Ar fi trebuit să fie vara relansării noastre. Prin nu ştiu ce miracol, economia iarăşi a crescut, FMI şi Banca Mondială au actualizat pozitiv estimările- a crescut industria, nu doar consumul. La Bruxelles, în loc să ne luăm morala că absorbim încet banii, s-a făcut o reîmpărţire pe ciclul viitor la care devenim mari cîştigători, şi aşa eram pe locul patru la fonduri de coeziune, acum Polonia se duce în jos şi noi urcăm. Dat fiind că e ştire falsă se fură fondurile europene cel mai mult la noi (se investighează cel mai mult la noi, asta e adevărat, am fost în ultimii zece ani în topul de investigaţii OLAF prezentat ca mare ştire azi, iar de la guvernele Boc-Udrea încoace, care au dat înapoi cei mai mulţi bani pentru fraude, mergem mereu spre mai bine: se fură mai puţin, licitaţiile neconcurenţiale sunt duble în Polonia faţă de noi, care suntem aproape de media UE), şi dat fiind că nu e adevărat nici că suntem îndatoraţi peste cap (ne temem pentru alte ţări europene, nu pentru noi), dar în schimb e adevărat că anul ăsta devenim o ţară prosperă, trecînd pragul a 10.000 de euro per capita, ceea ce simt chiar şi cei care se plîng mai tare, dacă te uiţi numai la ultimii doi ani la cîtă lume a crescut veniturile, nu neapărat pe bază de meritar fi fost poate momentul să punem armele jos şi să facem un front unit pentru preşedinţia europeană românească de la anul.

În Rond-Point Schumann, atîrnă pe clădirea Consiliului afişul cu preşedinţia bulgară, care se petrece calm, fără incidente sau emoţii, dar şi fără ca Bulgaria să fi fost scoasă din MCV sau invitată în Schengen. O merită, că sunt corupţi şi nu arestează pe nimeni? Dar cum rămîne cu noi, care arestăm pe toată lumea, şi tot corupţi suntem, deşi pe un sfert mai puţin corupţi decît acum zece ani? Merităm să ne alegem singuri cu ce ne pregătim, o preşedinţie penibilă, dominată de conflicte şi pîre la Bruxelles, fără nicio şansă de Schengen, că ne dăm singuri cu ţara în cap zilnic, din cauza unor politicieni ocupaţi să se lichideze total, deşi nu au şanse decît să se umple reciproc de sînge? Nu era mai bine ca, în loc de episodul zece din Pesediada, noua sagă eroică în care Obelicşii autohtoni îşi imaginează că luptă cu Ceauşescu şi cu minerii, dar numai pentru că nu fost pe acolo cînd ne luptam pe bune cu respectivii şi pentru că spun orice, se petrecea episodul trei din Înţelegerea? În primele două, toate partidele, şi atunci încăierate, au agreat să nu ne sabotăm între noi şi să prezentăm o candidatură unită la UE (anul 1996), iar în episodul 2 (2000-2001), un PSD proaspăt ales s-a dus la Bruxelles şi a spus că acceptă invitaţia să aderăm în termenii oferiţi guvernului precedentcel inamic, că ţara e una şi toţi vrem să intrăm în UE şi să facem cît mai mult din asta.

Pierderea colaterală cea mai recentă a Pesediadei de doi bani (dar nu de neglijat, că joacă în ea actori de la servicii cît se poate de proeminenţi şi periculoşi) o reprezintă decizia CCR privitoare la numirea procurorilor. Nu trebuia să se ajungă la ea, pe fond e a doua oară cînd CCR spune că DNA nu e constituţional (nu am auzit niciun jurist serios să spună pe fond că e, şi în multe ţări candidate nu s-au putut face asemenea agenţii „autonome” cum a cerut UE, chiar din această cauză), prima oară s-a cosmetizat chestiunea făcîndu-se direcţie din Parchet, dar acum cu cîţi suflă în foc s-a reînviat- că era acolo, şi este- articolul cu procurorii sub autoritatea Ministrului Justiţiei. Şi aşa s-a ajuns la o decizie probabil constituuţională, dar care putea fi evitată, şi care e proastă, nu doar că poate pica Codruţa înainte de termen (cineva care spune unui procuror, în şedinţă cvasipublică, că vrea să vadă un prim ministru inculpat, şi după aceea se ajunge la achitarea lui nu mai este de regretat), nu că e scos din ecuaţie Klaus Iohannis, ci pentru că se elimină un lucru bun, consensul politic asupra numirii şi revocării unui procuror general.

Procurorii şefi au marea lor parte de vină că s-a ajuns aici, dar şi toţi suflătorii în foc nu pricep că o arhitectură anticorupţie pe alocuri neconstituţională (nu e acesta singurul loc) s-a menţinut prin presiuni externe şi un oarecare consens intern (minus UDMR) între actorii principali că de dragul angajamentelor externe ne facem că nu vedem că nu prea e conform cu Constituţia de la 1991 ce facem. De unde însă să mai existe consens, şi cu cine, cînd miza jocului a ajuns una singură, să îi elimini pe ceilalţi băgîndu-i la puşcărie pentru delicte minore, de acum zece ani, deşi, în cazul principalilor şefi PNL, e vorba de eliminarea foştilor camarazi de la referendumul anti-Băsescu din 2012? Nu mai ai cu cine să faci consens şi atunci tabăra cealaltă distruge tot ce am construit noi, mai ales ca să se apere. Şi asta se putea evita, dacă nu sesiza nimeni Curtea nu se întîmpla nimic, şi dacă nu era radicalizarea de după pierderea alegerilor de către tabăra Iohannis (cu inculpări gratuite la Tăriceanu, Dragnea) părerea mea e că o parte din instituţiile anticorupţie rezistau PSD, care ar fi atacat mai puţin disperat şi frontal. Excepţia sunt conflictele de interese pentru parlamentari, că la asta a fost mereu majoritate contra, dar văzînd că unele constrîngeri mai modeste nu sunt acceptate de către parlamentarii europeni clar că asta se va rezolva cînd vom avea altă categorie de politicieni. Dar fără niciun constituţionalist (nu doar că tabăra „Rezist” are în frunte doar autodidacţi, care nu citează pe niciun jurist, cu alte cuvinte au un jurist netransparent şi anonim, dar pînă şi preşedinţia a făcut sesizări îa CCR în afara termenelor, şi alte lucruri jalnice), şi numai cu răcnete şi huiduieli, ne-am tăiat singuri un picior, şi asta o să aibă impact, dincolo de Kovesi, şi nu e nici consolare că nu era constituţional, putea sta acolo mult şi bine dacă nu dădea din copită aiurea.

Şi acuma ce facemArmele sunt scoase din teci pentru un 2012 reluat- sunt de o săptămână la Bruxelles şi nu aud decît că din România vin apeluri disperate la intervenţie. Domnul Toader merge mai departe- după ce a promovat chestia asta, de ce s-ar opri? Nu îi e clar cum e cu reacţia europeană, a subestimat-o mereu şi o subestimează şi acum. La fel, şi ziariştii luptători pentru justiţie care de acum un an calificau CCR drept ticăloasă şi mincinoasă şi corul lor de huligani Facebook, care cer exact ce a dus la începutul problemelor din Ungaria şi Polonia – intervenţii peste CCR. Mai urmează arestări, suspendări şi comparaţii pe care le facem chiar noi cu Polonia şi Ungaria, adică cu nişte ţări unde nişte radicali de dreapta au reuşit să elimine fosta stîngă comunistă coruptă şi compromisă, dar moderată, şi acuma ne arată care e idealul de guvernare al dreptei- unul mai antieuropean şi mai autoritar decît al stîngii.

Polarizarea politică din România şi folosirea serviciilor secrete şi a DNA în politică au ajuns o problemă chiar mai mare decît corupţia în acest moment, iar combinaţia a toate e letală. Ea distruge sistematic instituţiile anticorupţie pe care le-am plătit cu sacrificii personale acum zece ani. Lipsa de discernămînt şi simţ critic al fiecărei tabere faţă de ai săi a dus la o escaladă care promite cele mai rele deznodăminte prezise de mine în luna ianuarie. Nu doar că Schengen şi eliminarea MCV (deja irelevant la ce probleme trebuie rezolvate şi cum se rezolvă ele) se eternizează, dar odată cu ele statutul vostru de ţară de rangul doi (că unii au şi alte alternative), dar chiar trageţi de uşi să vă băgaţi singuri în celulă. Dar cum nebun e ăla care se bagă între doi care vor să se omoare, cînd în sfîrşit barca prinsese direcţia spre mal, omorîţi-vă, frate! Dacă nu aveţi potenţial pentru nimic altceva.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe romaniacurata.ro