România trebuie să îşi folosească preşedinţia UE ca să readucă democraţia la Chişinău

Ce noroc pe noi că Tratatul de la Lisabona a creat un preşedinte permanent al Consiliului (poziţia lui Donald Tusk). Vă daţi seama ce era dacă noi, care avem preşedinţia temporară, trebuia să alergăm zilele astea între Berlin, Londra, Bruxelles şi Paris cu Brexitul, al cărui impact se pregăteşte să ne lovească din plin, nu că se face, ci că nu se face, şi nici nu prea se poate amîna (că vin alegerile europarlamentare). În zilele dinainte de Lisabona, asta ar fi fost treaba ministrului de Externe. Dar, tot răul spre bine, are cine să facă treaba asta. Nu noi.

Ca atare, uite ce trebuie să facem noi. Tot aud că trebuie să ne urmărim interesele proprii în preşedinţia asta (românii nu pricep cum e cu conflictul de interese şi pace, tocmai pentru că avem preşedinţia nu trebuie să urmărim decît interesul general, şi credeţi-mă că e şi al nostru inclus acolo...). Există o enormă problemă europeană care se va materializa mai clar în luna februarie, mai exact pe 24, cînd Republica Moldova are alegeri.

Or, degeaba le cam are. Precedentele (primăria Chişinău) s-au anulat, pentru că nu a cîştigat cine trebuie. UE a tăiat nişte bani ca protest. Noi nu am făcut nimic. Cele legislative dinainte s-au ţinut degeaba, că un partid cu 19 mandate (al lui Vladimir Plahotniuc, mai departe P.) a ajuns să aibă 41 şi să controleze o majoritate chiar mai mare (cumpărînd deputaţi, mai ales socialişti, dar nu numai). Acest partid e de fapt la putere din 2009, în diferite formule. Primarii fie trec şi ei la partidul care trebuie, fie au necazuri cu justiţia. Sub înţeleptul patronaj al UE şi cu consultanţi de ai noştri Moldova a adoptat un întreg sistem de integritate similar cu al nostru (un ANI reşapat care dă certificate oficiale de integritate pentru participare în alegeri pentru candidaţi), a cărui politizare dramatică, iniţial plurală (membrii Alianţei aşa zis proeuropene şi-au împărţit iniţial instituţii teoretic autonome ca procuratura, Banca Naţională, oficiul de spălare al banilor, agenţia anticorupţie etc.1) a evoluat treptat la un monopol a lui P. şi compania. Dl. P. şi partidul (care a avut şi are consultanţi români, printre care s-au numărat Cozmin Guşă, Radu Magdin, foşti consilieri ai lui Traian Băsescu), şi o identitate românească paralelă de care SIE nu ar fi străin (sub numele de Vlad Ulinici) e un fel de geniu malign, care a profitat de naivitatea europeană şi a dovedit că cine deţine anticorupţia capătă pînă la urmă toată puterea. Treptat, a cumpărat sau eliminat pe rivalii mai serioşi, şi într-o viaţă politică dominată de procedee de bază precum şantajul judiciar, kompromatul sau mita au ajuns să deţină monopolul puterii sub masca unor instituţii democratice perfecte. A putut astfel spune UE că nu are ce face cînd se anulează alegerile pierdute de el, tribunale “independente“ iau decizia.

O rezoluţie a parlamentului European în decembrie trecut spune toate cele de mai sus, dar nu propune mari soluţii2. PSD se pare că a jucat un rol negativ şi s-a opus. Sancţiunile colective propuse, din care maximul ar fi anularea acordului de asociere cu UE sunt oricum absurde, cîtă vreme în Moldova există şi a existat întotdeauna o partidă anti-UE şi pro-Rusia. Care mai poate şi spune – just – că în cei zece ani proeuropeni s-a trecut de la capitalismul benign de cumătrie de pe timpul lui Vladimir Voronin la captura statului de către crima organizată sub partidele „europene“3. Aceştia sunt anii în care au fost spălate peste 21 de miliarde de euro, despre care nu se ştie mai nimic, că procesele se judecă cu uşile închise, iar principalul suspect, dovedit în primă instanţă, Ilan Shor, e liber şi primar ales cu mare majoritate că a dat la votanţi transport municipal şi internet gratis)4.

Mi se pare mie că asta e ocazia pentru PSD şi SIE să ne arate că nu sunt ei sponsorii lui P. România are în parlamentul european preşedinţia comisiei/grupului de lucru cu Republica Moldova şi are preşedinţia Consiliului European.

Dl. P a depus săptămâna trecută iarăşi plîngeri contra opoziţiei care acum un an au dus la invalidarea alegerilor. E clar că nu se pot ţine alegeri libere şi corecte cu un stat capturat integral, de la instituţii electorale la justiţie şi Curtea Constituţională (cum noi nu suntem sensibili la proceduri şi stat de drept, suspendarea preşedintelui pro-rus Dodon, o bătaie de joc constituţională, pare o glumă bună, şi dacă el e antirus ce contează că mai călcăm o dată în picioare statul de drept).

Ac de cojocul mafioţilor post-sovietici există, şi a fost găsit în Crimeea după secesiune. Consilliul UE a dat, în unanimitate, sancţiuni individuale, prin care averile celor care au participat la secesiunea ilegală (inclusiv civili care au organizat un referendum) au fost îngheţate în ţările UE şi vizele lor Schengen au fost retrase. Dnii P., Shor şi lista făcută de consorţiul de jurnalişti de investigaţie privind laundromatul ar trebuie să fie candidaţi la aceste sancţiuni. Alegerile nu pot fi libere decît dacă ei nu participă la ele. Americanii au şi ei sancţiuni şi le dau mai uşor (Magnistky Act), dar noi nu controlăm ce fac americanii.

Înţeleg că se strîng semnături în parlamentul european pentru a fi interpelată Federica Mogherini, că de la EEAS ar trebui să plece propunerea.

Aştept mai ales de la dnii Paşcu, Boştinaru, Cristea (PSD) şi de la toţi românii din Parlamentul European să semneze acest apel, şi de la dna premier Dăncilă, dnul ministru Ciamba şi dnul consilier prezidenţial Bogdan Aurescu să mobilizeze Consiliul şi să discute cu dna Mogherini, dacă se poate nu ca până acum, ci competent şi dezinteresat, avansînd interesul democraţiei şi influenţei europene, nu al nostru. Recomand să arătăm lui Jean-Claude Juncker că suntem capabili de acţiune colectivă şi să ne reunim deja săptămîna viitoare să vedem treptele de urmat. Documentaţia e deja pregătită de societatea civilă din Chişinău, care rezistă exemplar pe baricade. În English o am eu, dacă are cineva nevoie, deşi sunt în America Latină pentru Banca Mondială trimit tot ce e nevoie şi vin dacă trebuie, după 27. Dar realmente faptul că am ajuns eu, care mă ocup de Moldova doar la momente grele de tot, odată la zece ani, să trag de mînecă lumea arată că oficial am fost jalnici la capitolul ajutat democraţia şi integrarea europeană de acolo, deziderat cuprins în toate documentele noastre de politică externă.

Nu fac apel la SIE să facă ceva, că la cîţi bani are acest domn cred că demult nu mai e clar cine pe cine controlează. Dacă vor ei să facă ceva vom vedea şi judeca după rezultate. Nu m-ar mira de contrariu, să îşi scoată iarăşi anonimii scriitori în pagini de mare audienţă ca vara trecută cu lumpendiaspora, că au aerul că sar mai ales în apărarea lumii criminale.

La PSD fac apel deschis însă, că mai nou am identificat în dl. P. pe misteriosul „oligarh rus“ despre care sugerau unii prin străinătate că ar avea dl. Dragnea legături.

Hai să vedem dacă le are sau dacă nu le are.

Alegerile din Moldova trebuie să fie libere, deci captorii statului trebuie puşi pe fugă înainte. Dacă avem alegeri libere şi curăţăm instituţiile, nu trebuie să ne temem de ruşi. Dimpotrivă. Lumea va vota cu noi, tabăra europeană, dacă nu pune semnul egal între noi şi P. şi nu identifică alianţa europeană cu spălătorii de bani, care şi-au mai trecut şi o amnistie fiscală cu şase la sută.

Putem dovedi leadership măcar pe acest subiect european minimal, care nu interesează pe nimeni altcineva? Că dacă aici nu putem, de restul nu face să mai vorbim.


1. Agreement of creation of Alliance for European Integration; Details of the secret agreement
2. europarl.europa.eu
3. Transparency International (2017) State Capture: The Case of the Republic of Moldova
4. u4.no; occrp.org; OCCRP. Laundromat Grand Theft Moldova;

---

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată