Penibilul situaţiei a fost augmentat de context: se vorbea despre stat de drept şi valori europene. Reacţia mediului politic şi a societăţii civile a fost aproape nulă.

În ultimele săptămâni am mai avut două situaţii: cazul domnului Cristian Tudor Popescu şi cel al doamnei Viorica Dăncilă. Atunci, „adversarul“ avea o identitate politică foarte clară. De aceea, „adversarul“ a reacţionat. Taberele din mediul politic şi din societatea civilă s-au împărţit, s-au atacat, s-a vorbit despre discriminare sau libertate de exprimare, despre standarde în discursul public sau absenţa lor.

Cele trei momente sunt similare şi totuşi reacţia publică e foarte diferită. De ce? Simplu: pentru că în cazurile CTP şi Dăncilă este vorba despre lupta politică şi atunci foloseşti orice prilej pentru a-ţi ataca adversarul, începi să aperi principii pe care nu ţi le-ai însuşit altcândva şi pe care nu le prea înţelegi - s-a dovedit o gravă ignoranţa în legătură cu ceea ce înseamnă discriminarea, atât din mediul politic, cât şi din cel al societăţii civile. Contrastul a devenit şi mai strident când luptătorii ambelor tabere s-au înmuiat brusc pentru că propriul lor erou a gafat. Dublu standard, dublu-gândit, dublu limbaj.

Dacă mai introducem încă o declaraţie, aceea a domnului Dacian Cioloş despre autism, din noiembrie 2017, şi măsurăm reacţiile de atunci ale celor care au protestat la greşeala doamnei Dăncilă (care, spre deosebire de Cioloş, şi-a cerut scuze) avem încă un indiciu despre dimensiunile colosale ale ipocriziei.

Dar să revenim la cazul „ţiganului“ doamnei Gorghiu. Au trecut 24 de ore şi doamna Gorghiu nu a simţit nevoia să facă vreo precizare, să transmită scuze. De ce ar face-o? Mai ales că nimeni nu spune nimic. Cu excepţia a doi activişti romi, e linişte, subiectul nu este unul pro sau contra PSD, deci nu contează. Doamna Gorghiu ştie ce a scăpat pe gură, a vorbit de mai multe ori despre discriminare în politică, e avocată, ştie definiţia faptei comise. Ştie, dar nu îi pasă, pentru că toate rasismele învăţate acasă sunt mai importante decât ce a învăţat despre discriminare. Oare ce expresii populare mai foloseşte: „dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani“ sau „numai politicienii fură… aaa, ţiganii adică...“?

Deci să recapitulăm: să spui despre o femeie că seamănă cu o maimuţă produce indignarea unora şi trezeşte dreptul la liberă exprimare în alţii; să spui despre nişte politicieni că sunt autişti trezeşte dorul de liberă exprimare al indignaţilor şi produce indignarea celor cărora li s-a trezit anterior dreptul la liberă exprimare. Dar să spui „ne înecăm ca ţiganul la mal“ nu indignează, ci este - pentru unii politicieni - adevărata şi corecta traducere în limba română a discursului european. O spun cât se poate de serios: chiar aşa înţeleg ei Europa, atâta pot.