a stăvili o corupţie generalizată trebuie anulat şi, respectivii, toţi eliberaţi ca să o ia de la capăt, chiar dacă în cazul lor nu a existat nici o încălcare a vreunui drept sau proceduri.

Cel puţin două sondaje în care am încredere (unul al meu) au arătat o majoritate covîrşitoare contra amnistiei. La asta se adaugă valul populist de spaimă că violatorii, pedofilii şi cine mai ştie cine vor putea ieşi din închisori şi vor lupta iarăşi prin scări de bloc şi lifturi contra bunelor moravuri.

Dar dacă societatea noastră nu e destul de evoluată ca să purtăm o discuţie raţională despre politica penală, ca despre nimic de altfel (o să intrăm în euro fără o dezbatere reală, că statul paralel plus PSD între ei au distrus societatea civilă, şi nu are cine să mai medieze o asemenea discuţie şi să le explice oamenilor ce îi aşteaptă), asta nu înseamnă că instinctele ei de conservare nu sunt juste. Oamenii ştiu că o amnistie pentru corupţie nu ar fi urmată de o pocăire, ci de o reluare. PSD nu a reuşit să dea garanţii suficiente în alt sens, iar prezenţa lui Darius Vâlcov ca şef al politicilor publice şi principal purtător de imagine (ce greşeală a lui Liviu Dragnea) al guvernului acestei coaliţii arată clar că amnistia rămîne proiectul de bază: sau s-ar duce şi el să dea sfaturi prin Madagascar sau mai bine Venezuela, că acolo au nevoie mare de o minune şi nu extrădează pe nimeni. Stă, că e sigur că scapă. Iar asta va fi decontat electoral major de către PSD, care în loc să ia lauri că s-au creat pe bune vreo două sute de mii de locuri de muncă din creşterea lor economică şi sunt şanse să iasă bugetul de pensii din deficit, preferă să piardă alegerile, dar să scape de puşcărie. Proastă socoteală, că acela care scapă azi poate fi băgat mîine dacă nu negociem o politică penală în consens în loc să ne distrugem ţara şi reputaţia (în cazul lor, şi partidul), la BXL şi la Bucureşti.

Cum PSD nu mai are majoritatea să îşi reinvestească un alt guvern, doamna Dăncilă are de jucat o mînă mai tare decît pare, pentru un prim ministru sabotat din interior şi ţinta glumelor mîrlăneşti de tot felul.

Dna Dăncilă nu trebuie să admită vreo ordonanţă sau vreo graţiere. Numai discuţia, stupidă şi pe faţă, a adus pierderi majore PSD. Dar ar fi bine ca, măcar de data asta, să rezistăm tentaţiei de a face mişto de cineva cu greaua sarcină a preşedinţiei UE în acelaşi timp cu ţinut piept celor care vor amnistia. Avem nefericitul talent de a împiedica oamenii să evolueze şi nu ne putem opri din făcut mişto nici atunci cînd vedem că da, chestiunea opririi amnistiei şi graţierii este la dna Dăncilă, care are zero sprijin din toate părţile pentru aşa ceva. Nu sunt la Bucureşti, dar înţeleg că nu trece nici un eveniment de consiliu UE fără vreo mahala românească plantată prin preajmă.

De ce să nu trîntim guvernul mai degrabă decît să transmitem semnale publice dnei premier că dacă opreşte amnistia şi graţierea promovată de propriul partid va avea parte de credit public? Din motivul foarte simplu că e greu de imaginat cine poate împarţi banii la o majoritate de primari şi parlamentari PSD încît să treacă vreun buget, orice buget, la ora actuală. Problema a fost şi rămîne cum construim o altă majoritate nu pe bază de alocări discreţionare şi nu pe bază de şantaj (cum fac unii din servicii, de pe timpul lui Băsescu deja). Cîtă vreme asta nu e rezolvată, trebuie să ne bazăm pe dna Dăncilă să oprească ce e mai rău şi poate să ne şi iasă dacă gîndim vreun moment constructiv şi nu ca nişte trolli.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite