La drept vorbind, nu e prima oară: să ne amintim cînd Teodor Atanasiu, PNL, a propus în premieră direct în CSAT să-i lăsăm baltă pe aliaţii noştri din Iraq şi Afganistan şi să ne retragem acasă. Cu avantajul retrospectivităţii, era poate mai bine dacă nu se duceam în Afganistan sau Iraq deloc, dar odată ce ne-am dus, a propune să ne luăm catrafusele de acolo fără a-i preveni mai întîi pe aliaţii noştri, numai pentru că o parte zice „Hai“ şi deci celeilalte nu îi mai rămâne decît ”Ceau” arată de ce carul nostru stă mai mult împotmolit. Atunci era un conflict între Tăriceanu şi Băsescu, acuma e un conflict între Dragnea şi Iohannis. Faptul e că şi atunci, ca şi acum, nu au importanţă argumentele (argumentarea pare adesea a depăşi capacitatea ambelor părţi), nu există pe bune vreo poziţie a cuiva (fie şi greşită -ar merita dezbătută oricum), ci doar poziţionări, cu purul scop al avansării intereselor unei părţi contra alteia. Aşa e prin ţările nedezvoltate şi aşa a fost mereu -Argetoianu povesteşte în memoriile sale cum a ajuns Marghiloman germanofil- celelalte poziţii erau deja ocupate de rivalii lui politici şi nu i-a mai rămas omului decît asta.

Să nu credeţi, ca atare, că trebuie să vă formaţi vreo părere despre o ambasadă la Ierusalim a României. Nici vorbă să existe o poziţie europeană comună pe tema asta- mai sunt şi alţi emulatori ai lui Donald Trump în Europa, iar politica europeană comună nu există decît acolo unde există consens- evident, nu e cazul de data asta. Nici să nu credeţi că vreun transatlanticism profund, de care Băsescu suferea în mare măsură, conform principiului explicat lui SRS la un chef, că dacă trebuie să lingi... a unei puteri, măcar să o iei pe cea mai mare, l-a contaminat brusc şi pe dl. Dragnea. Nu, e vorba doar că duşmanii lui Dragnea au făcut o treabă aşa de bună să îl izoleze în Europa, că nu i-am mai rămas omului altă cale de a atrage atenţia asupra faptului că există şi că trebuie vorbit cu el, că doar conduce cel mai mare partid din ţară. Trump atacă în instanţă legea conflictului de interese ca să îşi poată angaja în administraţie fiica şi ginerele, refuză să îşi publice declaraţia de avere şi a solicitat ajutor de la ruşi ca să o bată pe Hilary în campanie, deci e un aliat natural pentru Dragnea, numai prostia ipocrită a dreptacilor din politica românească face să îl lingă pe Trump şi să îl scuipe pe Dragnea. Cel din urmă a făcut deci pasul firesc pentru a se proteja, s-a dus mai aproape de cel dintîi, asta e tot şi nimic altceva. Mişcarea a fost chemată de politica îndîrjită, stereotipă, şi am mai spus-o, fără orizont anti-Dragnea la care asistăm de şaisprezece luni şi poate dispărea tot aşa- o să regăsim niţică decentă, că viziune nu am avut niciodată în politica externă, atunci cînd vom înceta să tratăm străinătatea ca pe un loc de răfuială pentru competiţia internă, locul de pîră şi spălat rufe în public şi negociat posturi, cam cum tratau candidaţii la tronurile Moldovei şi Valahiei curtea sultanului de la Ţarigrad, loc de depus denunţuri şi şpăgi de tot felul.

Din păcate, cum spun de un an, acestui feroce egoism îi cad victime şi cauze bune- Moldova ar avea nevoie de o abordare unită, şi pe Viktor Orban nu trebuia să îl lăsăm să ia majoritatea absolută, depindea de voturile maghiarilor noştri din Transilvania acest lucru, şi chiar cu voturile lor s-a ales. Eu mi-aş fi luat vacanţă să fac campanie contra lui Orban şi ştiu şi cîţiva maghiari români de calitatea întîi care ar fi mers cu mine acolo, în secuime, dar dacă SRI şi partidele au hotărît că nu facem nimic e cam greu să se urnească societatea civilă singură, mai ales aia din exil. La fel, cum am spus cînd Maia Sandu a pierdut la cîteva procente, Klaus, cu ajutorul nostru, i le putea da, dar el a preferat să facă ce îi spune Mogherini, pentru cine ştie ce serviciu reciproc, sigur nu unul de dimensiune naţională, şi să îi lase baltă pe basarabeni. Nu e tîrziu nici acum, sunt alegeri la toamnă- dacă mă credeţi, mă sună de pe la Departamentul de Stat unii să mă întrebe dacă nu facem ceva, şi ce se poate face, ai noştri însă se preocupă de Moldova doar cînd e vorba de luat voturi de acolo, sau eventual de falsificat, şi nu cînd au ăia nevoie de noi ca să nu cîştige mafia rusă alt rînd de alegeri.

Liderilor cărora nu le pasă decît de ei înşişi, care iau fără să spună mulţumesc, dar nu se gîndesc să dea mai departe, că aşa evoluează lumea, cine are, sau ştie, sau poate mai mult dă şi la alţii, politica nu mai e decît circ. Tot respectul meu zilele astea pentru cine s-a dezabonat de la circ, şi a lăsat baltă televiziunile ca să se ducă la peşte, sau pe munte, sau pur şi simplu să-şi ude grădina lui proprie. Cea în comun nu se mai vede deloc zilele astea, ca atare nici cei care ar uda-o voluntar nu ştiu de unde să o mai ia.

Îi puteţi trimite opiniile dvs. autorului pe România Curată