Războiul civil între foşti aliaţi politici deopotrivă de corupţi – PSD, ALDE, şi PNL + PDL, başca PMP şi ex PUNR, amestecaţi, de la primari la parlamentari de nu mai pot fi demult deosebiţi, a reuşit să producă un număr de evoluţii negative pe care nu ştim cine le mai poate întoarce şi ale căror consecinţe negative venite din exterior vor aduce daune şi mai mari, fără a rezolva nimic. Cum confuzia intelectuală nu e cel mai mic din relele pe care le vedem zilele astea, iată lista, poate serveşte oamenilor de bună credinţă care vor să mai facă ceva.

Unu. Partea mai oportunistă şi relativ mai educată a clasei politice şi-a apropriat anticorupţia judiciară ca principal instrument de luptă politică, renunţînd la orice altă tentativă serioasă de a propune o alternativă, inclusiv una de politici anticorupţie. Nu există trei idei legate şi cu sens în opoziţie despre cum să reduci totuşi practicile corupte, alta decît să bagi pe adversari la puşcărie pentru ceea ce tu faci cu impunitate (Dragnea va merge că acum zece ani îşi punea oamenii de la presă pe salarii publice, în vreme ce nimeni nu îi va deranja pe cei de la PDL, cu Boc în frunte, că îşi puneau şoferii, familiile, etc). Restul mai face şi lucruri care au potenţial anticorupţie (creşterile salariilor, de la primari la medici, sunt pozitive), dar ce face ca să se apere de atacuri judiciare e aşa de rău, că nu mai iese nimic din nimic.

Doi. Investiţia enormă în publicitate a ambelor părţi şi radicalizarea partizană a clientelelor nu are nici o ieşire, ci a ajuns la impasul intelectual total şi la o completă denunţare a democraţiei în chiar numele ei.Tras de mînecă chiar de fani că e cam aberant totuşi să spui că Dragnea e răul absolut, dat fiind că trezirea va fi rapidă la eliminarea lui, cînd se va vedea imediat că nu se schimbă nimic, Gabriel Liiceanu a concedat că aşa a fost şi la Năstase şi la Ponta (zic de vreo 18 luni chestia asta) şi a găsit soluţia în sloganul strigat de două mii de userişti la Parlament săptămîna asta: Afară din ţară cu tot PSD şi ALDE.Practic, nu? 

Trei. Partea cea mai agresivă din PSD-UDMR-ALDE, care era temperată de şefii cu interes să facă figură principală în politica mare a devenit suverană după invalidarea lui Liviu Dragnea, fiind o veche şi transpartinică facţiune parlamentară greu de controlat, şi a trecut nişte coduri care nu sunt variantele moderate preferate de Tudor Toader sau UDMR, ci cele mai extinse aspiraţii ale sale, acelea de a da imunitate corupţiei organizate şi a-i pedepsi doar pe antreprenorii individuali. În timp ce proştii strigă Dragnea, Dragnea, a cam căzut Dragnea - ca ultim lider cu autoritate destulă care mai putea de a-i modera pe ai lui, cum au căzut înaintea lui şi Geoană, şi Ponta, şi acum personajul colectiv PSD se vede în toată splendoarea lui, asta pentru cine era chior şi chiar nu pricepe pe ce criterii se asociază românii în rarele ocazii cînd o fac. Vedeţi, e important să te prinzi la vreme că poate nu ăla care vine cu tigrul în lesă e cel care trebuie ucis, că după aceea rămîi cu tigrul.

Patru. Loviturile reciproce administrate de oamenii politici, care nu se luptă doar între partide, ci şi în ele, au dus la o renaştere a amestecului serviciilor în politică, care controlează prin oamenii săi favoriţi partidele de dreapta, unde îi marginalizează pe liderii cu potenţial adevărat, cei care aduc voturi sau reputaţie, şi împing în linia unu a televiziunilor doar pe băieţii lor, buşoi, vizitei sau alţi asemenea - mă bucur că doar băieţi în general (încă un plus politicii feminine, femeile ar trebui să facă un partid al lor). Îi vedeţi promovaţi pe ziare.com dacă îi vreţi undeva grupaţi, sau în fotografiile cu cămăşuţe albe cînd o flancau pe Elena Udrea, care încă nu pierduse paralelul din mînă.

Cinci. Statul paralel, ai cărui propagandişti urlă de te asurzesc că nu există, e mai prosper ca oricînd, cu şefi vechi şi noi la servicii juraţi să nu se atingă de el, şi marile lui afaceri, sutele de milioane ale lui Ghiţă sau Condrea încă neinvestigate de nimeni, că de - ar ajunge la cine nu trebuie dacă s-ar pune pe treabă, în vreme ce justiţia încă independentă stinge focurile de paie aprinse în dosarele lor de pură diversiune, unul cîte unul. Nu că sunt nevinovaţi alde Ghiţă, dar li s-au făcut dosare aiurea, ca să ne aburească pe noi. Şi, sigur, justiţia nu e chiar aşa independentă încît să hotărască să pună serviciile sub controlul civililor, măcar în forma rudimentară a unui raport al Curţii de Conturi asupra achiziţiilor SRI et comp la care să aibă acces doar comisia parlamentarăEnorma reuşită a statului paralel e că toţi proştii, intern şi extern, au înghiţit găluşca nemestecată că doar partidele sunt un pericol pentru independenţa justiţiei, cînd partidele tot ce mai pot face e să legisleze, pe faţă şi cu opoziţie, în vreme ce serviciile ascultă pe toţi judecătorii cu mandate de siguranţă naţională şi ca urmare nici o curte din România nu mai vrea să judece pe fond procese cu SRI. Fac pe ei de frică mai rău ca acum 10-15 ani. Patriciu, de exemplu, a cîştigat pe vremuri un proces cu SRI. Reiese acuma că SRI mai făcea şi poze la petrecerile sale unde veneau magistraţi de vîrf la care nu aveau ce căuta, prin fotograful oficial. Vă daţi seama cum stau ăştia pe scaune neştiind dacă nu le apare seara poza pe la vreo televiziune.

Şase. Amestecul profesionist, să admitem, al serviciilor la revoluţia anticorupţie în direct a dus la o asemenea pierdere a autonomiei societăţii civile încît nici actele ei de cele mai bună intenţie, ca demonstraţiile de stradă, nu mai au nici un potenţial şi riscă cel mult să ne aducă pierderi (lăsaţi-l pe Şora în pace, inconştienţilor!). Demonstraţiile serveau cînd vina era de o singură parte şi lucrul de îndreptat era clar. Acuma, s-a ajuns să asediem Guvernul pentru ce face Parlamentul şi să cerem să fie lăsate în pace nişte legi proaste, care făceau parte din problemă (anticorupţia selectivă) de teamă că vor fi înlocuite cu unele şi mai proaste (mai puţină anticorupţie), ambele, cu zero potenţial să reducă vreo corupţie serioasă. În schimb, subiectele pe bune unde opinia publică ar putea fi influentă şi corupţia prevenită (vă tot spun că după ce se petrece nu prea mai contează ce faci) riscă să alunece pe lîngă o opinie publică prostită de partizanat şi manipulări ordinare ale serviciilor, la nivel de anii nouăzeci (contra ungurilor, de exemplu). Un exemplu sunt redevenţele la gazele din Marea Neagră, unde cu eforturi aproape isterice am reuşit (România curată) să trezim lumea în ultima clipă. Pe aceeaşi linie, PSD merita să piardă guvernarea numai pentru că a retras Roşia Montană de la UNESCO fără nici o consultare (sub pretext că pe durata procesului), dar de ce să demonstrăm (şi unde), cînd unicul lucru care ar salva procesul cu Gabriel ar fi de fapt acţiunea pe corupţie din dosarele îngheţate de DNA pe tema asta (care ar duce la invalidarea cauzei la tribunalul de arbitraj, nu se aplică protecţia unui tratat decît dacă investitorul nu e corupt). DNA e însă hotărît să nu facă nimic, şi cum DNA şi guvernul nu vorbesc decît prin comunicate adverse, riscăm să pierdem şi procesul, şi Roşia.

Ce să mai spun, poate că merităm daţi afară din UE. Corupţi au şi alţii, oportunişti tot aşa, dar atîta prostie ca la noi poate ar merita într-adevăr scoasă în afara graniţelor continentului european.

Şapte. Reforma indispensabilă a procuratorii, una dintre cele mai puţin transparente şi responsabile instituţii de la noi, unde nici un cetăţean nu ştie cînd depune o plîngere ce mai e cu ea nici după ani de zile (dacă nu devine brusc un caz politic, ca Teldrum, atunci sare rîndul cu zece ani), nu mai e pe agenda nimănui. Înadins se amestecă, chiar de către oameni de la care am putea avea pretenţii (Mirel Bran de la France 24) toţi magistraţii şi procurorii la un loc (Curtea Supremă are de ani de zile pe site situaţia proceselor, clară şi transparentă, cu date, şi motivările sunt publicate). Procurorii au ajuns să folosească propria incompetenţă ca argument contra schimbării Codului Penal. De exemplu, ce e corupţia în rem, şi de ce să păstrăm deschise mii de dosare unde cică ar fi corupţie, dar după un an de zile nu se ştie încă a cui, eu ca editor de presă în 30 de ani nu am publicat nimic despre corupţie fără să indicăm cine credem că e corupt, de la Viorel Hrebenciuc în anii nouăzeci, Năstase în anii 2000, Udrea şi Cocoş deceniul de după, etc. Ce calitate are o opinie publică care înghite pe nemestecate asemenea lucruri, sau nu pune întrebări elementare, cum ar fi dacă e aşa bun codul de procedură de ce naiba la DNA Ploieşti nu era respectat şi nu se înregistra ce vorbeau cu anchetaţii (decît de către anchetaţi)? Cînd apărăm procuratura, de ce să apărăm şi dreptul procuraturii de a fi opacă, arbitrară şi ineficientă, că nu l-am auzit pe dnul Lazăr să iasă să spună: Popor, mulţumim! Drept mulţumire, pînă la 31 decembrie 2018 fiecare plîngere va avea un număr afişat pe site şi decizia va putea fi urmărită, în următoarele termene!

Femeia noastră de serviciu, bătută de un vecin la ea în casă la un loc cu încă o bătrînă, aşteaptă de şase luni să îl cheme procuratura pe respectivul, care zilnic le mai dă un picior în uşă. Am sunat poliţia judiciară care mi-a spus că ei au terminat demult dosarul şi l-au trimis, de acum înainte nici ei nu mai ştiu ce se întîmplă, a ajuns în coşul procurorului cu alte mii de dosare. Dar nu cumva să se atingă cineva de acest splendid sistem, că vine Cristi Preda şi cere declanşarea articolului 7 din tratat ca să ne dea afară din UE. Se vede că nu ne-a băgat el, sau ar fi mai cu grijă.

Ce să mai spun, poate că merităm daţi afară din UE. Corupţi au şi alţii, oportunişti tot aşa, dar atîta prostie ca la noi poate ar merita într-adevăr scoasă în afara graniţelor continentului european.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe RomaniaCurata.ro